„… am fost animat doar de intenţia să-mi exprim, prin ceia ce-mi stă în puteri, recunoştinţa şi preţuirea faţă de cel ce a fost şi a rămas pentru noi Eminescu…” (Aurel DAVID)
Aurel David s-a născut în 1934, la Chişinău, în familia cercetătorului în domeniul tipăriturilor din Moldova Alexandru David şi a învăţătoarei Mitrodora-Hondru David. După stingerea din viaţă a ambilor părinţi a locuit în satul Bardar, raionul Ialoveni, împreună cu bunica sa. Şi-a făcut studiile la Şcoala Republicană de Arte Plastice din Chişinău (1948-1954) şi la Institutul de Arte Plastice „V. Surikov” din Moscova (1956-1960).
În anul 1960 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova. Între 1968 şi 1972 deţine funcţia de vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici şi cea de preşedinte al Fondului Plastic (actualmente Asociaţia „Arta”). În anii 1955-1980 artistul s-a afirmat în diferite genuri de artă: pictură şi grafică de şevalet, artă monumental-decorativă şi sculptură. În această perioadă au fost realizate cele mai importante lucrări ale sale: „Amiază” (1964, pânză în ulei), „Arborele Eminescu” (1967, linogravură), „Plugarul Universului” (1967, lucrare monumental-decorativă de proporţii) ş. a.
În anul 1984, la 18 iulie, se stinge din viaţă în mod tragic la Chişinău, în atelierul său. Pentru realizări remarcabile în domeniul artelor plastice, în 1990 lui Aurel David i s-a conferit post-mortem Premiul Naţional, iar în anul 2000 – Medalia „Mihai Eminescu”. În prezent, o stradă din Chişinău şi liceul din satul Bardar, raionul Ialoveni, îi poartă numele.
Un omagiu şi o înaltă apreciere îi aduce artistului plastic Aurel David, Gheorghe Vrabie, grafician de o mare forţă expresivă, prin monografia – album: Aurel David. Timpul, artistul şi opera, tipărită în 2004 la Editura „Cartea Moldovei”. Lucrarea se constituie într-o abordare complexă şi integrală a vieţii şi operei unui creator emblematic pentru spaţiul românesc dintre Prut şi Nistru, un artist proteic, cu o existenţă frântă înainte de vreme, la doar 50 de ani. Autor al unei creaţii ce a făcut vâlvă şi epocă, linogravura „Arborele Eminescu”. E o viziune de forţă, răscolitoare, şi cu adevărat iluminatoare, ce l-a cutreierat pe pictorul Aurel David în momentul plămădirii acestei creaţii, aşa cum reiese din mărturisirile din cele două interviuri antologate parţial în carte, semnate de doi marcanţi scriitori basarabeni, Andrei Burac şi Leo Butnaru. Şi, vorbind despre personalitatea polivalentă a artistului, Gheorghe Vrabie conchide: …Artistul plastic Aurel David a ieşit victorios din confruntarea cu timpul inert şi incolor. Lucrările sale şi ale colegilor de generaţie, generaţie ce s-a afirmat pe parcursul anilor şaizeci, au conferit timpului respectiv culoare, personalitate şi sens. Altfel, fără realizările lor, această perioadă istorică a artelor plastice de la noi ar fi fost una totalmente ratată.
Gheorghe Vrabie se consacră prin această monografie, de o distinsă ţinută grafică, nu doar ca un iscusit ilustrator de tipărituri, ci şi ca autor de carte de certă vocaţie.
Angelina BEGU