Cinste şi gramatică
Ce a făcut revista „Apostolul” de vreo nouăzeci de ani încoace? Pentru mine, şi pentru multă lume, ea n-a murit sub dictatura trecută, ci a continuat să apară, în ediţii personale, în sufletul tuturor celor dăruiţi catedrei. Editată în prima serie (nov.1934 – aug1943) de Asociaţia Învăţătorilor şi, în seria a doua (martie 1999 – prezent), de Sindicatul Învăţământ Neamţ (SLLICS), Asociaţia Învăţătorilor (AÎNT), cărora li s-a alăturat, din 2019, şi Federaţia Sindicală a Educaţiei şi Ştiinţei (FSEŞ) din Republica Moldova, revista a stat mereu de veghe, cu pixul în mână, la hotarele limbii române, încercând să păstreze ceea ce, pretenţios spus, se numeşte demnitate şi cultură naţională. Lucru nu-i simplu, pentru că, dacă în prima serie revista – prin apostolii săi – îşi propunea să lumineze analfabeţi, astăzi lucrurile sunt mai grave, lumina trebuind direcţionată asupra alfabetizaţilor.
„Cinste şi gramatică”, zicea Caragiale, ar fi cele dintâi condiţii ale unei gazetării bune, iar noi încercăm să le acoperim pe ambele. Cât putem. Cu menţiunea că cinstea trebuie susţinută de competență şi verticalitate, iar la gramatică, deocamdată, ne descurcăm mult mai bine.
Privind la înaintaşi, trebuie să remarcăm în prima serie a revistei bogăţia tematică a sumarului, calitatea intelectuală a textelor, corectitudinea gramaticală. „Apostolul” cultivă elevii talentaţi de la Şcoala Normală, se află în schimburi de idei şi recenzii cu Vieaţa Românească, Universul, Revista Fundaţiilor Regale, Gândirea (Bucureşti), dar şi cu Vieaţa Basarabiei (Chişinău), Cuget Moldovenesc (Bălţi), Semănătorul (Caliacra). Se traduce mult – literatură, pedagogie, psihologie – se publică monografii şi culegeri de folclor, studii sociologice, portrete de dascăli, relatări ale unor activităţi menite să cimenteze spiritul de castă: şezătorile şi cercurile culturale sau didactice.
Un număr dedicat memoriei lui Ioan Drăgan (ianuarie 1938), demonstrează prestigiul profesorului şi al revistei; semnează aici pictorul Nicolae Tonitza, rectorul Academiei de Arte Frumoase din Iaşi, o profesoară din Cahul, directorul Şcoalei Normale din Chişinău, oficialităţi din Bucureşti ş. a.
Alte ediţii au devenit repere ale istoriei noastre, ale românismului şi patriotismului. Astfel, un număr închinat Basarabiei, este deschis de Proclamaţia către ţară a Generalului Ion Antonescu (nr. 4-6, aprilie-iunie, 1941), iar un număr special este închinat memoriei învăţătorilor din judeţul Neamţ căzuţi pe câmpul de onoare (nr. 5, mai, 1942).
Publicaţia a rezistat probei timpului, pentru că a fost clădită pe visul intelectualilor apostoli de a zidi o nouă Şcoală românească, de a reînvia spiritul unei comunităţi cu evenimentele şi emoţiile ei, de a pleda pentru unitate şi solidaritate în apărarea identităţii cetăţii.
Seria a doua a Apostolului se încăpăţânează să păstreze atât caseta tehnică cu numele fondatorilor, cât şi visul frumos al reîntregirii neamului, iar Centenarul din 2018 a fost evenimentul pe care s-au centrat toate ideile acestui vis… Vis în care Sindicatul Învăţământ Neamţ şi Federaţia Sindicală a Educaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova şi-au dat mâna în numeroase acţiuni comune consemnate în paginile noastre, revista construind şi consolidând un adevărat pod spiritual peste Prut.
Şi amintim aici doar: sărbătorirea Centenarului revenirii Basarabiei la Patria-Mamă (24 martie 2018, la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi”, de pe lângă Mănăstirea Neamţ), Sărbătorirea Centenarului Unirii (1 decembrie 2018, la Alba Iulia), înfiinţarea subredacţiei de la Chişinău (Piatra-Neamţ, 27 martie 2019), decernarea Premiilor revistei Apostolul (ediţia a V-a) unor distinşi dascăli din Republica Moldova (Chişinău, 18 mai, 2023).
După cum aţi observat, n-am citat mai sus numele celor care au făcut parte din corpul redacţional, au semnat frecvent şi competent sau au pus umărul la bunul mers al lucrurilor. Dar suntem obligaţi să amintim aici măcar triada: prof. Gheoghe AMAICEI, primul preşedinte al AÎNT, prof. Florin FLORESCU, primul preşedinte al SLLICS şi prof Gabriel PLOSCĂ, preşedintele de onoare al Sindicatului din Învăţământ, oameni răspunzători de succesul şi longevitatea revistei. Tuturor, plecăciunile mele respectuoase, după un sfert de veac de trudă comună!
Nu pot încheia fără a sublinia autoritatea de care se bucurau membrii marcanţi ai breslei: Leon Mrejeriu, preşedintele primei asociaţii nemţene a fost şi prefect de Neamţ, inspector şcolar în Ministerul Instrucţiunii Publice, deputat şi vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor. Iar D.V. Ţoni, un alt preşedinte pe ţară al asociaţiei a intrat în audienţă la rege, i-a spus păsurile dascălilor şi l-a invitat la un Congres al învăţătorilor (1936). Şi Carol al II-lea a onorat invitaţia. N-aş întreba în Neamţ câţi dintre învăţători ştiu numele preşedintelui AÎNT şi nici n-aş paria că preşedintele AGIRO va obţine prea curând o audienţă la Cotroceni.
P. S. Precizăm pentru cititorii noştri că ambele serii ale publicaţiei pot fi consultate la adresele:
http://apostoliul. slineamt.ro; www.educarte.ro (AGIRo); Catalog eBibliophil (Biblioteca Judeţeană G.T. Kirileanu, Neamţ). Dar cel mai simplu e să tastaţi pe Google – Revista Apostolul.
Mircea ZAHARIA