Catalogul lui Mihail Kogălniceanu
La Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ a putut fi admirat, până la sfârşitul lunii august, un obiect deosebit, în cadrul secţiunii „Exponatul lunii”. Este vorba despre un catalog cu mostre de postav produse la fabrica lui Mihail Kogălniceanu de la Târgu Neamţ.
Catalogul face parte dintr-o serie mai cuprinzătoare, este redactat în limba germană şi pare să fie datat în deceniul şase al secolului al XIX-lea. În cele nouă pagini ale catalogului se află 64 de mostre de postav de culoare neagră, indigo, maro, verde, bej şi cenuşiu. Pentru fiecare mostră sunt menţionate dimensiunile standard ale valului de material textil, dar sunt indicate şi tipurile de confecţii pentru care se pretau acestea.
„Este una dintre puţinele urme care au mai rămas de la acea fabrică, prima de acest fel din Moldova. În plus, catalogul ne arată că proprietarul fabricii cunoştea ideea de marketing. În plus, faptul că acest catalog era editat în limba germană constituie un alt argument al faptului că se urmărea vânzarea postavurilor şi pe pieţele externe”, a declarat muzeograful dr. Vasile Diaconu.
Ca urmare a unui privilegiu primit de la domnitorul Grigore Alexandru Ghica, în 1853 Mihail Kogălniceanu începea construcţia unei fabrici de postav la Târgu Neamţ. Maşinile şi meşterii necesari pentru instalarea lor au fost aduşi din Prusia. Personalul lucrător era format din germani, austrieci şi cehi. Ulterior, au fost angajaţi şi muncitori dintre locuitorii târgului, mai ales pentru tors, apretarea şi călcarea postavurilor.
Într-o primă fază producţia de postav a fost destul de mică, de aproximativ 5000 de coţi de postav pe lună.
Fabrica lui Kogălniceanu a întâmpinat unele probleme şi în ceea ce priveşte piaţa de desfacere. În acest sens, în anul 1856 a prezentat, prin intermediul lui Costache Negri, care era reprezentantul Moldovei la Constantinopol, o ofertă de postavuri militare şi civile, în culorile albastru, roşu şi cenuşiu.
Congres Internaţional de Antropologie a Sării
Cinci specialişti ai Complexului Muzeal Judeţean Neamţ au participat, în perioada 20 – 24 august, la primul Congres Internaţional de Antropologie a Sării desfăşurat la Universitatea „Al. I Cuza” din Iaşi.
Dr. Gheorghe Dumitroaia, dr. Vasile Diaconu, dr. Constantin Preoteasa, dr. Ciprian-Dorin Nicola şi muzeograful Roxana Diaconu au susţinut prezentări, temele de cercetare propuse de specialiştii nemţeni având la bază patrimoniul arheologic şi etnografic din judeţul Neamţ şi din zona Subcarpatică a Moldovei.
Manifestarea a reunit specialişti din 19 ţări, congresul constituindu-se într-un important eveniment ştiinţific menit să confirme valenţele deosebite ale sării, deoarece, dincolo de valoarea sa alimentară, acest mineral constituie un adevărat obiect de studiu pentru diverse ramuri de cercetare.
Evenimentul a fost organizat de un grup de cadre universitare care desfăşoară de mai mult timp proiecte legate de exploatarea sării în decursul istoriei. Lucrările congresului au fost structurate pe mai multe domenii, în funcţie de temele propuse de participanţi. S-a discutat despre antropologia şi arheologia sării, despre exploatarea şi importanţa sării în antichitate şi evul mediu, despre haloterapie, patrimoniul material legat de exploatarea sării, dar şi despre sursele literare şi lingvistice care au legătură cu acest mineral atât de răspândit.
* Cel mai vechi izvor de apă sărată exploatat din întreaga Europă
„Pe lângă activitatea din domeniul arheologiei şi istoriei, unii cercetători de la Complexul Muzeal Judeţean Neamţ au şi preocupări legate de exploatarea preistorică a sării. În plus, Muzeul de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ desfăşoară de mai bine de trei decenii cercetări arheologice legate de utilizarea surselor de sare, la situri importante precum cele de la Lunca, Cucuieţi, Ţolici, Gârcina. Importanţa acestor situri a atras atenţia specialiştilor străini, iar unii dintre aceştia chiar au participat la investigarea unor astfel de obiective arheologice din judeţul Neamţ”, ne-a spus dr. Vasile Diaconu, muzeograf la Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ.
Merită amintit faptul că judeţul Neamţ este foarte bogat în izvoare de apă sărată, multe dintre ele fiind exploatate încă din cele mai vechi timpuri. Nu în ultimul rând, unul dintre acestea, cel de la Lunca (com. Vânători-Neamţ), conform datelor cunoscute până acum, este cel mai vechi izvor de apă sărată exploatat din întreaga Europă.
Sfinţii Martiri Brâncoveni
Pe data de 16 august, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi Sfetnicul Ianache. Sfinţii Brâncoveni au suferit moarte mucenicească pentru dreapta credinţă şi pentru neamul românesc.
Scos din scaunul de domnie, Sfântul Constantin Vodă Brâncoveanu, care a cârmuit Ţara Românească vreme de 25 de ani (1688 – 1714), a suferit chinuri împreună cu fiii şi sfetnicul său, la Constantinopol, învrednicindu-se cu toţii să primească pe fruntea lor cununa muceniciei pentru credinţa ortodoxă.
Îmbrăcaţi numai în cămăşi, bătuţi, torturaţi şi înfometaţi, cei cinci au fost aduşi în faţa sultanului Ahmed, care le-a cerut să renunţe la creştinism, pentru a-şi salva viaţa. În faţa acestei propuneri, Brâncoveanu a răspuns, fără să mai stea pe gânduri: „De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!”
Pe fiii săi, voievodul i-a îmbărbătat cu următoarele cuvinte: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”.
tunci, sultanul Ahmed a poruncit imediat să le fie tăiate capetele. Când a sosit rândul lui Matei, mezinul de numai 11 ani, acesta a început să plângă, însă Brâncoveanu i-a poruncit să urmeze exemplul fraţilor săi: „Mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ţi lepezi credinţa”! Şi copilul a ales jertfa pentru Hristos. Cuprins de linişte, Mateiaş a mers direct către călău şi, aşezându-şi capul pe trunchi, i-a spus acestuia: „Vreau să mor creştin! Loveşte!”. A urmat domnitorul Brâncoveanu, care a plecat la moarte închinându-se şi rostind: „Doamne, fie voia Ta!”.
Aruncate în Bosfor, trupurile mucenicilor au fost scoase de câţiva creştini şi îngropate, în mare taină, în mănăstirea Sfânta Panaghia Camariotissa din Halki, lângă Ţarigrad, ctitorie a voievodului.
În vara anului 1720, Doamna Maria a adus pe ascuns rămăşiţele soţului său în ţară şi le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, aşezând peste mormânt o piatră împodobită doar cu pajura ţării, fără nici o pisanie, iar deasupra o candelă de argint.
În anul 1992, Biserica Ortodoxă Română i-a declarat sfinţi pe Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii săi şi cu sfetnicul Ianache.
Acuarelele lui Arcadie Răileanu
Miercuri, 26 august, a avut loc, la sala „Cupola” a Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu”, vernisajul expoziţiei personale a pictorului Arcadie Răileanu, eveniment organizat de Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „G.T Kirileanu”.
Sincronizându-se într-un întreg armonios, cele 30 de acuarele din expoziţie reprezintă, fiecare în parte, un univers cromatic fascinant, cu valenţe de poveste.
„Arcadie Răileanu este un colorist prin excelenţă, acuarela fiind, de altfel, cea mai poetică expresie picturală. Expoziţia de faţă este unitară, gestica plastică este introspectivă, conducând, de ce nu?, la meditaţie pe seama vulnerabilităţii frumuseţii din lume şi din suflet în faţa unei realităţi în continuă agresiune. Sunt convins că expoziţia de faţă, care va pleca în Italia, acolo unde Arcadie este invitat, va fi primită cum se cuvine de cei care gustă arta adevărată”, a declarat Adrian Alui Gheorghe, directorul Bibliotecii Judeţene.
Plânsul neauzit şi nevindecat al Şcolii româneşti
Recent, a văzut lumina tiparului, la Editura Egumeniţa, o nouă carte de excepţie, semnată de Sergiu Ciocârlan. „De ce sunt un elev impertinent” este, după spusele autorului, „un microroman despre plânsul neauzit şi nevindecat al Şcolii româneşti”, reflectat în drama unui elev de 14 ani, aflat pe culmile disperării.
„Şcoala nu mai ştie să vindece inimi rănite şi aceasta este o durere pe care o împărtăşim vrând-nevrând toţi. Poate mulţi se justifică spunând că nu sunt ei protagoniştii actului educativ falimentar, dar eu sunt de părere că educaţia copiilor ar trebui să preocupe aproape în aceeaşi măsură şi pe şoferul de tir, şi pe medic, şi pe profesor. Şcoala e un patrimoniu comun. Lipsa de interes a copilului pentru ceea ce oferă în momentul actual Şcoala este un simptom care indică faptul că noi nu suntem capabili să oferim o Şcoală acestui copil. Revolta copilului este firească, chiar dacă cei mai mulţi o trec cu vederea sau o reprimă printr-o abordare agresivă. Total greşit! Eu nu pot decât să le mulţumesc acelor copii a căror impertinenţă îmi arată că Şcoala pe care o predau eu nu e Şcoala pe care o aşteaptă ei. Unde greşim? Să fim atenţi la copii, la bucuriile sau nemulţumirile lor, fiindcă de aici începe Şcoala, şi să nu uităm că vina nu e a lor, ci a noastră, a celor care am ajuns să «educăm» prin ţipete şi ameninţări, stârnind în sufletele lor repulsie şi adâncă neîncredere faţă de valorile educative pe care le luăm drept argumente incontestabile ale pedagogiei, dar care sunt mai degrabă alibi-ul perfect pentru neputinţa noastră de a educa. Aşadar, când vom renunţa la aroganţa şi băţoşenia cu care întâmpinăm azi durerile acestor copii, atunci vom câştiga inimile lor”, spune Sergiu Ciocârlan în prefaţa cărţii.
Festival de lăută din Cetatea Neamţ
În perioada 21 – 23 august, a avut loc, la Cetatea Neamţului, cea de-a V-a ediţie a Festivalului de lăută, manifestare organizată sub patronajul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional de Centrul Cultural PETRE ŢUŢEA, Societatea Română de Lăută, Consiliul Judeţean Neamţ şi Complexul Muzeal Judeţean Neamţ.
Evenimentul continuă proiectul serilor de artă medievală desfăşurat, în ultimul deceniu, în patru situri medievale din Ţara de Sus a Moldovei.
Deschiderea manifestării a avut pe 21 august, în Sala Sfatului din Cetatea Neamţ, iar a doua zi s-a desfăşurat o masă rotundă pe tema introducerii studiului lăutei în instituţiile de învăţământ muzical din România.
Manifestarea a fost deschisă atât pleiadei de lăutişti din România (menestreli din Iaşi, Timişoara, Hunedoara), cât şi unor instrumentişti ce s-au asociat lăutei (teorbă, vihuela, harpă celtică, virginal).
Astfel, Sala Sfatului din semeaţa cetate de hotar a găzduit memorabile concerte de lăută şi recitaluri de poezie medievală. Oaspeţii acestei ediţii au fost Constantin LAZĂR (Iaşi), Costin SOARE (Bucureşti) şi Alexandru CREŢESCU (Timişoara).
Dar Cetatea Neamţ a fost deschisă de la ceasurile 11 şi până la apus de soare atât vechilor bresle meşteşugăreşti, cât şi publicului larg căruia i-au fost propuse: spectacole de teatru, scenete şi animaţie pentru copii, teatru de păpuşi tradiţionale, dansuri tradiţionale, prezentări de activităţi lucrative specifice breslelor (meşteşugari, negustori, agricultori), expoziţii specifice, conferinţe publice pe teme de istorie şi literatură veche, ateliere de oralitură, şi multe, multe alte surprize.
Proiectul este conceput spre a iniţia organizarea, prin atragerea de fonduri şi susţinere mediatică, a taberelor de igienizare şi conservare a unor situri medievale din judeţul Neamţ, prin implicarea tinerilor voluntari.
Irina NASTASIU