Abia aterizasem din o\u015ftire, \u00een primul meu an de profesorat. Bicazul, unde forfota marelui \u015fantier hidroenergetic atinsese cote homerice, m-a primit cu bra\u0163ele deschise \u015fi, pentru \u00eenceput, dincolo de meseria pe care atunci o \u00eenv\u0103\u0163am de fapt, \u00eemi oferise cu generozitate dou\u0103 mese cu fa\u0163\u0103 solid\u0103, pe care puteam s\u0103-mi g\u0103sesc noaptea r\u0103gazul de g\u00e2ndire oleac\u0103 pesimist\u0103 \u015fi somnul scurt dintre zilele de munc\u0103.<\/p>\n
Dup\u0103 iure\u015ful primelor s\u0103pt\u0103m\u00e2ni ale t\u00e2n\u0103rului liceu, abia \u00eenfiin\u0163at, din nu \u015ftiu ce considerente, pedagogice ori birocratice, a urcat c\u0103tre noi, la munte, o \u201ebrigad\u0103 de \u00eendrumare \u015fi control\u201d \u2013 a\u015fa, \u00eenfior\u0103tor, se numea \u2013 a Sec\u0163iunii de \u00cenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt \u015fi Cultur\u0103 a Regiunii Bac\u0103u, de care proasp\u0103ta noastr\u0103 institu\u0163ie \u015fcolar\u0103 depindea.<\/p>\n
\u015ei ne-am trezit cu o armie de inspectori, mai numero\u015fi dec\u00e2t suma profesorilor \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor bic\u0103zeni, noi fiind, aproape to\u0163i, tineri sau foarte tineri.<\/p>\n
Abia ie\u015fit din adolescen\u0163\u0103, cu o minte dominat\u0103 de un anarhic spirit critic, am g\u00e2ndit c\u0103 scopul armiei de controlori nu ar fi numai didactic, ci \u015fi gospod\u0103resc, deoarece la Bicaz g\u0103seai atunci s\u0103 cumperi \u015fi unt, \u015fi zah\u0103r, \u015fi un ceas de m\u00e2n\u0103 Pobeda, \u015fi multe alte bunuri necesare, inexistente \u00een alte localit\u0103\u0163i rom\u00e2ne\u015fti, \u00een acea cumplit\u0103 er\u0103 a \u201ecartelelor pe puncte\u201d.<\/p>\n
\u00centre inspectorii condu\u015fi de un basarabean ce graseia cu distinc\u0163ie, mai to\u0163i echipa\u0163i modest, unii cu haine de croial\u0103 de dinainte de r\u0103zboi, se distingea \u00eendat\u0103 un domn elegant, zvelt, cu o frunte larg\u0103, expresiv\u0103, \u00eembr\u0103cat \u00een costum bleumarin, cu c\u0103ma\u015f\u0103 alb\u0103 \u015fi cravat\u0103 asortat\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103l\u0163at cu pantofi de lac, o adev\u0103rat\u0103 raritate la vremea aceea. Inspectorul de rom\u00e2n\u0103 \u2026<\/p>\n
\u015ei, cum eram \u00eencep\u0103tor \u00een profesie, domnul descris sumar mai sus a intrat la c\u00e2teva lec\u0163ii \u0163inute de mine. Dup\u0103 asisten\u0163ele de rigoare, cu vocea sa baritonal\u0103, mereu egal\u0103, \u015fi cu o polite\u0163e din alt\u0103 lume, m-a invitat la o discu\u0163ie cerut\u0103 de regulamentul inspec\u0163iilor.<\/p>\n
\u2013 Domnule coleg, mi s-a adresat cu deferen\u0163\u0103, ocolind obi\u015fnuitul \u201etovar\u0103\u015fe\u201d, \u015ftiind c\u0103 sunte\u0163i abia la \u00eenceput de carier\u0103, a\u015f vrea s\u0103 discut\u0103m despre altceva, nu despre lec\u0163iile dumneavoastr\u0103.<\/p>\n
Nu puteam s\u0103 refuz propunerea, a\u015fa c\u0103 am r\u0103spuns cu un \u201eda\u201d cam anemic.<\/p>\n
\u2013 De pild\u0103, a continuat domnia sa, cred c\u0103 nu v\u0103 alege\u0163i cu grij\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103mintea. Pantalonii ace\u015ftia \u2026<\/p>\n
Purtam singura pereche de pantaloni din inventarul meu civil de atunci, ni\u015fte pantaloni \u201egolf\u201d, a\u015fa se numeau, scur\u0163i p\u00e2n\u0103 sub genunchi, unde se prindeau cu o cataram\u0103. \u00cencolo, piciorul cu glezna goal\u0103, p\u00e2n\u0103 la ni\u015fte \u015fosete decolorate, care or fi fost odinioar\u0103 albastre, \u015fi ni\u015fte sandale sc\u00e2lciate, dar confortabile.<\/p>\n
\u2013Nu este de demnitatea unui profesor. \u015ei apoi ce exemplu da\u0163i elevilor?! a continuat, blajin, sf\u0103tos \u015fi binevoitor elegantul meu controlor.<\/p>\n
\u00centre impulsul proletar, acela de a-i r\u0103spunde birj\u0103re\u015fte, \u015fi impresia c\u0103 domnul inspector nu \u015ftie despre mine nimic, a biruit cumin\u0163enia.<\/p>\n
\u2013 Ave\u0163i dreptate! am convenit, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 z\u00e2mbesc. Doar c\u0103 nu am alte haine afar\u0103 de cele de pe mine \u015fi, p\u00e2n\u0103 s\u0103 primesc primul salariu de dasc\u0103l, \u00eenc\u0103 m\u0103n\u00e2nc pe datorie la cantina liceului.<\/p>\n
Cu ochii dintr-odat\u0103 marca\u0163i de o umbr\u0103 de uimire, inspectorul s-a ridicat de pe scaun \u015fi, cu m\u00e2na dreapt\u0103 \u00eentins\u0103 c\u0103tre dreapta mea, \u00eenc\u0103 obraznic inert\u0103, a cuv\u00e2ntat laconic:<\/p>\n
\u2013 V\u0103 cer iertare! Nu \u015ftiam \u2026<\/p>\n
\u015ei cu asta s-a \u00eencheiat inspec\u0163ia, f\u0103r\u0103 de proces verbal \u015fi f\u0103r\u0103 de calificativ.<\/p>\n
Dup\u0103 mai bine de dou\u0103 decenii, am devenit colegi de cancelarie pentru o vreme, la Liceul \u201eCalistrat Hoga\u015f\u201d. Am\u00e2ndoi veneam de la alte \u015fcoli. Domnia sa, de la Bac\u0103u; eu, de la \u201eRare\u015f\u201d, unde fusesem director vreo \u015fase ani.<\/p>\n
Aceea\u015fi \u0163inut\u0103 impecabil\u0103, aceea\u015fi dic\u0163ie din alt\u0103 vreme, aceea\u015fi distinc\u0163ie \u015fi, pe figur\u0103, o u\u015foar\u0103 marc\u0103 a timpului care trecuse peste noi.<\/p>\n
Lec\u0163iile sale, despre care fo\u015ftii elevi au amintiri pline de elogii, puteau fi oric\u00e2nd copiate pe un aparat de \u00eenregistrare \u015fi puse pe h\u00e2rtie, ca modele de comentarii, de analiz\u0103 sau de sintez\u0103. Ritmul expunerii \u00eeng\u0103duia \u015fcolarilor s\u0103 ia noti\u0163e am\u0103nun\u0163ite. Informa\u0163ia era bogat\u0103, bine legat\u0103 \u00een structuri logice, \u015fi oferea posibilitatea unui studiu solid din partea elevilor.<\/p>\n
Cu pre\u0163uirea de atunci \u015fi cu admira\u0163ia neumbrit\u0103 de anii care au trecut, mul\u0163i la num\u0103r, m\u0103rturisesc c\u0103 eram \u015fi am r\u0103mas un rebel la logica vechii \u015fcoli \u015fi lec\u0163iile mele nu au sem\u0103nat niciodat\u0103 cu modelele admirabile oferite de domnia sa.<\/p>\n
Mai mul\u0163i ani, rela\u0163iile noastre \u00eencepeau \u015fi se opreau \u00een cancelarie. Firea sa retras\u0103 \u015fi, poate, con\u015ftiin\u0163a nivelului s\u0103u de profesionalism, \u00eei d\u0103deau o oarecare r\u0103ceal\u0103 pe care nu m-am str\u0103duit prea mult s-o descifrez \u2026 p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o zi.<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 \u00een ziua c\u00e2nd, manualul s\u0103u de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 pentru clasa a zecea, un model valabil \u015fi azi, a fost tip\u0103rit de editura didactic\u0103 sub alt nume de autor.<\/p>\n
Atunci m-am adresat \u00een scris Ministerului Educa\u0163iei, protest\u00e2nd cu vehemen\u0163\u0103 contra furtului intelectual.<\/p>\n
Domnul profesor, c\u0103ruia i s-a recunoscut paternitatea asupra c\u0103r\u0163ii, afl\u00e2nd nu \u015ftiu de unde despre protestul meu, mi-a adresat o scrisoare de mul\u0163umire, o adev\u0103rat\u0103 surpriz\u0103! La fel ca totdeauna, f\u0103r\u0103 a se manifesta emo\u0163ional, cu o elegan\u0163\u0103 din vremuri de mult apuse, dovedea \u00een felul s\u0103u, inimitabil, c\u0103 m\u0103 consider\u0103 prieten, nu doar coleg. \u015ei pentru mine era destul!<\/p>\n
A fost domnul profesor Emil Leahu\u2026<\/p>\n
<\/p>\n
Mihai-Emilian MANCA\u015e<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Abia aterizasem din o\u015ftire, \u00een primul meu an de profesorat. Bicazul, unde forfota marelui \u015fantier hidroenergetic atinsese cote homerice, m-a primit cu bra\u0163ele deschise \u015fi, pentru \u00eenceput, dincolo de meseria pe care atunci o \u00eenv\u0103\u0163am de fapt, \u00eemi oferise cu…<\/p>\n