În urmă cu ceva ani, cam nouăzeci la număr, dascăli luminaţi şi oameni cu suflet, adevăraţi apostoli, au considerat că toți cei care ostenesc pentru a da învăţătură şi educaţie copiilor din şcolile primare nemţene, au nevoie să comunice mai cu folos, să schimbe între ei experienţe pedagogice, dar şi să facă cunoscute mai marilor vremii neajunsurile din învăţământul românesc. Toate aceste erau posibile prin apariţia unei publicaţii oneste şi devotate cauzei. Aşa a început povestea revistei Apostolul.
După un început mai timid, revista îşi va îmbogăţi conţinutul cu teme culturale, sociale sau legate de solidaritatea breslei. Din păcate, greutăţile tragice legate de cel de al doilea război mondial au întrerupt apariţia revistei.
După mulţi ani şi multe întâmplări istorice, alţi dascăli luminaţi şi oameni cu suflet, alţi apostoli şi-au unit eforturile şi, în urmă cu un sfert de secol, revista Apostolul şi-a reluat povestea, desigur, adaptându-se la realităţile vremii şi ale unui sistem de învăţământ aflat într-o permanentă reformă, niciodată dusă până la capăt.
De acum însă, revista Apostolul, pe lângă generoasele abordări pedagogice, culturale, prezentarea unor evenimente istorice, prezentarea unor personalităţi locale şi universale găzduieşte şi curajoase teme sociale, îndeosebi legate de statutul şi condiţia dascălului român, întotdeauna neglijat şi chiar umilit de puternicii vremii, ca de fapt întregul sistem de învăţământ din România, ceea ce era o obişnuinţă şi în alte perioade. Spun acest lucru deoarece multe dintre cerinţele oamenilor din învăţământ – respect pentru şcoală şi cadrele didactice, o politică educaţională coerentă, buget suficient pentru o bază materială pe măsura exigenţei timpurilor şi pentru salarii decente, neimplicarea politicului în desemnarea conducerilor unităţilor de învăţământ – sunt actuale şi astăzi.
Astfel, revista Apostolul a devenit şi o tribună de la care cei care lucrează în şcolile din România, organizaţi în sindicate puternice, îşi spun răspicat necazurile şi îşi cer cu fermitate drepturile cuvenite.
Neapărat trebuie vorbit şi despre faptul că, prin înfiinţarea unei subredacţii la Chişinău, Apostolul a devenit o revistă fără hotare a dascălilor de dincolo şi de dincoace de Prut, aşa cum se cuvine între fraţi.
Astăzi, o spun cu îndreptăţită mândrie, revista Apostolul este apreciată pentru ţinută, decenţă curaj, calitatea conţinuturilor, corectitudinea informaţiilor şi pentru utilitate. Desigur, nu se putea ajunge aici fără profesionalismul şi devotamentul oamenilor din redacţia revistei, dar nu trebuie uitaţi nici cei care au asigurat, uneori în perioade dificile, minimul de condiţii materiale care au permis continuitatea apariţiilor.
Cred cu tărie, că oamenii de acum şi din viitor, deşi vremelnici, vor reuşi prin implicare şi dragoste de frumos să asigure nemurirea revistei Apostolul, iar povestea va merge mai departe.
La mulţi ani, revista Apostolul!
La mulţi ani, Oameni ai revistei Apostolul!
Prof. Gabriel PLOSCĂ, Preşedinte de onoare al Sindicatului din Învăţământ Neamţ