Gabriel Attal: „ Mulţumesc întregului corp profesoral!” – Omagiu adus profesorilor în Parlamentul francez

Convingătoare şi coerentă în exprimare, Declaraţia de politică generală făcută de Prim-ministrul francez Gabriel Attal în Parlamentul francez, în data de 30.01.2024, a propus măsuri clare şi rapide de aplicat, fiind un adevărat val de lumină şi de aer proaspăt, primit cu binemeritate aplauze, chiar şi din partea opoziţiei.

Declaraţia a cuprins patru mari teme: prima se referă la autoritate şi suveranitate, a doua la serviciile publice (în special sănătate şi educaţie naţională), a treia la muncă, a patra la ecologie şi agricultură şi a fost gândită ca un răspuns la aşteptările clasei de mijloc (sursa RFI) pentru cei care nu mai pot miza doar pe munca lor şi care au sentimentul că muncesc şi că, prin munca lor finanţează un model social la care nu au dreptul şi care îi costă prea mult.

 A strălucit, a convins şi a subordonat totul devizei „Trebuie să fim mândri că suntem francezi!”, deviză care a răscolit în românca din mine o revoltă iscată şi din modul în care suntem percepuţi încă în străinătate.

Consilierul nostru bancar, care a lucrat cu conturile multor români şi care, în urma discuţiilor avute, ne-a vizitat şi ţara, a declarat că este de neimaginat faptul că un popor cu o aşa ţară bogată şi frumoasă nu ştie să-şi aleagă conducătorii pe care-i merită şi nu-şi apără adevărul istoric şi demnitatea de neam! Afirmaţiile dlui. Florent C. şi intervenţiile mele în cadrului cursurilor pe care le urmez la Centrul de limbă şi acţiuni sociale din Vannes, m-au făcut să caut mai mult în spaţiul virtual, să văd cum sunt prezentate imaginea ţării mele dragi, a eroilor şi culturii ei!

Concluzia, într-o singură propoziţie scurtă (şi tristă!): „Strălucirea culturală internaţională a României rămâne modestă.”

Văd aici, în Franţa, emisiuni pe canalul „Arte” despre toate ţărişoarele ieşite din comunism: Albania, Bulgaria, Serbia etc. în care apar doar imagini şi descrieri despre cât de profundă, de valoroasă şi de frumoasă este istoria lor, schimbarea lor în bine, frumuseţea arealului geografic, a artei culinare… Iar în foarte puţinele reportaje de pe la noi apar doar fostele case de copii, căminele de bătrâni, rromii …

Dar, să-mi las tristeţea legată de nedreptăţirea frumosului meu neam şi să continui cu ceva la ce ar trebui să subscrie toate neamurile adunate în U.E. – să nu ne diluăm, să nu ne dizolvăm identitatea de neam! (Declaraţia Prim-ministrului francez) Oare nu s-ar putea completa Deviza U.E. „Unitate în diversitate” cu o deviză naţională gen „Diversitate în unitate”?!

Declaraţia a ilustrat şi ordinea priorităţilor: „ Éducation, santé, sécurité, écologie…” prioritate având învăţământul. Pentru învăţământ, sub genericul „Une école de savoir!” s-au făcut o serie de curajoase propuneri, nu înainte de a începe cu „ Mulţumesc întregului corp profesoral” pe care l-a numit ca fiind un corp de elită ce asigură sănătatea spirituală şi perenitatea Republicii.

Nu-şi mai vor găsi locul în şcoala franceză: inegalitatea, hărţuirea, ignoranţa, violenţa, drogurile şi lipsa de respect faţă de autoritate, în general, fie că e vorba de autoritatea profesorilor, fie cea social-administrativă şi politică.

Şcoala nu trebuie să mai fie o „mamă a bătăilor” şi nici locul unde profesorii primesc „lecţii”de la părinţi sau bunici; aceştia trebuind să-şi asume responsabilitatea educaţională specifică, iar dacă nu pot şi, dacă apar tendinţe de delincvenţă, aceştia trebuie să fie de acord cu transferul copiilor/elevi, în internate specializate. Se propun pedepse prin muncă educaţională pentru tinerii cu vârsta sub 16 ani, care săvârşesc abateri disciplinare, şi se vor aplica tuturor regulile: „ tu spargi, tu plăteşti!” şi „ tu murdăreşti, tu cureţi!”.

S-a insistat asupra: trebuie respectată autoritatea şcolii!

Pentru a diminua inegalitatea economico-financiară dintre elevi, reieşită din hărţuirea pe tema calităţii şi brandului ţinutei vestimentare, se va introduce uniforma şcolară ca un „simbol al egalităţii” republicane. S-au interzis veşmintele tradiţionale musulmane în şcoli, s-a insistat pe revenirea la cunoştinţele fundamentale şi se doreşte o mai mare autoritate a profesorilor, ca necesităţi ce promovează autoritatea şi valorile Republicii.

Se va pune un mare accent pe calitatea şi corectitudinea scrierii: eliminarea utilizării textelor de tipul „completează spaţiile goale” ca parte a procesului de învăţare în primar şi secundar, iar greşelile de ortografie la examene vor scădea drastic notele elevilor în Franţa. Tot în acest context „ecranele” telefoanelor mobile trebuie să rămână în afara şcolii! şi, trebuie refăcută puterea cuvântului scris, ca o „datorie de exigenţă şi de excelenţă!”.

Se doreşte reintroducerea şcolilor normale/profesionale care să asigure personalul tânăr şi calificat pentru industrie, meşteşuguri etc. după modelul celor din sec. XXI, şi, începând cu anul 2026 se va reintroduce obligativitatea ca tinerii să satisfacă „Serviciul militar naţional” (armata) deoarece se propune, în declaraţie, să „Réparer et réarmer la France!”.

Au mai fost multe alte propuneri în declaraţia Prim-ministrului francez, multe generând acelaşi ecou revoltător în sufletul meu românesc: asigurarea suveranităţii alimentare prin imediate prevederi legislative, pentru a combate „concurenţa neloială” a agricultorilor din: Spania, Italia, Polonia… ; ecologia nu trebuie să pedepsească omul ci să se găsească mai multe căi… energia nucleară („o mândrie a Franţei”) şi industria, vor trebui să asigure un cât mai bun nivel de trai… Nu se pune, încă, problema unui France exit, dar! se reafimă că „trebuie să ne păstrăm şi să ne apărăm identitatea, suveranitatea şi valorile!

Sunt convinsă că textul meu va genera şi în minţile cititorilor revistei o oarecare stare de revoltă, dorinţa de a recupera ce s-a pierdut, de a ne readuna forţele pentru primenirea spirituală şi pentru şanţarea permanentă, în sufletul fiecărui român, a dragostei de neam şi a respectului pentru trecutul lui conjugat cu grija pentru viitorul său!

Prof. Niculina NIŢĂ,

Vannes, Franţa