Colegul şi prietenul meu Vadim Şterbate de la „Observatorul de Nord” mi-a trimis astăzi (28 septembrie, 2023) această fotografie în timpul când mă aflam la Ungheni, într-un colectiv pedagogic şi nu citisem încă ştirile. După acea şedinţă, am aflat trista veste – că maestrul Ion Druţă a plecat în Veşnicie…
Am avut ocazia să-l cunosc pe scriitorul Ion Druţă în timpul vizitelor dumnealui la Soroca, în anii 2008-2014. L-am însoţit, fiind responsabil din partea Consiliului Raional Soroca, împreună cu prietenul meu Grigore Bucătaru, şeful Secţiei Cultură Soroca, pe dealul Zastâncii, deasupra Peşterii lui Bechir, la Lumânarea Recunoştinţei, ctitoria dumnealui, ca să vadă locul unde ar fi trebuit să apară o Casă ţărănească şi un complex turistic.
Era grăbit, împovărat de griji din motiv că proiectul mergea cam anevoios, încă nu se clarificaseră detaliile, se căutau surse, iar timpul trecea… Chiar dacă era departe, la Moscova, a reuşit să vină pe şantier de câteva ori, ca să monitorizeze şi să bată pe la uşi înalte pentru a găsi soluţii şi resurse… Preşedintele raionului de atunci, domnul Victor Său a primit indicaţii de la maestru ca să fie construită o fântână, sus, lângă lumânare, pentru ca oamenii să poată bea apă după ce urcă cele 600 de scări. Misiunea era, însă, irealizabilă pentru că nu s-a găsit apă la o aşa înălţime… Ideea părea abandonată.
Dar… în 2014, Ion Druţă s-a bucurat mult când i-am spus că, la poalele dealului, acolo unde încep treptele spre Lumânare, cu contribuţia Consiliului Raional Soroca (Preşedinte Victor Său), dar şi a Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei, condus pe atunci de regretatul Dumitru Ivanov, a ziarului „Făclia” (Tudor Rusu), a fost săpată şi amenajată Fântâna Profesorului.
Ca sorocean, pământean al maestrului Ion Druţă, dar şi ca pedagog, voi păstra veşnic în memoria noastră amintirea şi opera lui Ion Druţă, or, Dumnealui a înveşnicit, în „Povara bunătăţii noastre”, Câmpia Sorocii, cea care ne adună şi ne ţine grămăjoară pe toţi cei care se numesc Soroceni… şi nu numai.
În testamentul său, semnat la 30 august, Ion Druţă a scris:
„Corpul meu să fie transportat în patria mea mică, la Soroca, la Lumânarea Recunoştinţei. Acestui monument i-am dedicat 16 ani din viaţă. Cer să fiu înmormântat în linişte şi cu multă modestie, fără discursuri lungi şi cu intrări în diferite locuri unde am activat. Poate cu excepţia Teatrului Naţional, unde se mai aud replicile eroilor mei”.
Îngerii să vegheze drumul tău lin către Dumnezeu, Maestre! Sincere condoleanţe familiei şi apropiaţilor!
(N.R. – Text preluat de pe facebook)
Ghenadie DONOS