Ansamblul folcloric „Şezătoarea” duce tradiţia mai departe

 

* „Copiii noştri au fost mereu adevăraţi ambasadori ai satului Vânători, stârnind admiraţia publicului de pretutindeni”. (Înv. Angelica Iaţeşen, coordonatoarea Ansamblului „Şezătoarea”)

 

Ansamblul folcloric de cântece şi dansuri „Şezătoarea” al Liceului Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” din Vânători este renumit atât în ţară, cât şi peste hotare pentru autenticitatea şi originalitatea repertoriului şi costumelor, dar şi pentru performanţele micilor artişti. Reflectând universul satului de altădată, ansamblul „Şezătoarea” îmbină armonios cântecul şi dansul popular cu activitatea specifică şezătorii. Sufletul ansamblului este învăţătoarea Angelica Iaţeşen, ea însăşi o talentată dansatoare, recitatoare şi dirijoare, culegătoare de folclor şi mare iubitoare de copii. Aflată la finalul carierei sale, Angelica Iaţeşen nutreşte speranţa că truda de câteva decenii, pusă în slujba folclorului, va aduce roadele dorite şi că elevii şi dascălii din Vânători vor perpetua, la rândul lor, obiceiurile păstrate din bătrâni.

Reporter: Ce anume v-a determinat să vă apropiaţi de zona folclorului românesc?

Angelica Iaţeşen: Dragostea faţă de locurile natale se ştie că porneşte din sufletul fiecărui om. Cu toţii suntem legaţi puternic prin fire nevăzute de locurile natale, de oamenii, limba şi obiceiurile pe care le purtăm în suflet toată viaţa. Ataşamentul faţă de tradiţiile şi obiceiurile folclorice mi-a fost insuflat, încă de pe băncile Şcolii Vânători, unde am fost elevă. Învăţătoarea şi diriginta mea au fost primele persoane care m-au învăţat multe din cântecele populare autentice, pe care le-am transmis, la rândul meu, ca învăţătoare. Am continuat să fiu eu însămi dansatoare, recitatoare, dirijoare, atât ca elevă a Liceului Pedagogic, cât şi ca învăţătoare, mai târziu.

Rep.: Vorbiţi-ne despre începuturile ansamblului „Şezătoarea”.

1. I.: Încă din primii ani de activitate, am înfiinţat grupuri de dansatori, formate din şcolari şi preşcolari, care au obţinut numeroase premii de excelenţă în zona Moldovei. În preajma anului 1990, am început să organizez o şezătoare, în care copiii lucrau, cântau şi dansau, aşa cum făceau bătrânii satului pe vremuri. Treptat, grupul nostru s-a mărit, formând un adevărat ansamblu care şi-a dat singur numele, prin ceea ce făceau membrii săi. În anul următor, am avut multe satisfacţii datorită aprecierilor pe care copiii le-au căpătat pentru prestanţa lor. O astfel de satisfacţie am avut în 1993, când am participat, alături de Centrul pentru Cultură din Piatra-Neamţ, la festivitatea de la Alba Iulia închinată împlinirii a 75 de ani de la Marea Unire. Deşi copiii noştri aveau doar 10 ani, s-au prezentat minunat, acest eveniment dând aripi activităţii noastre.

De remarcat că prima condiţie pentru înscrierea în ansamblul „Şezătoarea” a fost, încă de la început, obţinerea rezultatelor foarte bune la învăţătură. Aceşti copii erau primii la învăţătură în clasele lor, iar acum sunt fruntaşi la facultăţile unde studiază. Un merit deosebit în continuarea activităţii lor l-au avut fostul inspector general Emil Creangă şi fostul primar al oraşului Târgu Neamţ, Decebal Arnăutu, care ani de-a rândul au susţinut copiii pentru a merge în tabere la mare. Acolo, participarea ansamblului „Şezătoarea” la festivalurile de folclor a fost un adevărat imbold pentru ca micii artişti să-şi continue activitatea, cu şi mai multă forţă şi bucurie.

Rep.: Performanţele ansamblului au fost apreciate, de-a lungul timpului, prin numeroase premii şi distincţii. Ne puteţi enumera câteva dintre acestea?

1. I.: Am obţinut premiul I la diferite con­cursuri şi festivaluri, fiind apreciaţi în mod deosebit de regretatul dirijor Vasile Spătărelu, care a fost încântat de originalitatea repertoriului, de naturaleţea interpretării şi de autenticitatea costumelor noastre populare. De altfel, Vasile Spătărelu este cel care ne-a îndrumat să participăm la Festivalul Internaţional „Moştenite din bătrâni” – Vorona, unde am obţinut, ani la rând, premiile I, II şi premii de excelenţă. De asemenea, la prima ediţie a Festivalului „Cântă bucium pe Ceahlău” – festival folcloric de excepţie, dedicat interpreţilor vocali şi instrumentali, formaţiilor şi ansamblurilor folclorice reprezentând şcolile generale şi liceele din toate judeţele Moldovei – am obţinut trofeul. Juriul a apreciat în mod deosebit autenticitatea costumelor, fiecare copil prezentându-se pe scenă îmbrăcat în costumul din lada de zestre a bunicii!

Rep.: Spuneaţi mai devreme că ansamblul îmbină dansul şi cântecul popular cu obiceiul tradiţional al şezătorii. Se mai organizează astăzi şezători în zona Vânători?

1. I.: La începutul activităţii mele, am luat legătura cu bătrânii satului, care au venit în mijlocul nostru cu multă dragoste, familiarizându-i pe copii cu toate instrumentele folosite pe vremuri în şezători, cum ar fi sucala, vârtelniţa sau războiul de ţesut. Ei i-au învăţat şi să lucreze, dar şi să cânte, iar copiii au prins drag şi mai mare de aceste întâlniri, care îmbinau activitatea din şezătoare, cu dansul şi cântecul. Din păcate, astăzi nu se mai fac şezători. Bătrânii satului au murit şi astăzi nu mai are cine să ducă mai departe acest obicei minunat. Pe cât putem, noi încercăm să iniţiem copiii în activităţile casnice din trecut, ca să nu se piardă complet tradiţiile. Sperăm ca obiceiurile să fie duse mai departe de membrii ansamblului, care au predat ştafeta din generaţie în generaţie. Astfel, o satisfacţie imensă este faptul că astăzi, între membrii ansamblului „Şezătoarea”, se numără copii ai foştilor membri ai ansamblului…

Rep.: De ce este important să cunoaştem şi să perpetuăm tradiţiile populare?

1. I.: Oriunde au ajuns copiii din ansamblul „Şezătoarea”, în ţară sau peste hotare, au impresionat prin folclorul local, care nu este altceva decât o carte de vizită a noastră în lumea întreagă. Copiii noştri au fost mereu adevăraţi ambasadori ai satului Vânători, stârnind admiraţia publicului de pretutindeni.

Rep.: În prezent, ce activităţi desfăşoară ansamblul „Şezătoarea”?

1. I.: În prezent, ansamblul este format din copiii clasei mele, alături de care am participat, recent, la o întâlnire a liderilor de sindicat din ţară şi din Republica Moldova, invitaţii ajungând şi la Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” din Vânători, unde membrii ansamblului au prezentat un minunat program artistic. Invitaţii au fost deosebit de impresionaţi, au plâns, au dansat şi au cântat împreună cu cei mici! Cred că secretul reuşitei a fost faptul că am pus mereu foarte mult suflet în tot ceea ce am făcut, între mine şi copii existând o compatibilitate perfectă.

Din păcate, acesta este ultimul meu an de activitate, dar las în urmă două culegeri de folclor, foarte bine documentate şi apreciate, culegeri care pot fi un model pentru cei care vor duce mai departe activitatea ansamblului. Este vorba despre culegerile „Pe-un picior de plai. Folclor din Vânătorii-Neamţului”, de Angelica şi Mihai Iaţeşen şi „Vânătorii Neamţului, păstrători şi căutători de comori”. Vreau să amintesc faptul că un rol deosebit de important în activitatea noastră l-a avut poetul Grigore Vieru, care ne-a lăsat şi „Imnul comunei Vânători”, o poezie dedicată nouă, dar şi Grigore Leşe, care a făcut o emisiune întreagă despre ansamblul „Şezătoarea”.

Îmi doresc din toată inima ca ansamblul „Şezătoarea” să supravieţuiască timpurilor pe care le trăim, şi să reprezinte pentru generaţiile care vor urma o adevărată oază de cultură şi folclor autentic românesc.

 

(Notă: Noi ne dorim ca doamna învăţătoare Angelica Iaţeşen să mai rămână în mijlocul elevilor din Vânători, îndrumând mai departe ansamblul „Şezătoarea”, cu talent, dragoste şi dăruire, aşa cum a făcut-o în ultimele decenii. Sperăm că artiştii din Vânători vor continua să încânte publicul din ţară şi de peste hotare, demonstrând că obiceiurile şi tradiţiile nemţene sunt astăzi mai vii ca niciodată.)

 

A consemnat Irina NASTASIU