Ardealul, pe înţelesul tuturor

Cu ceva ani în urmă, în manualul de Limba română, clasa a VI-a – exista un celebru fragment de proză istorică, intitulat „Ardealul” de N. Bălcescu. Făcea parte din monumentala lucrare „Românii subt Mihai Voievod, Viteazul” realizată parţial de revoluţionarul muntean de la patruzeci şi opt. Elevii care aveau norocul, să citească şi să comenteze în clasă fragmentul cu un profesor bun, rămâneau toată viaţa edificaţi asupra noţiunii geografice de Ardeal (Erdèly – pe ungureşte, Siebenburgen – pe nemţeste, Transilvania – pe româneşte). Înţelegeau din prima că substantivul Transilvania înseamnă Ţara de peste pădure, e un loc de basm cu nume simfonic, „un picior de plai pe-o gură de rai”, unde s-au format poporul şi limba română. Că a fost provincie romană imperială şi s-a ridicat pe sigla Romei. De aceea, mult timp bucata „Ardealul” a lui Bălcescu a fost considerată un fel de pansament pe rană cu efect psihic, cu efect terapeutic. Mai ales în perioada când Transilvania de Nord a trecut sub stăpânirea Ungariei Horthyste, după Dictatul de la Viena.

Paradoxal sau nu, după Revoluţie lecţia „Ardealul” a dispărut din destule manuale alternative. Dar cine o mai predă trebuie să aducă obligatoriu la această lecţie Harta României Mari.

Povestea e poveste, dar trebuie să fie clară cu harta la vedere, le arăţi elevilor cele trei provincii istorice vechi din care s-a format România Dodoloaţă: Transilvania, Ţara Românească şi Moldova. Cea mai importantă provincie istorică românească – Transilvania trebuie fixată bine în mintea românilor. Pentru români este un pământ sfânt! Aşa a fost cândva, mai puţin în zilele noastre când îl vindem străinilor.

Pe vremea comuniştilor trăia la Piatra-Neamţ un profesor de istorie celebru, Iulian Antonescu. Era tobă de carte şi un mare orator. Când conferenţia în urbea sa de sub Cozla, umplea Casa de Cultură până la refuz. Cine îşi mai aminteşte astăzi despre marele orator şi istoric? Aproape nimeni deşi a dăruit pietrenilor o casă pentru un muzeu şi o stradă ce-i poartă numele. În schimb n-am uitat Ardealul care ne-a lăsat moştenire lecţii de un românism de neuitat. (Dumitru RUSU)