Învăţătorul. Omul care se dăruieşte pentru a lumina minţile celorlalţi, ale puilor de om. Prin definiţie, nu e profesor căci nu PROFESează, el îi ÎNVAŢă pe ceilalţi! Nu e CADRU didactic, e om şi adesea Om.
Dovadă pentru cele afirmate mai sus e şi faptul că zeci de ani şi-a serbat ziua pe 30 iunie, ultima zi de muncă din anul şcolar, înainte de concediul de vară. Nu putea sărbători decât atunci când totul era pus la punct, când putea trage linie şi spune că a fost un an rodnic…
Învăţătorul. Omul care primeşte cele mai multe declaraţii de iubire: scrise, desenate, îmbrăţişate, în zâmbete şi în priviri, uneori peste ani…
Învăţătorul. Omul care, pentru că guvernanţii n-au fost în stare să rezolve problema grădiniţelor aglomerate, a primit onoarea de a fi (5 ani!) cea mai importantă persoană în educaţia copilului, probabil, după părinţi… Nu întotdeauna de bun augur, dar asta e o altă discuţie!
Am înţeles că pe 5 iunie, de noua şi mirabolant-superb-extraordinara zi a învăţătorului stipulată prin parafare ministerială de câţiva ani, este zi liberă. MI SE PARE O IDIOŢENIE de proporţii colosale! Prin tradiţie, aveam Ziua Învăţătorului de Ziua Sfinţilor Apostoli, pe 30 iunie. Am tot vorbit despre multiplele motive pentru care trebuia păstrată tradiţia asta. N-am s-o mai fac şi aici… Au hotărât unii DĂŞTEPŢ că să se sărbătorească pă 5 iunie, ca să fie în cursul anului, să fie şi copi acolo*… dar apoi au dat zi liberă…?!
WTF**!?! Învăţătorul nu dă liber copiilor ca să petreacă. Petrece când şi-a terminat misiunea, când face bilanţul şi poate trăi mulţumirea muncii sale!
WTF!?! Cum să sărbătoreşti învăţătorul fără învăţător?! El e învăţător între copii. Acasă e un simplu om. E ca şi cum ai sărbători ziua mamei fără mamă, că cu* ziua muncii fără muncă ne-am învăţat!
Sper cu tărie să se renunţe la 5 iunie, o sărbătoare inventată fără raţiuni practice, fără respect pentru tradiţie, pentru ceea ce sunt sau ar trebui să fie învăţătorii!
* Exprimări intenţionat greşite
** Scuzaţi limbajul trivial! E pe limba progresiştilor care vor să schimbe tot ce mai e bun din tradiţia educaţiei româneşti.
Prof. Ionel-Cătălin DIACONU, Vicepreşedinte AGIRo
