![\"\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2018\/06\/05-ap210-foto1.jpg\")
<\/a>Cu omul, profesorul, pictorul, fotograful \u015fi scriitorul Mihai Agape<\/strong> am intersectat pas, cuv\u00e2nt, pasiune, oriunde s-a g\u0103sit prilej de comunicare, fie \u00een frumoasa cas\u0103 Lalu din Piatra-Neam\u0163, fie \u00een alte spa\u0163ii rezervate expozi\u0163iilor de art\u0103 plastic\u0103 sau celor pentru dezbateri profesionale.<\/p>\nCu toate c\u0103 este fire bl\u00e2nd\u0103, Mihai Agape<\/strong> nu las\u0103 \u00eens\u0103 prea u\u015for s\u0103 ajung\u0103 la ora dest\u0103inuirii tot ceea ce fr\u0103m\u00e2nt\u0103 sufletul s\u0103u nelini\u015ftit. M\u0103rturisirile sale pot fi mai degrab\u0103 descoperite \u00een propriile crea\u0163ii artistice. Consacrat ca realizator de oper\u0103 plastic\u0103, \u00een anii din urm\u0103 pictorul schimb\u0103 registrul comunic\u0103rii \u00eenlocuind penelul cu peni\u0163a, ca o provocare impus\u0103 sie\u015fi, av\u00e2nt\u00e2ndu-se \u00een lumea literaturii cu non\u015falan\u0163a experimentatului, dovedind lui \u015fi altora, c\u0103 harul primit de la Dumnezeu are posibilit\u0103\u0163i multiple de concretizare.<\/p>\n Altfel spus, orice crea\u0163ie de a sa, plastic\u0103 sau literar\u0103, are o poveste aparte, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een form\u0103 \u015fi culoare, cuv\u00e2ntul \u015fi penelul urm\u0103rind acela\u015fi \u0163el. A\u015fadar, cele 45 de proze scurte sunt, de fapt, tablouri pictate prin intermediul cuv\u00e2ntului.<\/p>\n Adunate \u00een volumul numit simbolic Himere<\/strong>, cu subtitlul Proz\u0103 scurt\u0103 suprarealist\u0103<\/strong>, al treilea la num\u0103r ca produs artistic literar propriu, textele se dovedesc a fi cu substan\u0163\u0103 oniric\u0103, raport\u00e2ndu-se \u00een mare parte la vis sau la ceea ce \u0163ine de natura visului. Dar arta, \u00een general, nu este nimic altceva dec\u00e2t un ideal, un vis al creatorului ei, o iluzie care tinde, prin orice realizare concret\u0103, mereu spre perfec\u0163iune. De altfel, titlul conduce direct la ideea de vis, de irealizabil, mai bine zis, un fel de percepere fals\u0103 a realit\u0103\u0163ii. \u00cen prozele sale, autorul gliseaz\u0103 secven\u0163e onirice peste cele din realitatea imediat\u0103, realiz\u00e2nd c\u00e2teva tablouri literare cu cert\u0103 valoare, care determin\u0103 cititorul s\u0103 mediteze asupra celor imaginate.<\/p>\n Mihai Agape<\/strong> viseaz\u0103 \u00eentr-un mod cu totul particular, zbur\u00e2nd<\/em> de-a binelea peste spa\u0163ii cunoscute \u015fi necunoscute, mai \u00eentinse sau mai limitate. Fenomenul \u00eemi este familiar, fiind, la r\u00e2ndu-mi, unul din cei care zboar\u0103<\/em>, pe vertical\u0103, de ast\u0103 dat\u0103, ca \u015fi cum a\u015f avea \u00een spate un mijloc de propulsie, parcurg\u00e2nd spa\u0163ii noi sau mai vechi, aflate \u00een subcon\u015ftientul meu, colorate \u015fi variate. \u015ei de c\u00e2te ori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 zbor noaptea, a doua zi m\u0103 simt mai u\u015for, mai lini\u015ftit. \u015ei, \u00eemi vine s\u0103 cred, c\u0103 acela\u015fi sentiment \u00eel tr\u0103ie\u015fte \u015fi autorul despre care discut\u0103m. A\u015fadar, pictor p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duva oaselor, Mihai Agape<\/strong> viseaz\u0103 \u00een somn sau cu ochii deschi\u015fi, nici nu mai conteaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, reu\u015find s\u0103 ne poarte prin anumite secven\u0163e existen\u0163iale importante pentru sine, determinate de anumite motive bine distincte legate de via\u0163a sa de copil \u015fi de adult nostalgic.<\/p>\n Satul copil\u0103riei sale, S\u0103l\u0103geni, casa p\u0103rinteasc\u0103, biserica, locurile de joac\u0103, \u015fcoala, p\u0103rin\u0163ii \u015fi apropia\u0163ii familiei se perind\u0103, r\u00e2nd pe r\u00e2nd prin scene memorabile, credibile, autentice, v\u0103zute de ast\u0103 dat\u0103 \u015fi prin ochii adultului.<\/p>\n Prin intermediul zborului, Mihai Agape<\/strong> revede satul pierdut dup\u0103 inunda\u0163ii, dar existent \u00een memoria sa: Vedeam \u015fi recuno\u015fteam cu u\u015furin\u0163\u0103 toate gospod\u0103riile din vremea pe c\u00e2nd eram copil \u015fi rememoram tot… bisericu\u0163a, …casa lui Ursu… \u015fcoala din dreapta… casa p\u0103rinteasc\u0103. \u00cen partea dreapt\u0103, c\u0103tre r\u0103s\u0103rit \u2013 patul \u00een care, de obicei, dormeau p\u0103rin\u0163ii. Pe perete, deasupra l\u0103icerului \u0163esut de mama pe c\u00e2nd era fat\u0103 de m\u0103ritat \u2013 icoana Sf\u00e2ntului Neculai, \u00eempodobit\u0103 cu busuioc sfin\u0163it…<\/em> (p.9-11). Numai c\u0103 totul dureaz\u0103 pu\u0163in \u015fi efemer: C\u00e2nd coco\u015ful din poiat\u0103 a c\u00e2ntat vestind miezul nop\u0163ii, totul s-a destr\u0103mat ca un fum, iar eu orbec\u0103iam din nou bezmetic prin neant.<\/em> (p. 11)<\/p>\n Asemenea unei expozi\u0163ii, tablourile de cuvinte ne las\u0103 s\u0103 observ\u0103m, \u00een trecerea noastr\u0103 mai gr\u0103bit\u0103 sau mai \u00eeng\u0103duitoare, o serie de spa\u0163ii \u015fi chipuri care se \u00eengem\u0103neaz\u0103 ori alunec\u0103 unele peste altele, ca \u015fi cum \u015fi-ar dori \u00eent\u00e2ietate la privire, zugr\u0103vite \u00een culori mai calde ori reci, gest al bucuriei revederii, dar \u015fi al neputin\u0163ei \u015fi trecerii iremediabile a timpului.<\/p>\n M-am \u00eentrebat adesea ce anume \u00eel determin\u0103 pe Mihai Agape<\/strong> s\u0103 scrie, ce motiva\u0163ie puternic\u0103 \u00eel \u00eempinge \u00eenainte. Nu-mi dau seama dac\u0103 am reu\u015fit s\u0103 descifrez misterul, dar \u00eemi place s\u0103 cred c\u0103 pictura, tabloul \u00een sine, \u00eei delimiteaz\u0103 spa\u0163iul de exprimare, \u00eencorset\u00e2nd explozia imaginarului. Ori \u00een proz\u0103, evadarea nu are limite, poate trece de la vis la realitate \u00een c\u00e2teva momente, f\u0103r\u0103 mare precau\u0163ie, l\u0103s\u00e2nd cuvintele s\u0103 zburde fantasmagoric.<\/p>\n Cu alte vorbe, prin scris, Mihai Agape<\/strong> \u00ee\u015fi explic\u0103 propria crea\u0163ie plastic\u0103, f\u0103r\u0103 a mai apela la nelipsitul traduc\u0103tor \u00een cuvinte a con\u0163inutului operelor sale, a\u015fa cum se procedeaz\u0103, de obicei, la un vernisaj.<\/p>\n Cu fiecare text citit, am sedimentat ideea c\u0103 autorul \u015ftie s\u0103 spun\u0103 \u015fi prin cuvinte nu numai prin form\u0103 \u015fi culoare despre arta sa \u00een general, apreciat\u0103 de oamenii de specialitate, dovedindu-se astfel un artist complet, generos cu sine, iar volumul Himere se constituie \u00eentr-o slav\u0103 a slovei unui presupus vernisaj.<\/p>\n <\/p>\n Leonard ROTARU<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Cu omul, profesorul, pictorul, fotograful \u015fi scriitorul Mihai Agape am intersectat pas, cuv\u00e2nt, pasiune, oriunde s-a g\u0103sit prilej de comunicare, fie \u00een frumoasa cas\u0103 Lalu din Piatra-Neam\u0163, fie \u00een alte spa\u0163ii rezervate expozi\u0163iilor de art\u0103 plastic\u0103 sau celor pentru…<\/p>\n