O veste bună pentru profesorii de religie (şi nu numai) o constituie Metodica predării religiei, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, apărută la Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, în anul 2017. La 17 ani de la apariţia primei ediţii (2010), lucrarea constituie rezultatul actualizării a tot ceea ce înseamnă predarea religiei în contextul actual, acoperind aproximativ tot ce presupune un excurs metodic al acestei discipline de învăţământ.
Prefaţată de IPS Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei şi de prof. univ. dr. Constantin Cucoş, lucrarea cuprinde şapte capitole (Religia ca disciplină de învăţământ, Principiile educaţiei religioase, Curriculumul pentru disciplina religie, Metodologia didactică utilizată în studiul religiei, Mijloace de învăţământ utilizate în studiul religiei, Evaluarea şcolară la religie, Forme de organizare a educaţiei religioase), urmate de Anexe (Planificări anuale, semestriale, proiecte didactice pentru diferite tipuri de lecţii şi activităţi interdisciplinare) şi o bogată bibliografie de specialitate.
Autorii cărţii, Monica Opriş, Dorin Opriş şi Sebastian Şebu, reprezintă nume de referinţă în literatura de specialitate, probitatea lor ştiinţifică, metodică şi practică fiind consimţită în comunitatea cercetătorilor, teologilor şi a profesorilor de specialitate.
Cele 336 de pagini impresionează prin modul de racordare a conţinuturilor la tot ce este semnificativ în istoria pedagogiei europene, dar şi la poziţionările româneşti interbelice din perimetrul teoriei şi practicii pedagogice în domeniul educaţiei morale şi religioase. Demersurile de analiză şi interpretare ale autorilor sunt întemeiate prin apelul la autoritatea verificată a unor pedagogi clasici, dar şi prin valorizarea tradiţiei de predare, în care au integrat propria experienţă pe diferite niveluri de învăţământ: gimnazial, liceal şi universitar. Faptul că autorii nu sunt doar teologi ci şi profesori practicanţi, raportarea la chestiunile metodice poate fi considerată una privilegiată.
Componentele edificiului didactic sunt expuse în mod echilibrat, într-o compoziţie unitară în care fiecare element (statutul disciplinei, principiile, obiectivele, conţinuturile specifice, organizarea, strategiile de predare, modalităţile de asigurare a feedback-ului etc.) îşi justifică pe deplin rolul şi importanţa. Aspecte precum: Religia şi educaţia religioasă, Factorii educaţiei religioase, Educaţia religioasă în sistemul de învăţământ românesc, Perspective teologice şi pedagogice în Metodica predării religiei, Principii didactice specifice educaţiei religioase, Documente curriculare utilizate în studiul religiei, Finalităţi educaţionale ale studierii religiei, Conţinutul învăţării la religie, Aspecte specifice ale educaţiei religioase în cadrul metodologiei didactice, Metode de comunicare şi asimilare a cunoştinţelor, Metode de cunoaştere a realităţii religioase, Metode fundamentate pe acţiune, Metode moderne de predare-învăţare, Mijloace de învăţământ (pe suport scris, de tip ilustrativ şi demonstrativ, cu conţinut istoric, Calculatorul şi alte mijloace tehnice), Importanţa şi procesualitatea evaluării şcolare, Funcţiile evaluării şi particularităţile acestora la religie, Obiectul evaluării la religie, Metode de evaluare la religie, Strategii de evaluare, Notarea şi specificul acesteia la religie, Elaborarea testelor pedagogice de cunoştinţe, Forme de organizare a activităţilor etc., constituie numeroasele subcapitole ale lucrării, în cuprinsul cărora veţi afla răspunsuri la multe întrebări privind educaţia religioasă, din şcoală, astăzi.
Nu putem neglija faptul că reuşita educaţiei religioase depinde de modul în care aceasta este pusă în valoare de către profesori, de predispoziţia religioasă a copilului, de ajutorul pe care acesta îl primeşte din partea familiei, a Bisericii, a şcolii, a mediului social în care trăieşte etc. Astfel, acest tratat de specialitate oferă pârghii pentru realizarea liantului între toţi aceşti factori.
Recomand lucrarea tuturor cadrelor didactice care predau religia şi disciplinele teologice, studenţilor, teologilor şi nu în ultimul rând, oricărei persoane interesate de rolul educaţiei religioase, această activitate nobilă şi complexă care, prin mesajul ei revelat, poate schimba faţa societăţii.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA