Cititul şi scrisul mi-au dat un fel de putere specială care m-a ajutat să ies din situaţii dificile, chiar să rezist în timp cu brio în faţa impostorilor, agresivilor, îngâmfaţilor, proştilor, să trec mai uşor peste necazuri, să fiu cât de cât eu însumi în lumea noastră haotică. Recunosc că m-au şi încurcat uneori, pentru că mi-au adus şi un fel de înclinaţie de a reacţiona, de a nu tăcea, lucru care nu merită întotdeauna pentru că lumea nu poate fi, totuşi, schimbată.
E limpede însă că energia pe care o capeţi din cărţi şi din scris e de departe cea mai bună recompensă pentru tot zbuciumul pe care îl presupun şi pe care doar cei în cauză îl cunosc cu adevărat.
Cititul îţi spune mai degrabă ceva despre tine, cel care citeşti, decât despre autorul cărţii sau despre lumea pe care o construieşte. Mecanismul psihologic e simplu, acela al comparaţiei între perspectiva rândurilor, pasajelor şi paginilor şi aceea proprie de care nici nu erai chiar foarte conştient. Un gând, o idee, o reflecţie, o expresie, un cuvânt, fiecare şi toate la un loc au potenţialul de a provoca resurse psiho-emoţionale latente, ascunse, care nu şi-ar fi găsit niciodată vreo formă fără efortul lecturii.
Conform unor studii serioase, scrisul este cu adevărat terapeutic. Dincolo însă de acest avantaj al netezirii unor asperităţi sufleteşti pe care îl oferă celui în cauză, scrisul are şi calitatea bizară de a fi în acelaşi timp consumator de energii imense şi sursă de încărcare a bateriilor. E ca şi cum ai călători cu o maşină fără să opreşti pentru combustibil. Mai curând te poţi aştepta să se strângă ceva pe parcurs, ca în reclamele acelea cu Net-ul care se adună în timp ce îl foloseşti. Un perpetuum mobile al vieţii interioare, cu tot cu bucuria creaţiei, care nu este nicidecum o vorbă goală.
Împreună, cititul şi scrisul luminează nişte zone de umbră ale vieţii şi pun omul faţă în faţă cu el însuşi. Sunt stări de fapt care îţi vorbesc despre cum eşti ca fiinţă umană unică dăruită cu suflet şi creier, într-o lume în care totul curge în viteză şi se organizează după interes şi profit. Pentru că lucrurile care contează aici sunt detaliile, ignorate de obicei în fuga noastră după nici noi nu ştim prea bine ce. Iar şansa de a percepe detaliile pe seama acestor paşnice activităţi este un dar despre care ar trebui, poate, să le vorbim mai mult celor care încă nu ştiu de el.
Prof. psih. Vasile BAGHIU