Iulie 1944. Rom\u00e2nia tocmai pierdea r\u0103zboiul cu URSS \u015fi cu alia\u0163ii acestui uria\u015f stat din Est. Iar alia\u0163ii bombardau Capitala, pentru care cumplit\u0103 realitate foarte mul\u0163i bucure\u015fteni se refugiaser\u0103 \u00een localit\u0103\u0163i din mun\u0163i. \u00centre acestea, t\u00e2rgu\u015forul buzoian Nehoiu. Acolo, printre refugia\u0163i, se nimeriser\u0103 \u015fi c\u00e2\u0163iva tineri actori. Ori pentru a nu-\u015fi ie\u015fi din m\u00e2n\u0103, ori din dorin\u0163a de a z\u0103misli o und\u0103 de lini\u015fte \u015fi de frumos, junii preo\u0163i ai Thaliei au pus la cale un spectacol de revist\u0103, prezentat \u00een sala teatrului \u201eMunc\u0103 \u015fi Lumin\u0103\u201d al \u00eentreprinderii \u201eForesta Italo-Rom\u00e2n\u0103\u201d.<\/p>\n
Actori buni, texte excelent alese, pe gustul tinerilor refugia\u0163i bucure\u015fteni, cu prec\u0103dere din Caragiale \u015fi c\u00e2teva scheciuri \u015fi cuplete din repertoriul teatrului \u201eC\u0103r\u0103bu\u015f\u201d, al celebrului Constantin T\u0103nase. Aveau chiar \u015fi momente de balet.<\/p>\n
La finalul unui cuplet, prin care artistul de pe scen\u0103, un june \u00eenalt \u015fi usc\u0103\u0163iv, m\u0103 cucerise totalmente, \u00een timp ce spectatorii aplaudau frenetic, eu f\u0103ceam cruce dup\u0103 cruce, ca la biseric\u0103, p\u00e2n\u0103 ce mama, observ\u00e2nd mi\u015fcarea surprinz\u0103toare, mi-a prins m\u00e2na dreapt\u0103, potolindu-m\u0103.<\/p>\n
T\u00e2rziu, \u00een noapte, pe poteca b\u0103tut\u0103 de pe l\u00e2ng\u0103 calea ferat\u0103, ne \u00eendreptam spre Nehoia\u015f, \u00een vreme ce luna plin\u0103 ne lumina drumul, iar mama, care nu uita nicic\u00e2nd c\u0103 este \u015fi pedagog, \u00eei explica pe \u00eendelete copilului s\u0103u, de vreo zece ani, cel dornic mereu \u201es\u0103 \u015ftie\u201d, c\u0103 acele cruci \u00een toiul aplauzelor se datorau unui fapt ce \u0163ine de arta dramatic\u0103: actorul de pe scen\u0103 \u00ee\u015fi \u00eencheiase cupletul f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi o cruce lent\u0103 \u015fi enorm\u0103 \u015fi copilul spectator, cucerit de harisma actorului, repeta gestul aceluia.<\/p>\n
Harisma \u2026 Atunci am auzit pentru prima oar\u0103 cuv\u00e2ntul grecesc, pronun\u0163at acum \u201ecarism\u0103\u201d. \u015ei memoria copilului, ca un burete, l-a absorbit, localiz\u00e2ndu-l \u00een lexicul pasiv.<\/p>\n
\u2013 Vezi tu, cuv\u00e2nta \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea, p\u0103\u015find cu aten\u0163ie pe l\u00e2ng\u0103 \u015finele c\u0103ii ferate, actorii au de la Dumnezeu un dar, numit de obicei talent. Nu sunt la fel cu ceilal\u0163i oameni. Prin darul lor, \u00ee\u0163i c\u00e2\u015ftig\u0103 aten\u0163ia \u015fi te fac s\u0103 tr\u0103ie\u015fti al\u0103turi de ei ce se petrece pe scen\u0103. Din cauza asta tu f\u0103ceai cruce, pe c\u00e2nd ceilal\u0163i spectatori aplaudau. Artistul te c\u00e2\u015ftigase total \u015fi tr\u0103iai suflete\u015fte al\u0103turi de el, pe scen\u0103, nu \u00een sal\u0103. Are harism\u0103 t\u00e2n\u0103rul, dar \u015fi un nume neobi\u015fnuit. \u00cel cheam\u0103 Beligan! Radu Beligan \u2026<\/p>\n
Am \u00eenv\u0103\u0163at atunci, sub stelele binevoitoare, pentru totdeauna, dou\u0103 substantive importante: Beligan \u015fi harism\u0103.<\/p>\n
Dup\u0103 o vreme am avut norocul de a tr\u0103i ani la r\u00e2nd \u00een interiorul lumii singulare a tinerilor actori de la Teatrul Tineretului. Am studiat, la \u00eenceput f\u0103r\u0103 s\u0103-mi propun asta \u00een chip deosebit, histrionismul autentic, de \u00eenalt\u0103 calitate, acel dar, acea harism\u0103 ce face din omul-actor un colec\u0163ionar de suflete \u015fi transform\u0103 textul scris \u00eentr-o form\u0103 nou\u0103 \u015fi cuceritoare de exprimare interuman\u0103.<\/p>\n
Fiindc\u0103 nu to\u0163i actorii erau cu adev\u0103rat harismatici, am \u00een\u0163eles \u015fi c\u0103 acest dar nu se \u00eenva\u0163\u0103 la \u015fcoal\u0103. Cu el te na\u015fti. \u015ecoala doar \u00eel cizeleaz\u0103 \u015fi \u00eei deschide c\u0103i noi. Urm\u0103rind, uneori la repeti\u0163ii, mereu la spectacole, excelen\u0163ii actori tineri repartiza\u0163i la TT, observam chipul \u00een care unii dintre marii regizori, nu to\u0163i, dezvolt\u0103, cu pricepere de dasc\u0103li, harisma, darul nativ al \u201ebobocilor\u201d, nu doar me\u015fte\u015fugul scenic.<\/p>\n
La \u201eRare\u015f\u201d, \u00eentre obliga\u0163iile mele de director al liceului, figurau asisten\u0163ele la lec\u0163iile colegilor. Asist\u00e2nd la lec\u0163iile incitante ale renumitului Ioan Zenembisi, am avut o revela\u0163ie: profesorul, de matematic\u0103, nu de rom\u00e2n\u0103!, Iani, fiindc\u0103 a\u015fa-i ziceam \u00eentre noi, era \u2026 ei bine, era un actor des\u0103\u00adv\u00e2r\u015fit!<\/p>\n
P\u0103i da! Ca \u015fi actorul de pe scen\u0103, dasc\u0103lul are un text scris de al\u0163ii, de Sofocle, Cervantes sau Shakespeare, ori, vai! de Pitagora, Thales ori Einstein, nu-i a\u015fa?. Una e s\u0103 jonglezi cu lancea Cavalerului Tristei Figuri, \u015fi cu totul alta este s\u0103 faci pl\u0103cut, atractiv, pasionant, cuceritor, textul sec, logic, al teoremei despre rela\u0163iile etern acelea\u015fi \u00eentre p\u0103tratul ipotenuzei \u015fi suma p\u0103tratelor celor dou\u0103 catete ale triunghiului dreptunghic! Evrika!<\/p>\n
\u015ei atunci, ca to\u0163i marii improvizatori ai scenei, el, dasc\u0103lul, \u00ee\u015fi interpreteaz\u0103 textul \u00een stil personal, dac\u0103 are harisma, de fiecare dat\u0103 altfel, improviz\u00e2nd cu talent, non bis in idem!.<\/p>\n
\u2013 S\u00e2nzianaaa! Exclamase disperat Iani Zenembisi, observ\u00e2nd cum, la tabl\u0103, o elev\u0103 excelent\u0103, nostim\u0103, olimpic\u0103 la matematic\u0103, o ia pe ar\u0103tur\u0103, S\u00e2nzianaaa, m\u0103 arunc pe fereastr\u0103!<\/p>\n
\u015ei actorul se \u00eendrepta at\u00e2t de credibil c\u0103tre fereastra uria\u015f\u0103, larg deschis\u0103 spre biserica fabulosului Popa Chirc\u0103, din vecin\u0103tate, \u00eenc\u00e2t o clip\u0103 am avut dorin\u0163a de a m\u0103 repezi \u00een ajutorul proasp\u0103tului candidat la sinuciderea pricinuit\u0103 de o elementar\u0103 deziluzie pedagogic\u0103.<\/p>\n
Dac\u0103 pe mine, de\u015fc\u0103 \u00een materie, m\u0103 \u201ep\u0103c\u0103lise\u201d stra\u015fnic, ce se \u00eent\u00e2mpla cu elevii s\u0103i? Ace\u015ftia, \u00een reverie, tr\u0103iau scena la modul sublim, o savurau, c\u0103ci \u00eel \u015ftiau bine pe dasc\u0103l \u015fi harul s\u0103u le era familiar.<\/p>\n
Pentru curiosul care eram, drumul s-a deschis. Am \u00eenceput rememorarea anilor mei de liceu \u015fi de studen\u0163ie, \u015fi, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, am analizat momentele de neuitat, c\u0103ut\u00e2nd harisma.<\/p>\n
Iat\u0103-l pe Victor Savin, vr\u0103jitorul de cuvinte, citind dumnezeie\u015fte \u201ePuiul\u201d lui Br\u0103tescu-Voine\u015fti \u00een fa\u0163a a patruzeci de g\u00e2g\u00e2lici \u00eempietri\u0163i \u00een b\u0103nci! \u00cel rev\u0103d pe Aurel Rotundu f\u0103urind tablouri istorice vii, \u00een mi\u015fcare dramatic\u0103, at\u00e2t de reale, \u00eenc\u00e2t le puteam desena a\u015fa cum le vedeam. \u00cel \u00een\u0163eleg pe nemaipomenitul matematician Constantin Bor\u015f, cu degetul lui pip\u0103ind mereu o p\u0103relnic\u0103 arter\u0103 de pe t\u00e2mpl\u0103, cu falsa lui monotonie, impregnat\u0103 de un umor subtil, dasc\u0103lul care nu scria niciodat\u0103 nimic pe tabl\u0103, dar f\u0103cea minunea de a ne trezi noi, unii fo\u015fti candida\u0163i la corigen\u0163\u0103, c\u0103 scriem cu dreapta \u015fi \u015ftergem cu st\u00e2nga, deveni\u0163i prin miracol a\u015fi ai cifrelor. \u015ei iat\u0103-l pe Dumitru Alma\u015f, orator excep\u0163ional, cu o prezen\u0163\u0103 meteoritic\u0103 \u00een sala noastr\u0103 de clas\u0103, tr\u0103ind actorice\u015fte mari momente ale Revolu\u0163iei Franceze \u015fi trezind \u00een noi o curiozitate de nest\u0103vilit \u00eentru istorie.<\/p>\n
\u015ei cum s\u0103 nu-l amintesc pe divinul George C\u0103linescu, nu doar convins el \u00eensu\u015fi c\u0103 \u00een rostirea poetic\u0103 trebuie s\u0103 declami ca actorii Athenei antice, ci pun\u00e2ndu-\u015fi cu har \u00een practic\u0103 aceast\u0103 insolit\u0103 convingere?<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 la o concluzie ferm\u0103, am tr\u0103it un drum lung. Dar, la urma-urmei, am \u015ftiut cu temeinicie c\u0103, f\u0103r\u0103 harism\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 de talent histrionic, nu po\u0163i fi dasc\u0103l de valoare, capabil s\u0103 treze\u015fti la copii \u015fi adolescen\u0163i interesul \u015fi chiar pasiunea pentru \u015ftiin\u0163a pe care tocmai le-o zugr\u0103ve\u015fti, \u015fi nici nu po\u0163i avea discipoli \u00eentru marea cultur\u0103!<\/p>\n
De aici, cred, se na\u015fte nevoia imperioas\u0103 a selec\u0163iei voca\u0163ionale a viitorilor formatori, dasc\u0103lii din \u015fcoala na\u0163ional\u0103, ve\u015fnic absent\u0103, din p\u0103cate, \u00een practica noastr\u0103, universitar\u0103 \u015fi nu numai.<\/p>\n
\u2026 \u015ei dac\u0103 aceast\u0103 convingere a mea vi se pare discutabil\u0103, v\u0103 rog respectuos s\u0103 o combate\u0163i cu toat\u0103 puterea! Asta m-ar bucura. \u00censeamn\u0103 c\u0103 a\u0163i citit cu interes r\u00e2ndurile de mai \u00eenainte.<\/p>\n
<\/p>\n
Mihai-Emilian MANCA\u015e<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Iulie 1944. Rom\u00e2nia tocmai pierdea r\u0103zboiul cu URSS \u015fi cu alia\u0163ii acestui uria\u015f stat din Est. Iar alia\u0163ii bombardau Capitala, pentru care cumplit\u0103 realitate foarte mul\u0163i bucure\u015fteni se refugiaser\u0103 \u00een localit\u0103\u0163i din mun\u0163i. \u00centre acestea, t\u00e2rgu\u015forul buzoian Nehoiu. Acolo, printre…<\/p>\n