Dialog cu Inspector şcolar, prof. Gheorghe BRÂNZEI
Într-o vreme în care scriu tot mai mulţi şi citesc tot mai puţini, revistele şcolare sunt o necesitate (şi dacă da, care este ea?) sau sunt o modă, adică ,,să intrăm în rînd cu lumea” sau sunt doar posibilitatea acumulării de punctaje la evaluare?
Gheorghe BRÂNZEI: Mă bucur că mi-aţi pus această întrebare. Descopăr în conţinutul ei mai multe aspecte care configurează realităţi ale mai multor vîrste: vîrsta căutărilor, vîrsta întrebărilor, vîrsta alegerilor de viaţă, vîrsta primelor experienţe… Cred că, tot mai mult, în şcoala românească, în general, şi în şcoala nemţeană, în special, publicistica elevilor şi cea destinată elevilor tind să devină necesităţi. Tudor Vianu era de părere că acela care vorbeşte, în egală măsură, comunică şi se comunică. Aşadar, elevii noştri au nevoie de comunicare şi, poate mai mult, au nevoie să-şi comunice gînduri, trăiri, sentimente şi stări, adică, simt nevoia să se comunice.
Eu cred că, în paginile revistelor, elevii se comunică. Am trăit cu toţii adolescenţa şi am ţinut un jurnal cu care dormeam sub pernă şi căruia îi încredinţam crîmpeie de suflet. Astăzi, poate, locul acelui jurnal l-a luat pagina de revistă şcolară. Chiar dacă nu în totalitate.
Nu pot să cred că revistele şcolare sunt o modă care, ca orice modă, va trece. Mai degrabă, revistele şcolare sunt expresia nevoii de comunicare pe care o trăiesc tot mai mult elevii noştri. Şi, în mod fericit, ideea de revistă şcolară se conjugă şi cu obţinerea unor punctaje mai mari la evaluarea activităţii colegilor noştri.
– Ştiu că sunteţi absolvent de liceu pedagogic, ca şi mine, de altfel, şi de aceea întreb: atunci cînd apar pînă şi reviste ale claselor mici, e bine sau e uşor prea mult?
G. B.: Regulamentul concursului naţional de reviste şcolare este foarte precis în acest sens. Revistele acceptate în concurs sunt numai acelea editate de elevii din şcolile cu clasele I-VIII (evident, ponderea revenind elevilor de gimnaziu) şi IX-XII (nivel liceal). Deci, nu există o secţiune de concurs pentru reviste editate exclusiv de elevi ai claselor I-IV. Nu cred că este un aspect care să dăuneze … dar, se impune respectarea unor reguli minime care vizează valoarea.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, poate fi uşor prea mult. Dar, în anumite unităţi şcolare lucrul acesta a fost probat cu un oarecare succes.
Aşadar, cred că numai învăţătorii de la clasă sunt în măsură să hotărască în legătură cu editarea unei reviste şcolare. Responsabilitatea pentru calitatea elementelor de conţinut revine, în primul rînd, cadrului didactic.
– Coordonaţi editarea revistelor şcolare din judeţul Neamţ. Care sunt cele mai valoroase? Sau, mai exact, care sunt revistele cele mai premiate în urma concursului organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ? Cîte reviste nemţene participă la concursuri naţionale (în cazul în care ele există)?
G.B.: Într-adevăr, de cîţiva ani buni, ca o responsabilitate autoasumată, printre atribuţiile de inspector şcolar de limba şi literatura română am adăugat şi pe aceea de coordonator al concursurilor de publicistică şi reviste şcolare: Şi mă bucur pentru că este aşa, deoarece publicistica este un hobby, de multă, de foarte multă vreme.
De altfel, de-a lungul timpului, elevii cu care am lucrat au obţinut numeroase premii la etapele judeţene ale concursului de profil şi, mai ales, la etapele naţionale. Astfel, elevii de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Piatra-Neamţ au obţinut cinci ani la rînd premiul I pe ţară şi titlul de laureat cu revista „Lumină lină”; la fel, elevii de la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”, care cu revistele „Adobiografiinţa” şi „Sensuri de generaţie” au ţinut capul de afiş al concursului naţional.
Performanţe greu de egalat au obţinut, de asemenea, Colegiul Tehnic „Gh. Cartianu” (cu revista „Anotimpuri”), Colegiul Naţional de Informatică Piatra-Neamţ (cu revista „Info Puls”), Colegiul Naţional „Petru Rareş” (cu revista „Flori de munte”), Colegiul Naţional „Gh. Asachi” Piatra-Neamţ (cu revista „Asachi Adolescent”), Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 Piatra-Neamţ (cu revista „Generaţia 9”), Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfîntul Francisc de Assisi” Roman (cu revista „Orizonturi”), Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” Vînători (cu revista „Întru lumina lui Veniamin Costachi”), Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Cuvioasa Parascheva” Agapia (cu revista „Suflet şi culoare”), Colegiul Naţional „Roman-Vodă” (cu revista „Clasa noastră”), Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 Roman (cu revista „Aripi tinere”), Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 Răuceşti (cu revista „Muguri”) etc. Mă opresc aici cu nominalizările, dar, lista ar putea continua cu multe, foarte multe alte exemple.
Practic, în peste 120 de unităţi şcolare nemţene apar reviste şcolare de foarte bună calitate. Dintre acestea, 15-20 de reviste (editate de elevii de gimnaziu şi liceu) sunt selectate anual să reprezinte judeţul la etapa naţională a concursului, în ultimii ani, judeţul nostru obţinînd cîte 4-5 premii naţionale şi titluri de laureat pe ţară. Există şi altfel de recompense pentru elevii care fac parte din colectivele de redacţie ale revistelor; aş evidenţia-o pe aceea că, anual, cîte 2 elevi participă la tabere naţionale de profil gratuite. Au beneficiat de această oportunitate elevi de la Seminarul Piatra-Neamţ, Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”, Colegiul Naţional de Informatică, Colegiul Tehnic „Gh. Cartianu”, Colegiul Naţional „Petru Rareş”, Seminarul Agapia, Seminarul Vînători, Liceul Romano-Catolic Roman etc.
Apreciez valoarea şcolii nemţene de jurnalistică (pentru că, nu-i aşa, putem vorbi despre o adevărată şcoală nemţeană de jurnalistică!) şi îi felicit deopotrivă pe elevi şi pe profesorii lor, urîndu-le succes pe drumul atît de sinuos dar aşa de tentant al publicisticii şcolare!
A consemnat Dida VASILCA