\u00cen 2011, la aproape dou\u0103 decenii de la debutul editorial („V\u00een\u0103toare princiar\u0103”, Ia\u015fi, 1992), poetul Mihai Merticaru propune cititorilor o antologie – „Umbra p\u0103s\u0103rii \u00een zbor” – ce con\u0163ine texte din \u00eentreaga sa crea\u0163ie \u00een versuri, oferindu-ne \u015fi nou\u0103, ca unul care am urm\u0103rit atent evolu\u0163ia sa poetic\u0103, acord\u00eendu-i un spa\u0163iu special \u00een cartea noastr\u0103 „Contemporan cu ei” (Editura „Timpul”, Ia\u015fi, 2009), s\u0103 facem c\u00eeteva referiri, din perspectiva unui prim bilan\u0163 f\u0103cut de \u00eensu\u015fi autorul, pe care, ne place s\u0103 credem, \u015fi l-a propus la cap\u0103tul unei prime \u015fi ample etape de crea\u0163ie.
\nAntologia nu este realizat\u0103 ca o sum\u0103 a tuturor textelor poetice cuprinse \u00een cele nou\u0103 c\u0103r\u0163i anterioare („V\u00een\u0103toare princiar\u0103”, I\u015f., 1992; „Catedrala de azur”, I\u015f., 1994; „Scriere cuneiform\u0103”, I\u015f., 1997; „\u00cent\u00eelnire pe pod”, I\u015f., 2003; „Imperiul lupului”, P.-N\u0163., 2006; „\u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia clipei, 333 micropoeme \u00een stil haiku”, I\u015f., 2007; „Arca lui Petrarca, 65 de sonete”, I\u015f., 2008, „\u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia frigului”, I\u015f., 2009 \u015fi „Geometrie liric\u0103” (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010)), ci una care, dup\u0103 cum a fost g\u00eendit\u0103 de autor, d\u0103 posibilitatea cititorului, cunosc\u0103tor al poeziei din volumele din care s-a realizat selec\u0163ia s\u0103 constate c\u0103 Mihai Merticaru a analizat atent, cu priceperea de ast\u0103zi, cu ochiul maturit\u0103\u0163ii creatoare, cu exigen\u0163a ce se impune \u00eentr-o asemenea \u00eentreprindere.
\nPentru cine nu i-a cunoscut crea\u0163ia poetic\u0103 din cele nou\u0103 volume, facem precizarea c\u0103 autorul a renun\u0163at la titlurile ciclurilor \u00een care erau structurate c\u0103r\u0163ile antologate, dar \u015fi la foarte multe texte, mai ales din primele trei c\u0103r\u0163i, ajung\u00eend ca din penultimul tom s\u0103 renun\u0163e doar la dou\u0103 texte, iar la ultimul, s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 dou\u0103 versuri dintr-o singur\u0103 poezie, „Femeia” (Strofa „Torsul i se unduie\u015fte \u015ferpe\u015fte, \/ C\u0103 uit\u0103 \u015fi trenul unde e gara, \/ Iar Sisif scap\u0103 din spate povara \/ Ce \u00een h\u0103ul negru se pr\u0103v\u0103le\u015fte” este \u00eenlocuit\u0103 cu „Torsul i se unduie\u015fte \u015ferpe\u015fte, \/ C\u0103 uit\u0103 \u015fi trenul unde e gara, \/ Tumultuoas\u0103 precum Niagara, \/ \u00cen loc de soare, z\u00eembetu-i str\u0103luce\u015fte”). La fel de conving\u0103toare, \u00een acest sens, este \u015fi modificarea ultimei strofe din „Sonetul Cehl\u0103ului” a c\u0103rei form\u0103 din 2008 („Ziduri de cremene, p\u0103duroase culmi, \/ Cetate durat\u0103 din dor \u015fi durut, \/ Tu ne-ai vindecat de cazne \u015fi ur\u00eet”) a fost modificat\u0103 acum, benefic, astfel: „Ziduri de cremene, p\u0103duroase culmi, \/ Cetate etern\u0103 \u015fi crenelat\u0103, \/ Azi, ca \u015fi ieri, str\u0103luce\u015fti f\u0103r\u0103 pat\u0103”.
\nIat\u0103 \u015fi o imagine statistic\u0103 a selec\u0163iei: din „V\u00een\u0103toare princiar\u0103”, a re\u0163inut doar 5 texte din 50; din „Catedral\u0103 de azur”, 15\/91; din „Scriere cuneiform\u0103”, 32\/73; din „\u00cent\u00eelnire pe pod”, 48\/63; din „Imperiul lupului”, 27\/69; din „\u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia clipei”, 92\/333 de micropoeme \u00een stil haiku; din „Arca lui Petrarca”, 35\/63; din „\u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia frigului”, 58\/60; \u015fi din „Geometrie liric\u0103”, 56\/66.
\nDar afirma\u0163iile noastre referitoare la exigen\u0163a de acum a lui Mihai Merticaru asupra propriei crea\u0163ii se sus\u0163in, mai ales, pe baza constat\u0103rii c\u0103 au fost operate modific\u0103ri prin \u00eenlocuire \/ ad\u0103ugire, de la unul-dou\u0103 cuvinte, la versuri \u015fi chiar strofe \u00eentregi, schimb\u0103ri pe care le apreciem inspirate \u015fi care dau un plus de pre\u0163iozitate poemelor, sporindu-le valoarea stilistic\u0103. Ultima strof\u0103 din poezia „Sp\u0103l\u0103torie”, de exemplu, din cartea publicat\u0103 \u00een 1994 („odat\u0103 cu aceast\u0103 \u0163es\u0103tur\u0103 blestemat\u0103 \/ din care s-au croit ve\u015fminte \/ pentru acoperit minciuni \/ ca ni\u015fte s\u00eeni sfid\u0103tori de fat\u0103”), antologat\u0103 acum a devenit: „\u00een acea \u0163es\u0103tur\u0103 blestemat\u0103 \/ din care s-au croit ve\u015fminte \/ pentru acoperit visuri, fantezii \u015fi speran\u0163e”.
\nCartea de acum reconfirm\u0103 m\u0103iestria artistic\u0103, harul cu care este \u00eenzestrat poetul Mihai Merticaru, precum \u015fi profesionalismul \u00een domeniul alc\u0103tuirii structurilor poetice, oblig\u00eendu-l, totodat\u0103, la men\u0163inerea pe altitudinea pe care a ajuns \u015fi dep\u0103\u015firea ei \u00een c\u0103r\u0163ile viitoare.<\/p>\n
Constantin TOM\u015eA<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen 2011, la aproape dou\u0103 decenii de la debutul editorial („V\u00een\u0103toare princiar\u0103”, Ia\u015fi, 1992), poetul Mihai Merticaru propune cititorilor o antologie – „Umbra p\u0103s\u0103rii \u00een zbor” – ce con\u0163ine texte din \u00eentreaga sa crea\u0163ie \u00een versuri, oferindu-ne \u015fi nou\u0103, ca…<\/p>\n