Toamna bâlbâielilor

Tocmai a reînceput şcoala. Probleme noi, probleme vechi?

Şi în această vară, conform uzanţelor, s-au derulat diferite etape de mişcare a personalului didactic, pentru asigurarea catedrelor cu personal calificat şi s-a reuşit acest lucru aproape în proporţie de 100%. Din păcate, cred că stă în ADN-ul nostru să nu învăţăm din greşelile trecutului şi să le repetăm. Iată la ce mă refer: deşi anul trecut mişcarea personalului didactic se încheiase pe 31 august, deci la 1 septembrie se cam cunoştea încadrarea la unităţile şcolare, anul acesta s-a mers şi după 1 septembrie, deşi se ştia, foarte clar, că pe 2 septembrie cadrele didactice începeau noul an şcolar. Ţinând seama şi de faptul că, de astă dată, cursurile au început mai repede, pe 9 septembrie, iată că au apărut o mulţime de greutăţi. Unele unităţi au mai aşteptat încadrarea personalului didactic pentru unele discipline, nu s-a putut lucra în condiţii normale la orarul unităţilor şcolare şi, deci, sunt şi în această privinţă întârzieri. Dar mai avem şi o altă dificultate: colegii noştri care vor fi încadraţi nu de la 2 septembrie, când a început anul şcolar 2019-2020, ci mai târziu, de când au primit numirea, mai exact pe 5 sau 6 septembrie, vor suporta unele consecinţe, printre care afectarea vechimii neîntrerupte în învăţământ.

Există o soluţie viabilă pentru ca în viitor să nu se mai repete această problemă?

Există o iniţiativă legislativă, care a primit avizul Consiliului Economic şi Social şi care, dacă se va materializa, adică dacă va fi promulgată ca lege, ar stabili – odată pentru totdeauna – data de începere a anului şcolar, care ar fi a treia zi de luni din septembrie. Asta ar presupune ca şcoala să înceapă, în fiecare an, în jurul datei de 15 septembrie, ceea ce este în concordanţă cu tradiţia şcolii româneşti.

Ce obiective sindicale vizaţi în viitorul apropiat?

De la 1 septembrie, aşa cum prevede Legea Salarizării, dorim să avem un calcul corect al salariilor. Mai exact, ne dorim ca gradaţiile de merit, dirigenţia şi alte sporuri, să fie aplicate corect, adică la salariul actual şi nu la cel din iunie 2016. Dacă lucrul acesta nu se va întâmpla, va trebui să ne adresăm, din nou, instanţei. În acelaşi timp, vom urmări desfăşurarea acţiunilor noastre în instanţă la procesele abia începute, la care vom avea termen în ultima decadă a lunii septembrie, pe calculul corect al dobânzilor. Sperăm ca într-un timp cât mai scurt să avem şansa ca aceste drepturi salariale, obţinute de atâtea ori în instanţă, să fie şi acordate corect. Trebuie spus că în judeţul Neamţ avem noi acţiuni în instanţă, prin care cu siguranţă vom obţine recunoaşterea faptului că trebuie plătită dobânda penalizatoare şi atunci, desigur, vor mai trebui bani. În cele mai multe unităţi şcolare s-a mers pe plata dobânzii remuneratorie, şi nu pe cea penalizatoare.

Facem ce facem şi tot la bani ajungem….

Dacă tot vorbim despre finanţare, trebuie spus că ne preocupă ultima rectificare bugetară, în urma căreia Ministerul Educaţiei a rămas fără o sumă importantă de bani. Noi am cerut explicaţii de ce ni s-au luat aceşti bani, însă răspunsurile primite nu au, din punctul meu de vedere, argumente solide. Încă nu au apărut semnale din unităţile şcolare cum că nu ar ajunge banii pentru salarii până la sfârşitul anului calendaristic, însă suntem abia în septembrie şi mai sunt multe de făcut, ca la orice început de an şcolar. Dar vom avea – cu siguranţă – astfel de semnale, şi nu puţine, şi trăim cu temerea că banii de salarii vor fi insuficienţi până la finele anului 2019. Vor mai trebui bani şi pentru plata dobânzilor pena­lizatoare în toate şcolile. Şi atunci, cu atât mai mult, ne întrebăm de ce a trebuit să se ia aceşti bani de la sistemul de învăţământ. Cu siguranţă va trebui iarăşi să facem loby pentru a determina o nouă rectificare bugetară, astfel încât să obţinem banii necesari pentru acordarea salariilor.

Pe partea structurală, ce proiecte construiţi?

O dorinţă nu doar a sindicatului, ci şi a mea personală, fiind un cadru didactic care are specializarea pe învăţământ profesional şi tehnic, este obţinerea unei situaţii clare a cuprinderii absolvenţilor de clasa a VIII-a în învăţământul liceal şi în cel profesional şi tehnic. Şi m-aş bucura ca diferenţa să nu fie prea mare dintre numărul absolvenţilor de clasa a VIII a şi numărul celor pe care îi regăsim în licee sau şcoli profesionale. Pentru că această diferenţă înseamnă, în mod categoric, abandon şcolar, fenomen asupra căruia eu am atras atenţia atunci când s-a venit cu acea notă şi măsură de a se mări, peste noapte, numărul de clase la şcoala profesională. Legat de şcoala profesională, iată că încă se discută acea propunere a ministerului de a nu se accepta la liceu elevii care au obţinut media sub 5 la examenul de Evaluare Naţională, măsură discriminatorie, prin care se înţelege că elevii de la profesională sunt cei mai slabi. Noi avem nevoie de tineri care învaţă temeinic o meserie dar au şi o cultură generală solidă.

Dincolo de propunerile legislative, cum apreciaţi actele normative apărute în pragul noului an şcolar şi în ce măsură pot fi acestea aplicate în teritoriu, la nivelul unităţilor de învăţământ?

Suntem la începutul unui an şcolar şi, aşa cum se întâmplă cam des în ultima vreme, avem o mulţime de acte normative elaborate în pripă, unele dintre ele nefiind suficient de clare. Acestea ajung în unităţile şcolare însă, pentru a putea fi aplicate corect, sindicatul trebuie să intervină, la nivel judeţean sau naţional, pentru a obţine clarificări.

Concret, ce noi semne de întrebare se ridică din hăţişul legislativ?

Spre exemplu, noua Lege 118/2019 privind Registrul Naţional Automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni sexuale de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, trebuie aplicată dar, din păcate, nu este suficient de limpede. În sensul că, spre exemplu, nu se specifică foarte clar ce categorie de angajaţi din învăţământ are obligaţia să depună acel certificat de cazier judiciar, din care să rezulte că nu au fost comise astfel de infracţiuni. Considerăm că angajaţii care au deja contracte de muncă pe perioadă nedeterminată – adică titularii, personalul didactic auxiliar, nedidactic, care lucrează deja în învăţământ – nu ar trebui să aducă astfel de certificate, ci numai cei care sunt nou angajaţi în sistemul de învăţământ. Sigur că interpretările sunt şi de o parte, şi de alta, aşa că s-a creat deja o stare de confuzie. Mai mult decât atât, procedura este anevoioasă, în sensul că ar trebui ca toţi cei care lucrează în învăţământ, adică mii de oameni, să se adreseze Serviciului Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţe Operative Neamţ, care nu are ghişee în toate localităţile. Acest aspect s-a discutat în Comisia de Dialog Social la nivelul ministerului şi, mai mult, federaţia noastră a făcut şi adresă la nivelul Ministerului Educaţiei, insistând să se transmită precizări către unităţile şcolare privind categoriile de salariaţi cărora le revine obligaţia de a depune certificatul şi intervalul de timp în care trebuie depus. Aşteptăm răspunsul Ministerului, însă în video­­con­ferinţa care a avut loc pe 9 septembrie, cu ocazia deschiderii noului an şcolar, la care am participat şi noi, reprezentanţi ai sindicatelor, domnul ministru a declarat că ar fi vorba despre acest certificat numai pentru noii angajaţi în învăţământ. Cu toate acestea, noi dorim o precizare scrisă.

Ne învârtim printre hârtii, dispoziţii, ordine, precizări, reveniri …

Asta pentru că ne lipseşte o Lege a Educaţiei coerentă! Doamna Ecaterina Andronescu, fost ministru, ne-a promis alături de întreg Guvernul României, când încă era ministru, că până în martie 2019 ne va pune la dispoziţie un draft al noii Legi a Educaţiei. Iată că timpul a trecut, dumneaei nu mai este ministru, dar nici draftul nu există până în momentul de faţă. Bănuiesc că doamna Andronescu ar spune, dacă ar fi întrebată, că dacă mai rămânea ministru făcea acest lucru, aşa cum a spus şi despre alte proiecte. Decât să tot cârpim Lega 1/2011, mai bine să scoatem o lege bună, care să aibă fiabilitate pe un termen cât mai mare de timp. Dar pentru asta ar trebui să existe consensul tuturor forţelor politice care vin şi pleacă de la guvernare. Noi dorim o lege a educaţiei învăţământului preuniversitar separat de legea învăţă­­mântului universitar, şi un statut al personalului didactic din învăţământul preuniversitar. Şi vom continua să încercăm să influenţăm luarea unei astfel de decizii.

Speranţe la început de an şcolar?

Aş vrea să spun că ne aşteaptă un an şcolar nu uşor, dar zic să fim optimişti, şi poate anul acesta o să mai îndreptăm puţin din lucrurile care ne împiedică să facem un învăţământ normal în România. De asemenea, vreau să le doresc colegilor mei să aibă un an şcolar bun, cu împliniri, cu bucurii şi cu multă sănătate.

A consemnat Mircea ZAHARIA