![\"\"](\"http:\/\/www.cnrv.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/MarianSerban.jpg\" "\\"MarianSerban\\"")
<\/a><\/p>\nMARIAN \u015eERBAN<\/p>\n
(19.XII.1954 – 6.I.2012)<\/p>\n
<\/p>\n
ca s\u0103 completeze grupul b\u0103ie\u0163ilor vrednici \u015fi frumo\u015fi din cer.<\/p>\n
El \u00eentotdeauna se l\u0103sa a\u015fteptat, dar nicioat\u0103 nu lipsea de la \u00eent\u00eelnirile vesele ale arti\u015ftilor. Nu vorbea mult, dar spunea multe, aducea o stare de lini\u015fte, de\u015fi era mai tot timpul nelini\u015ftit, inducea siguran\u0163\u0103 \u015fi confort, calma spiritul cu c\u00eete o vorb\u0103 de duh sau cu un banc nou \u015fi bun.<\/p>\n
Era profesor de vioar\u0103 \u015fi, mai nou, de teorie: sensibil, discret, cuminte, manierat, ne a\u015ftepta \u00een curtea Liceului de Art\u0103 t\u0103cut, cu o \u0163igar\u0103 aprins\u0103 \u015fi un z\u00eembet trist, parc\u0103 resemnat prea devreme \u015fi preg\u0103tit pentru orice fel de soart\u0103.<\/p>\n
Era de-acolo! Era om de \u015fcoal\u0103: talentat, r\u0103bd\u0103tor, tolerant, \u00een\u0163elept, \u00een\u0163eleg\u0103tor cu to\u0163i elevii, cald \u015fi apropiat de to\u0163i colegii.<\/p>\n
Putea s\u0103 asculte ca nimeni altul, te bazai pe ajutorul lui necondi\u0163ionat oric\u00eend, pentru c\u0103 Marian nu \u015ftia s\u0103 spun\u0103 „nu” nim\u0103nui.<\/p>\n
Poseda un fin sim\u0163 al umorului, care se armoniza \u00eentr-un mod paradoxal cu firea lui melancolic\u0103, ceea ce \u00eei \u00eenlesnea practicarea unei subtile ironii, ca prob\u0103 a inteligen\u0163ei. Era ceea ce generic numim cu drag \u015fi cu mult respect „prietenul nostru”, f\u0103r\u0103 de care liceul r\u0103m\u00eene mult mai trist.<\/p>\n
Statornic \u015fi fidel cauzei \u015fcolare tot mai tulburate de-at\u00eetea schimb\u0103ri, el ne-a \u00eenv\u0103\u0163at cum s\u0103 le lu\u0103m pe toate-a\u015fa cum vin, cum s\u0103 plutim cu elegan\u0163a unei lebede \u00een furtun\u0103…, ne-a \u00eenv\u0103\u0163at „mersul pe valuri \u00een picioare”.<\/p>\n
C\u00eend \u00eel \u00eentrebam despre fetele lui, Alexandra \u015fi Cristina, \u00eei r\u00eedeau ochii cu tot cu musta\u0163\u0103, pentru c\u0103 le iubea a\u015fa de mult.<\/p>\n
Dup\u0103 o suferin\u0163\u0103 cumplit\u0103, dar solemn\u0103, lucid p\u00een\u0103 \u00een ultima clip\u0103, s-a stins demn, \u00een patul din casa mamei lui, pe care-o transformase-ntr-o icoan\u0103, cu ochii la poza nepo\u0163elului Albert Mihai, de care era at\u00eet de m\u00eendru.<\/p>\n
F\u0103r\u0103 Marian, am r\u0103mas mai singuri \u015fi mai s\u0103raci, pentru c\u0103 a plecat dintre noi un OM BUN, un suflet de vioar\u0103!<\/p>\n
Aprindem o lumin\u0103, ca un pios omagiu, pentru ca \u00cenainte Merg\u0103torul s\u0103-i c\u0103l\u0103uzeasc\u0103 pa\u015fii sufletului lui bl\u00eend \u015fi ne rug\u0103m ca Bunul Dumnezeu s\u0103 \u00eel a\u015feze la un loc cu drep\u0163ii, s\u0103-l ierte \u015fi s\u0103-l odihneasc\u0103 \u00een pace!<\/p>\n
<\/p>\n
8 Ianuarie 2012<\/p>\n
Prof. Dida VASILCA<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen zi de mare s\u0103rb\u0103toare, dup\u0103 slujba de transformare prin sfin\u0163ire a apei \u00een aghiazm\u0103, s-a ridicat \u00een v\u0103zduh \u015fi sufletul Domnului Profesor, MARIAN \u015eERBAN (19.XII.1954 – 6.I.2012) ca s\u0103 completeze grupul b\u0103ie\u0163ilor vrednici \u015fi frumo\u015fi din cer. El…<\/p>\n