![\"\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2018\/06\/06-ap210-foto1.jpg\")
<\/a>C\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul lunii iunie, 1918, Familia Regal\u0103 se g\u00e2ndea la alegerea unui loc retras \u015fi lini\u015ftit, c\u0103ci viea\u0163a la Ia\u015fi devenise mult prea obositoare \u00een acele vremuri tulburi.<\/p>\nSor\u0163ii au c\u0103zut pe Bicaz:<\/p>\n
<\/p>\n
\u2026\u00cencepur\u0103m s\u0103 vorbim despre plecarea noastr\u0103 la Bicaz, unul din domeniile Coroanei, \u00een frumoasa vale a Bistri\u0163ei. Avem acolo o cas\u0103 mare \u015fi alb\u0103, chiar pe malul apei, pe care treceau, alunec\u00e2nd, plutele.<\/em><\/p>\n Era un loc de o frumuse\u0163e idilic\u0103. De\u015fi casa nu era destul de \u00eenc\u0103p\u0103toare, puteam, \u00eenghesu\u00adin\u00addu-ne pu\u0163in, s\u0103 ne lu\u0103m acolo re\u015fedin\u0163a cu to\u0163ii la un loc. Viea\u0163a \u00een ora\u015f ajunsese de nesuferit \u015fi sim\u0163eam nevoia unei odihne mai lungi \u00een aerul curat de la \u0163ar\u0103…<\/em> \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 (Vol. III, p. 517<\/strong>)<\/p>\n <\/p>\n A mai trecut \u00eens\u0103 aproape o lun\u0103 dela acest g\u00e2nd, c\u0103ci deabia \u00een a doua jum\u0103tate a lunei iulie 1918, memoriile \u00eencep s\u0103 fie datate din Bicaz.<\/p>\n <\/p>\n \u00cen sf\u00e2r\u015fit veni \u015fi ziua fericit\u0103 c\u00e2nd p\u0103r\u0103sir\u0103m Ia\u015fii pentru a ne muta la Bicaz. Schimbarea ora\u015fului cu aerul de munte a fost o mare u\u015furare \u015fi ne d\u0103dur\u0103m seama \u00eendat\u0103 c\u00e2t de mult bine ne f\u0103cea. Senina viea\u0163\u0103 de la \u0163ar\u0103 ne potoli nervii \u00eencorda\u0163i, ne bucurar\u0103m de priveli\u015ftea frumoasei v\u0103i, de satele mici \u015fi dr\u0103g\u0103la\u015fe, de vechile biserici \u015fi m\u0103n\u0103stiri \u015fi \u00een cur\u00e2nd ajunser\u0103m foarte buni prieteni cu \u0163\u0103ranii al c\u0103ror port, aici, e foarte pitoresc. Din valea cea mare se deschid o mul\u0163ime de v\u00e2lcele; \u00een fiecare zi descopeream c\u00e2te un peisaj nou, iar florile de c\u00e2mp constituiau un ne\u00eencetat prilej de \u00eenc\u00e2ntare…<\/em> (p. 520-21<\/strong>)<\/p>\n <\/p>\n Viea\u0163a la Bicaz se p\u0103rea c\u0103 este foarte lini\u015ftit\u0103. Totu\u015fi Regele \u015fi Regina erau mereu preocupa\u0163i de situa\u0163ia \u0163\u0103rii, care fusese cotropit\u0103 de du\u015fmani. Dar nu numai aceasta. Traiul \u00een acele vremuri era foarte greu, cele necesare existen\u0163ii se g\u0103seau foarte greu \u015fi lucrul acesta impresiona \u00een mod deosebit viea\u0163a Reginei:<\/p>\n <\/p>\n Umblam mult printre \u0163\u0103rani \u015fi descopeream \u00een cur\u00e2nd multele lor nevoi. Cu ajutorul Prin\u0163ului \u015etirbey izbutisem s\u0103 cump\u0103r c\u00e2teva vagoane de m\u0103lai, care e temeiul hranei \u0163\u0103ranilor. Sub supravegherea d-rului Mamulea, organizau \u00een satul nostru \u00eemp\u0103r\u0163irea regulat\u0103 a acestei nepre\u0163uite f\u0103ini, care acum se g\u0103sea cu greu. Totodat\u0103 \u00eenjghebau \u015fi un dispensar, unde puteau veni bolnavii \u015fi suferinzii ca s\u0103 capete medicamente \u015fi sfaturi medicale. Veneau cu sutele \u00een fiecare zi \u015fi am putut face astfel mult bine.<\/em><\/p>\n Valea Bistri\u0163ei era foarte s\u0103rac\u0103 \u015fi, de c\u00e2nd \u00eencetaser\u0103 luptele active, Crucea Ro\u015fie \u015fi Societatea Regina Maria lucrau f\u0103r\u0103 odihn\u0103 \u00een mai multe v\u0103i, \u00eengrij\u00e2nd pe \u0163\u0103ranii nevoia\u015fi. Aceste echipe erau conduse de multe prietene de ale mele, din care cele mai de seam\u0103 erau: d-na Mariette Bal\u015f (sora Prin\u0163ului \u015etirbey), doctorul \u015fi d-na Jean Costinescu, d-na general Coand\u0103 cu fiicele ei \u015fi multe altele.<\/em><\/p>\n La Tarc\u0103u muncise cu un adev\u0103rat devotament d-na Julieta Antonescu, jertfindu-\u015fi viea\u0163a pentru cei nevoia\u015fi, c\u0103ci se \u00eemboln\u0103vi \u015fi muri. \u0162\u0103ranii, care o iubeau din toat\u0103 inima, st\u0103ruir\u0103 s\u0103 fie \u00eengropat\u0103 \u00een mijlocul lor. M\u0103 duceam des la morm\u00e2ntul el; acolo se adunau \u00een jurul meu cei ce fuseser\u0103 \u00eengriji\u0163i de ea \u015fi \u00eemi povesteau multe. \u201eEra ca o mam\u0103\u201d, \u00eemi spuneau ei \u015fi parc\u0103 \u00eei vedeam \u00een ochi chipul ei t\u00e2n\u0103r \u015fi frumos, a\u015fa cum o cunoscusem cu un an \u00eenainte… Amintirea ei a r\u0103mas sf\u00e2nt\u0103 \u00een satul Tarc\u0103u.<\/em> (p. 522<\/strong>).<\/p>\n <\/p>\n Atmosfera minunat\u0103 \u015fi priveli\u015ftile \u00eenc\u00e2nt\u0103toare depe Valea Bistri\u0163ei, erau \u00eens\u0103 totdeauna un t\u0103m\u0103duitor al tuturor necazurilor \u015fi un reconfortant deosebit de puternic.<\/p>\n <\/p>\n Zi minunat\u0103! Fac lungi plimb\u0103ri cu Lili Catargi, care-i tot at\u00e2t de vioaie \u015fi neobosit\u0103 ca \u015fi mine. Am \u00eenceput din nou s\u0103 m\u0103 \u00eembrac \u00een portul rom\u00e2nesc, s\u0103 fac vizite \u0163\u0103ranilor \u00een colibele lor \u015fi s\u0103 stau de vorb\u0103 cu ei. Sunt \u00eenc\u00e2nta\u0163i c\u00e2nd le p\u0103\u015fesc pragul \u015fi m\u0103 urmeaz\u0103 peste tot. Au un grai at\u00e2t de fermec\u0103tor, chiar poetic \u015fi \u015ftiu s\u0103-\u015fi arate dragostea fa\u0163\u0103 de noi. Nu sunt r\u0103sf\u0103\u0163a\u0163i de soart\u0103. Totdeauna plini de multe nevoi, au \u00een mine o \u00eencredere copil\u0103reasc\u0103 \u015fi sunt bucuro\u015fi de orice. Nu m\u0103 ar\u0103t nic\u0103ieri cu m\u00e2nile goale. Am \u00eenv\u0103\u0163at pe cei trei orfani ai mei s\u0103 mearg\u0103 dup\u0103 mine, purt\u00e2nd co\u015furile cu micile mele daruri.<\/em> (p. 524<\/strong>)<\/p>\n <\/p>\n A\u015fa a trecut viea\u0163a la Bicaz \u00een acea vreme. F\u0103r\u0103 protocol \u015fi f\u0103r\u0103 oficialitate. A\u015fa a trecut vara, \u015fi a\u015fa a trecut o jum\u0103tate de toamn\u0103.<\/p>\n <\/p>\n Toamna era una din acele minunate toamne rom\u00e2ne\u015fti at\u00e2t de \u00eensorite \u015fi de pline de culoare. \u015eederea noastr\u0103 la Bicaz ne prinsese minunat de bine. M\u0103 sim\u0163eam \u00eent\u0103rit\u0103, trupul \u00eemi era de o\u0163el, s\u00e2ngele p\u0103rea c\u0103 \u00eemi sv\u00e2cne\u015fte \u00een vine cu o viea\u0163\u0103 \u00eendoit\u0103; mintea \u00eemi era ager\u0103 \u015fi plin\u0103 de a\u015fteptare. P\u0103rea c\u0103 sub fiecare fapt\u0103 exterioar\u0103 din lini\u015ftita noastr\u0103 viea\u0163\u0103 de toate zilele, curgea ca un p\u00e2r\u0103u ascuns, o sim\u0163ire plin\u0103 de \u00eenfrigurare. Eu \u00eemi urmam colind\u0103rile printre \u0163\u0103rani, care peste tot m\u0103 primeau cu o \u00eencredere \u00eenduio\u015f\u0103toare. F\u0103ceam lungi plimb\u0103ri pe jos, cu ma\u015fina, c\u0103lare, c\u0103utam flori de c\u00e2mp \u015fi cercetam cu nesa\u0163 toate frumuse\u0163ile mun\u0163ilor \u00eemprejmuitori. Ballif ne f\u0103cuse rost de ni\u015fte c\u0103lu\u0163i de munte \u015fi \u00een costum \u0163\u0103r\u0103nesc, \u00eenso\u0163it\u0103 de vreunul din copiii mei, sau de Lili Catargi. Descopeream col\u0163uri minunate unde nu se putea ajunge dec\u00e2t cu mult\u0103 greutate.<\/em><\/p>\n Trebuie s\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103 fiind o p\u0103tima\u015f\u0103 iubitoare a c\u0103l\u0103riei, n’am fost niciodat\u0103 o amatoare de plimb\u0103ri pe jos. M\u0103 feream de urcu\u015furi lungi, dar m\u0103 \u00eennebuneam dup\u0103 hoin\u0103real\u0103 prin v\u0103i, dealuri, c\u0103lare pe agerii no\u015ftri c\u0103lu\u0163i, pentru care niciun urcu\u015f nu era prea aspru \u015fi nici un cobor\u00e2\u015f prea abrupt. A porni pe c\u0103r\u0103ri necunoscute, m\u0103 umplea de o sim\u0163ire \u00eenc\u00e2nt\u0103toare, de o libertate nest\u0103vilit\u0103. C\u0103l\u0103rind astfel am descoperit locuri de o frumuse\u0163e str\u0103lucitoare, unde mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 \u00eent\u00e2rzii mai mult, dar unde nu mi-a fost scris s\u0103 m\u0103 mai \u00eentorc.<\/em><\/p>\n <\/p>\n Constantin TURCU<\/em><\/strong><\/p>\n <\/p>\n (N.R. \u2013 Text preluat din Revista Apostolul<\/strong>, Anul IV, Nr. 7-9, iulie-septembrie 1938. La transcriere, am p\u0103strat ortografia original\u0103 \u015fi cuvintele vechi, pentru parfumul lor autentic. Am renun\u0163at \u00eens\u0103, mai peste tot, la vocala \u201eu\u201d final, deranjant\u0103 pentru urechea cititorului contemporan. Date despre prof. Constantin Turcu g\u0103si\u0163i \u00een APOSTOLUL nr. 208<\/em>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" C\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul lunii iunie, 1918, Familia Regal\u0103 se g\u00e2ndea la alegerea unui loc retras \u015fi lini\u015ftit, c\u0103ci viea\u0163a la Ia\u015fi devenise mult prea obositoare \u00een acele vremuri tulburi. Sor\u0163ii au c\u0103zut pe Bicaz: \u2026\u00cencepur\u0103m s\u0103 vorbim despre plecarea…<\/p>\n