Domnul profesor Gheorghe Amaicei a fost un om înzestrat de Cel de Sus cu multe, foarte multe calităţi, dar mai ales a avut harul de a primi şi a dărui iubire. Întreaga-i viaţă a fost o înlănţuire de iubiri care nu s-au exclus, ci, dimpotrivă, s-au potenţat, s-au rotunjit, s-au susţinut.
• Prima iubire – CARTEA DE ÎNVĂŢĂTURĂ
Înainte de toate, bădia Ghiţă a fost un copilandru din Crăcăuani şi a îndrăgit natura. S-a îndrăgostit de şcoală încă din clasele primare. Observându-i râvna, părinţii, îndemnaţi de dascăli, au decis să-şi dea fiul la învăţătură „mai înaltă”, aşa încât l-au înscris la Şcoala Normală de Băieţi „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ. Diploma obţinută în 1953 atestă calitatea de învăţător a tânărului care a făcut o pasiune pentru studiu. Un om al acestei instituţii îi devine mentor şi îl determină pe ucenicul cu mintea „brici” să urmeze cursurile Facultăţii de Matematică-Fizică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Numele modelului uman, pe care nu l-a uitat niciodată, este a domnului de matematică, Grigore Capşa. Într-un articol evocator, bădia Ghiţă, cu recunoştinţă, scria: „Urmându-i exemplul, ca discipol, gândesc, în sinea mea, că nu mi-am făcut de râs Profesorul (sic!) mult iubit.”
• A doua iubire – EA
Cinci ani mai târziu, tot în cadul învăţământului, descoperă o a doua iubire. Pe viaţă – ca şi cealaltă! O complementaritate perfectă face ca româna să se „logodească” cu matematica. Domnişoara profesoară de Limba română Verginica Rusu, îi devine soţie. Prietenii de atunci se întrebau ce mreje fermecate o fi folosit râmurica aceea de fată ca să statornicească un boem frumos ca un zeu şi neastâmpărat ca un izvor de munte. Nimeni n-a putut răspunde la această întrebare, căci peste multe lucruri, în viaţă, se aşază pecetea tainei. Căsnicia a fost perfectă ca o ecuaţie fără necunoscute!
• A treia iubire – ŞCOALA 3
O a treia iubire se leagă de o instituţie: Şcoala nr. 3 din Piatra-Neamţ. Cei doi tineri soţi vor preda aici, prelungind activitatea cu elevii mult dincolo de orele de curs. Casa se mută la şcoală, şcoala se mută acasă! Serbările, excursiile, vizitele la muzee, spectacolele, drumeţiile şi expediţiile au determinat apropierea copiilor de profesorul de matematică, transformându-l într-un prieten.
Ehei, cine ajungea la Şcoala 3 şi-avea la matematică pe domnul Amaicei, era un om „făcut”, avea viitorul asigurat! Aşa şi era! Doar că domnul era una cu şcoala! Însă … prea erau închişi în clase şi case şcolăreii, trebuiau scoşi în natură! De aici a apărut …
• A patra iubire – TURISMUL
Această a patra iubire se adaugă celorlalte, fără a îndepărta pe vreuna. Este dragostea pentru muntele vrăjit al Moldovei, Ceahlăul. În 1988, alături de domnul doctor Gheorge Iacomi, dascălul pune bazele Asociaţiei „Prietenii Ceahlăului”. Cu soţia, cu prietenii, cu colegii şi nu în ultimul rând cu elevii, va bate cărările acestui: „…uriaş cu fruntea-n soare,/De pază ţării noastre pus”. Dascălul şi ucenicii, deopotrivă, învaţă de la maiestuoasa şi impunătoarea Mama Natură. Dar şi lucrurile mici sunt interesante. Da, da … a observat că aveau ce învăţa şi de la gâze, de la insecte, aşa a apărut o nouă-veche dragoste.
• A cincea iubire – APICULTURA
A cincea iubire este o dragoste perfectă, pentru perfecţiune. E vorba de o iubire fascinantă pentru vieţuitoarele cele mai surprinzătoare din natură: albinele. Profesorul, matur acum, redevine şcolărel! De fapt, în toate ipostazele, bădia Ghiţă îşi asumă simultan condiţia de învăţăcel şi învăţător. Are înţelepciunea de a recunoaşte că poate învăţa de la tot ce ne înconjoară: munte, izvor, floare, insectă.
Prisaca a fost a doua „Universitate” absolvită: „Nu există activitate umilitoare, nimeni nu e şef pe viaţă, albina nu consumă mai mult decât este absolut necesar şi îşi îndeplineşte sarcina fără ambiţii, împotrivire sau furie.” Oho! Ce multă înţelepciune! Iar la 70 de ani, bădia Ghiţă termină Cursul de calificare apicolă cu media 10. Aferim, bădie!!!
• A şasea iubire – VÂNĂTOAREA
O altă dragoste se adaugă celor deja enumerate. Este vânătoarea care presupune: concentrare, calm, răbdare, decizie corectă. Acest sport oferă posibilitatea de a învăţa să respecţi natura, să o ocroteşti, să-i cunoşti legile nescrise şi s-o iubeşti din martie cel mustind a zăpezi călduţe, până în pâclele reci şi crunte ale lui noiembrie.
Asemeni lui Sadoveanu, bădia Ghiţă iubea poveştile depănate molcom la focul de găteje, „petrecerile cu soţii” şi cana cu vin descântat, din care apar, desigur, poveştile. Vânător de note şi funcţii n-a fost în toată viaţa lui, dar vânător de iepuri şi fazani da! Aşa cum la catedră aştepta cu răbdare demonstrarea teoremei lui Pitagora de către vreun elev mai lenevior, aşa aşteaptă acum, în cătarea puştii, şoldanul care fulgeră prin păiş. Deh! De răbdare ai nevoie mereu în viaţă. Şi bădia a avut!
• A şaptea iubire – BREASLA
O iubire matură şi responsabilă a fost aceea care le cuprindea într-un anume fel pe toate celelalte, pentru că ea a vizat nu o persoană, ci toate fiinţele care stau şi au stat la catedră. În 1990 se reînfiinţează Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Neamţ şi – cinci ani mai târziu – Gheorghe Amaicei devine preşedintele acesteia. În această calitate, bădia n-a mai stat tihnit, cum nu stau apele de munte. A devenit un autentic luptător. A deschis procese, a adunat dovezi, s-a războit cu lâncezeala justiţiei şi a câştigat. Nu pentru el, ci pentru ai lui! Parcă acest moment a înnodat strâns toate celelalte iubiri. Acum avea nevoie de înţelepciunea şi hărnicia albinei, atenţia şi concentrarea vânătorului, răbdarea scormonitoare a filatelistului, responsabilitatea şi competenţa dascălului. Acum trebuia să lupte pentru ca ai lui să fie uniţi, puternici, conştienţi de forţa lor. Nu mai era chiar tânăr, dar din 2006 până în 2018 a fost prezent la toate Congresele Asociaţiei, a participat la întâlniri cu cadre didactice din foarte multe oraşe din România, a mers în 2011 la Chişinău, la Primul Congres al Învăţătorilor din Republica Moldova, a fost în Ucraina, la Odessa, la Cernăuţi, în drumurile lui încercând să lege românii de români, în interiorul aceloraşi „vechi hotare” …
• A opta iubire – IUSTINA
Vai! Bădia are o nouă iubire! Copleşitoare! Totală! Ca o împărţire … fără rest! E frumoasăăăă, neastâmpărată şi domˊ profesor se topeşte după ea! De mână cu nepoata domniei sale este atât de mândru, că pare cu 20 de ani mai tânăr. (Dar la ce v-a dus gândul???) Se copilăreşte cu Iustina, o plimbă pe cărări numai de el ştiute, stă pe burtă alături de ea să urmărească truda furnicii care „cară-n spate un grăunte jumătate”, pândesc amândoi, lângă stup, să apară crăiasa albinelor cu aripa fermecată. Ce mai! a coborât în poveste domˊ profesor şi se bucură de privirea inocentă a nepoatei care ştie că are un bunic fără pereche. Şi iarăşi bădia ia învăţătura de la capăt. Cu Iustina!
• A noua iubire – OAMENII-ICOANĂ
Din respect, din recunoştinţă s-a implicat în multiple activităţi dedicate eroilor neamului, în mod special învăţătorilor care şi-au pierdut viaţa în timpul războiului. Ştiaţi că bădia Ghiţă a fost maior în rezervă? În această calitate a devenit membru în Conducerea Filialei Neamţ a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”. Omul acesta n-a uitat niciodată că înaintea fiecărei generaţii a fost o alta, care a netezit drumul pentru cei ce au să vină. Ofiţerul Gheorghe Amaicei a răspuns prezent, la toate chemările asociaţiei, şi-a plecat fruntea spre amintirea eroilor şi a ridicat creştetul să privească spre viitor. Dar viitorul se naşte din trecut. Bădia simte că mai are o datorie, de aici s-a născut ultima iubire.
• A zecea (iubire) – CARTEA-MĂRTURIE
Bădia are sute de diplome, certificate, adeverinţe, decupaje cu articole din ziar, fotografii, albume şi n-ar vrea să se părăduiască, aşa că îşi doreşte să strângă totul, într-o carte. Dar cum să „îngrămădească” atâtea evenimente, atâtea pasiuni, atâtea rezultate? Cum să evidenţieze, pe lângă profesia de bază, celelalte „iubiri”: filatelia, numismatica, fotografia? Dar legătura cu revista Apostolul pe care a avut-o mereu aproape de inima sa? Şi domnul profesor a adunat documente pentru patru cărţi! Şi-a văzut visul cu ochii! Volumul redactat de cercetătorul ştiinţific Mihai Apăvăloae a apărut în 800 de pagini. Se regăsesc aici omul frumos la chip, frumos la suflet! Elevul, dascălul, ofiţerul, apicultorul, fotograful, numismatul, turistul, vânătorul, lupătorul – persoană multilaterală este profesorul Gheorghe Amaicei. A consemnat la începutul cărţii: „Ca semn de adâncă recunoştinţă, dedicăm această lucrare, memoriei învăţătorilor nemţeni de altădată.”
Dacă ne-am opri doar la aceste vorbe am putea desluşi cine a fost domnia sa. O „rara avis” care şi-a luat, demn, zborul spre stele, lăsându-ne drept mărturie a trecerii cartea: „Gheorghe Amaicei – Bădia Ghiţă O viaţă de dascăl … şi nu numai”.
Profesor Monica CRISTEA