Prin ce se leagă numele lui Eduard Covali de cel al oraşului nostru, ca promotor al prestigiului acestuia?
Prin cei patruzeci şi unu de ani trăiţi şi sfârşiţi aici, identificaţi în cea mai mare parte cu viaţa Teatrului Tineretului, cu o perioadă de efervescenţă culturală a municipiului. Teatrolog de profesie, Eduard Covali a fost un prieten devotat al artelor şi artiştilor, animator al vieţii spirituale nemţene.
Împreună cu Ion Coman, primul director al teatrului, Eduard Covali a ctitorit această instituţie în care „a petrecut” treizeci şi unu de ani, fiind rând pe rând pictor executant, secretar literar, director, regizor artistic, director adjunct sau consilier artistic.
Mărturii ale colegilor de echipă vorbesc despre veneraţia sa faţă de arta teatrală, despre subtilitatea, rafinamentul, inteligenţa, cultura celui ce devenise „creierul” teatrului în primii zece-cincisprezece ani de existenţă a acestuia.
Viaţa i s-a confundat cu teatrul. Cu hazul său aparte se întreba dacă oare nu s-a născut în teatru. Era sigur însă că a trăit în el, căci aici se concentra viaţa culturală a oraşului nostru: spectacole de teatru, concerte de muzică simfonică şi muzică uşoară, Vacanţele Muzicale, festivaluri, saloane artistice, colocvii de poezie, vernisaje – întâlniri cu toate artele.
Începutul scrisului său porneşte din necesităţi profesionale: traduceri din franceză şi italiană de estetică teatrală sau traduceri şi adaptări pentru scenă, iar mai apoi, dramatizarea unor basme care a dus la spectacole excelente pentru copii precum: „Vrăjitorul din Oz”, „Cartea Junglei”, „Inimă Rece”.
Volumul „Teatru” (1995) care cuprinde piese jucate pe scena Teatrului Tineretului şi a altor teatre din ţară, ca „Tinereţe fără bătrâneţe”, „Anotimpuri teatrale”, „Alba ca Zăbava”, „Marazurile amintirilor”, este singura carte apărută în timpul vieţii scriitorului.
Obsesia artei teatrale naşte şi „Reţeta pentru un teatru perfect”, volum apărut postum la Editura Conta. Este cuprinsă în această carte de eseuri, portrete şi povestiri, experienţa autorului trăită în lumea teatrului şi comunicată disimulat sub masca unui personaj – actor, Laurenţiu Grigorescu Pâncota.
Prin 2000 în „Simple mărturisiri” Eduard Covali spunea că scrisul a început pentru el ca un joc născut din iubirea faţă de limba română; a continuat pentru a face depoziţii ca martor posibil al unei contemporaneităţi din care încearcă să evadeze: „am scris uneori ca să fug de mine şi ca să-mi intru în posesie şi, la urma urmei, am scris ca să-mi trăiesc viaţa”.
„Crochiuri contemporane” este cartea de mărturisiri ale unui observator atent al prezentului. Prima parte, „Caractere”, în stilul moraliştilor francezi ai secolului al XVII-lea, defineşte categorii morale universale plasate însă într-un spaţiu românesc al unei epoci contemporane, mereu de tranziţie. A doua parte, „Picătura de otravă”, cuprinde tablete publicate de-a lungul timpului în „Ceahlăul”, „Asachi”, care în final diluează „otrava” din evenimentele de toate felurile pe care le trăim printr-o undă de haz amar.
În presa locală a publicat, de asemenea, cronici plastice şi dramatice, interviuri, cronici politice, jurnale de lectură.
Devine membru al Uniunii Scriitorilor în1998.
S-a născut la 11 septembrie 1930 la Orhei, Republica Moldova.
Studiile primare şi liceale le face la Bacău.
Timp de trei ani, elev fiind încă, este deţinut politic (1948-1951) pentru delictul de „tulburare a ordinii sociale”.
După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (1958) secţia Teatrologie, nu poate accede în niciun domeniu de specialitate şi lucrează ca muncitor pe un şantier de construcţii.
Din 1961 până în 1992 este angajat al Teatrului Tineretului.
S-a stins din viaţă pe 2 noiembrie 2002.
În iunie 1999 Primăria Municipiului Piatra-Neamţ îi conferă titlul de Cetăţean de Onoare, „în semn de preţuire a contribuţiei sale deosebite pentru impunerea imaginii oraşului în ţară şi în lume” (semnează primar Ion Rotaru) ca rezultat al întregii activităţi culturale de publicist, teatrolog, dramaturg, regizor.
REDACŢIA