Vă mai amintiţi filmul artistic „Liceeni” cu Oana Sârbu şi Ştefan Bănică Jr.? Ce elevi adorabili erau în uniformă de liceu! Ea cu panglica pe cap, bluziţă albă, sarafan şi număr matricol la mână, el cu uniformă bleumarin… parcă erau scoşi din cutie. Practic, nu-ţi vine să crezi că au existat cândva astfel de elevi. Parol, domn’le!
Astăzi, puştanii noştri studioşi din interminabila tranziţie, arată cu totul altcum. Sunt veşnic nemulţumiţi, poznaşi şi evident, mari miştocari. Fac mişto de toţi băştinaşii de pe plaiurile tricolore, inclusiv de părinţii lor îmbătrâniţi prematur. Cum ies din bloc, aprind ţigara, scot mobilul şi cheamă taxiul. Vremea când liceanul se lipea de perete de frică la trecerea profesorului său, pe hol, a murit demult. Acum e democraţie totală. Autorul acestor rânduri a locuit în aceeaşi mahala, Precista, cu celebrul profesor Costică Borş de la Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. Când îl vedeam ieşind cu pasul lui măsurat din casa de pe str. Plutaşului, dispăream din peisaj. Motivele? Eram tufă de Veneţia la mate şi mă temeam de „ecranul negru” unde eram „executaţi” în ordine alfabetică.
Elevii mileniului III sunt cu totul altfel. Vin la ore când vor, fac mişto de preoţii care predau religia, de poliţiştii de asfalt, de bătrâni şi mai ales de dascăli. Ba că profa de franceză seamănă cu Ileana Cosânzeana în mizerie. Ba că profu X are chelie şi nasul roşu şi vine la ore când îşi aminteşte. Ba că notele se pun din burtă, în funcţie de nu ştiu ce. Şi tot aşa. Cum şi mass-media cam bate câmpii în problema educaţiei, toţi puştanii vor profe numai ca în filmele americane de duzină, din alea cu fusta scurtă şi „balcoanele” la vedere.
Dacă părinţii au curajul şi intervin în educaţia tinerilor „rătăciţi”, iese circ mare. Fiii atotştiutori se şucăresc jicniţi profund, fug în cizmă. Ei, şi? Mare brânză! Ce, dacii n-au ajuns la Roma pe Columna lui Traian? Din păcate în postura de sclavi, de slugi, ca şi tinerii de astăzi, cu caş la gură, care au părăsit şi ţara şi şcoala pentru un pumn de euroi. Vecina mea de palier, om greu încercat de viaţă se plânge permanent de singurătate. Cam aşa: „N-am nimic cu Italia, dar o urăsc. Mi-a luat şi soţul şi băieţii şi fetele. Sunt singură cuc.”
Lăsând la o parte cazurile izolate să recunoaştem că aserţiunea: „dacă ai carte ai parte!”, nu mai stă în picioare. Pilde concrete? Cine trece prin piaţa Bistriţa din Piatra-Neamţ poate vedea oricând foste cadre didactice şi alţi licenţiaţi pe post de tarabişti. Vând cartofi, varză, fasole, mere… gospodinelor, de multe ori fostelor eleve. Ba, mai mult, auzi zicându-se: „Doamna dirigintă, cumpăr de la dumneavoastră că sunteţi mai ieftină”. Asta-i economia de piaţă. Bravos naţiune, halal să-ţi fie!
Dascălii ajunşi tarabişti se întreabă dacă sfaturile date de părinţii lor în anii copilăriei n-au fost demagogice. Care sfaturi? „Învaţă mamă, să ai un viitor al tău.”, „Un om cu carte este respectat”, „Dacă eşti respectat, răzbeşti mai uşor în viaţă”, „Eu, dacă aveam carte ajungeam ministru”. Din păcate, vorbele părinţilor rostite în alte vremuri, astăzi în anii luminoşi ai democraţiei, fără haturi, s-au devalorizat. Şcoala nu mai are motivaţie ca altă dată. Din decembrie ’89 până în martie 2018, educaţia a avut 25 de miniştri, unul mai fain decât altul. Unii abia au rostit jurământul şi au fost schimbaţi de la prima declaraţie publică. Fiecare ministru şi-a propus să vină cu noutăţi, să organizeze şcoala pe baze noi, performante. Fiecare a făcut o reformă, o reformă a reformelor. Paradoxal sau nu, din fiecare reformă a lipsit elevul, studentul, profesorul. Urmarea? În ultimii ani, au scăzut dramatic interesul pentru studiu, pregătire competentă şi a crescut abandonul şcolar.
Şi noul ministru V. Popa are „reforma lui”. Cum grăieşte? La terminarea gimnaziului, media elevului să fie stabilită numai cu notele de la materiile de bază. Foarte, foarte bine. Şi nebunia reformelor continuă.
Cică o profesoară de citire, bine ninsă, exasperată de greşelile de vorbire şi de scriere ale unei loaze, i-a spus-o franc în faţa casei: „Ionică, tu ai stofă de ministru!”
Dumitru RUSU