Alexandru C. Ionescu: „Arc peste timp”
Spre sfârşitul anului 2018, profesorul Alexandru C. Ionescu a încredinţat tiparului două cărţi: Arc peste timp/Biblioteca municipală „George Radu Melidon” din Roman, între anii 1885-2002/schiţă monografică, şi Povestiri din alte timpuri (proză scurtă), ambele publicate sub emblema Editurii „PapiruS Media” din Roman.
În cele ce urmează ne vom referi deocamdată la prima dintre cele două cărţi menţionate mai sus, dar mai întâi considerăm necesară prezentarea unei fişe biobibliografice a autorului, pentru cititorii revistei noastre.
Alexandru C. IONESCU s-a născut în ziua de 16. 02. 1932 la Poienari, Judeţul Roman, azi, Judeţul Neamţ, fiind al zecelea copil în familia lui Constantin Ionescu, preşedinte al Băncii Populare din comună, şi a Mariei, casnică. La vârsta de 14 ani, a devenit elev al Liceului Roman-Vodă din Roman, apoi, după absolvire, fiind orfan (mama decedase în 1943), s-a angajat cadru didactic suplinitor şi a continuat studiile universitare la fără frecvenţă (Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative de la Universitatea Bucureşti), dar, în anul al III-lea a fost exmatriculat din cauză că tatăl său fusese senator din partea Partidului Naţional Liberal, iar trei fraţi erau deţinuţi politic. Aceste fapte se întâmplau în anii ’50 ai secolului al XX-lea. În 1962, a susţinut examene de diferenţă la Liceul Pedagogic din Bârlad, calificându-se pentru munca din învăţământ. Concomitent, a urmat Institutul Pedagogic de 3 ani, secţia limba şi literatura română, predând la diferite şcoli generale (Doljeşti, Cârligi, Moldoveni). A lucrat la Casa de Cultură şi la Biblioteca Municipală din Roman (director), până când, desfiinţându-se postul de director, a revenit în învăţământ (Şcoala Nr. 7, Casa de Copii şi Căminul Şcoală), până la pensionare (1994).
Este deţinător de premii literare pentru proză (Oradea, 1998 şi Bucureşti, 1999). Cu diverse materiale de istorie literară, istoria culturii locale, schiţe monografice şi recenzii, precum şi cu aforisme, poezie şi proză a colaborat la: ▪ Ateneu; ▪ Ceahlăul; ▪ Cronica; ▪ Gazeta de Roman; ▪ Revista bibliotecilor; ▪ Romanul liber ş. a.
A publicat romanul Ani învolburaţi în 2001.
Deşi în pagini puţine, aproximativ 70 cu text propriu-zis, cartea pe care o prezentăm acum se constituie prin informaţiile puse la dispoziţia cititorului într-un document realizat pe baza unei bibliografii ample, deşi nesistematizată, constituită din cele 33 de note care alcătuiesc o listă inclusă în finalul cărţii.
Importanţa volumului constă în faptul că aduce la cunoştinţa potenţialului cititor date deosebit de importante pentru evoluţia unei instituţii culturale, care a depăşit de mult vârsta de 100 de ani.
Aflăm astfel că biblioteca din Roman, ce poartă numele cărturarului George Radu Melidon, este una dintre bibliotecile cele mai vechi din mediul urban, cu siguranţă cea mai veche de pe teritoriul actual al judeţului Neamţ. Ea s-a constituit în 1885 din iniţiativa celui care a donat 216 volume împreună cu un dulap, baza primului nucleu al viitorului aşezământ de cultură care a înfruntat două războaie mondiale, dar a cunoscut şi perioade de înflorire între ele şi apoi după Cel de Al Doilea Război Mondial.
Tot despre importanţa documentară a cărţii ţin şi informaţiile privind societatea culturală „Miron Costin” din Roman, în cadrul căreia a funcţionat biblioteca, beneficiind de importante donaţii din partea membrilor acestei societăţi, personalităţi din diverse domenii ale vieţii sociale, culturale şi politice ale perioadei încheiate prin desfiinţarea societăţii şi trecerea bibliotecii în sistemul bibliotecilor publice de stat, după 1948.
Sugestive sunt şi ilustraţiile care însoţesc această carte începând cu un portret al celui care a fondat instituţia în 1885, fiind şi primul bibliotecar, al cărui nume a fost înscris pe frontispiciul instituţiei, şters de comunişti, şi revenit după 1989 acolo unde îşi merită locul cu prisosinţă. Desigur, este vorba despre ilustrul profesor George Radu Melidon, inspector general în Ministerul Învăţământului, membru în parlamentul ţării, intelectualul care şi-a încheiat activitatea în oraşul natal Roman. Interesante sunt şi celelalte ilustraţii în care sunt imortalizate sediile în care a funcţionat biblioteca (demolate în timp), precum şi aspecte din activitatea acestei biblioteci.
Iniţiativa profesorului Alexandru Ionescu, el însuşi fost director al bibliotecii, este demnă de apreciat, deşi autorul îşi subintitulează lucrarea cu o sintagmă modestă – schiţă monografică – pentru că această realizare oferă o imagine, fie şi succintă, a vieţii sociale şi culturale a vremii, dar poate fi şi un bun mijloc de informare pus la dispoziţia celor care vor dori să cunoască trecutul unei instituţii şi chiar să realizeze cercetări mai ample.
Constantin TOMŞA