![\"\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2018\/06\/13-ap211-foto1.jpg\")
<\/a>Orice om apropiat c\u00e2t de c\u00e2t de poezie, recunoa\u015fte cu u\u015furin\u0163\u0103 cunoscutul vers eminescian pe care noi, \u00eentr-o sear\u0103 de iunie, cu g\u00e2ndul la Mihai Eminescu, l-am a\u015fezat drept titlu al eseului de fa\u0163\u0103.<\/p>\nNu credeam s\u0103-nv\u0103\u0163 a muri vreodat\u0103<\/em> este unul dintre versurile cu ad\u00e2nci semnifica\u0163ii, care las\u0103 loc unor variate interpret\u0103ri dintre care am selectat, drept pild\u0103, doar c\u00e2teva care se refer\u0103 la zbaterea interioar\u0103 a spiritului<\/em>, la contopirea celor dou\u0103 extreme \u2013 durerea \u015fi pl\u0103cerea<\/em> \u00eenc\u00e2t Suferin\u0163a devine dureros de dulce \u015fi cupa mor\u0163ii ne\u00eendur\u0103toare este b\u0103ut\u0103 cu voluptate<\/em>, cer\u00e2nd nep\u0103s\u0103rii triste lini\u015ftea suprem\u0103<\/em> (Ion Rotaru) sau Ignorarea mor\u0163ii \u00eentr-o senin\u0103, ve\u015fnic\u0103 tinere\u0163e \u00eenseamn\u0103 unitatea originar\u0103<\/em> (Zoe Dumitrescu Bu\u015fulenga) ori c\u0103 aspira\u0163ia mor\u0163ii nu poate fi satisf\u0103cut\u0103 dec\u00e2t printr-o prealabil\u0103 experien\u0163\u0103 a durerii<\/em>, iar intensitatea durerii preliminare de\u0163ine pentru el<\/em> (n.n. pentru eul liric) func\u0163iunea unei purific\u0103ri de accidente str\u0103ine, a unei restituiri integrale lui \u00eensu\u015fi<\/em>: pe mine mie red\u0103-m\u0103 (Edgar Papu<\/u>).<\/p>\n Pentru a \u00een\u0163elege mai clar cele afirmate de Eminescu, am sim\u0163it nevoia s\u0103 p\u0103trund mai ad\u00e2nc \u00een ceea ce \u00eenseamn\u0103 preg\u0103tirea teologic\u0103 a poetului, iar \u00een sprijinul acestei cercet\u0103ri aveam nevoie eu \u00eensumi, mai \u00eent\u00e2i, s\u0103 clarific anumite aspecte legate de con\u015ftiin\u0163a religioas\u0103 individual\u0103.<\/p>\n \u015ei, cum orice \u00eent\u00e2mplare are rostul ei, un prieten \u00eemi d\u0103ruie\u015fte o carte scris\u0103 de un tr\u0103itor autentic \u00een credin\u0163\u0103 ortodox\u0103, schiarhimandritul Ioachim Parr, duhovnic de origine rus\u0103, slujitor al bisericii ortodoxe \u00een America (SUA), care a avut parte de experien\u0163e inedite, diferite de ceea ce i s-ar fi \u00eent\u00e2mplat dac\u0103 ar fi vie\u0163uit pe p\u0103m\u00e2ntul natal al mamei Rusia.<\/p>\n Cartea, ap\u0103rut\u0103 la Editura Egumeni\u0163a din Gala\u0163i, \u00een anul 2015, se nume\u015fte \u201eS\u0103 nu preferi nimic Iubirii lui Hristos\u201d \u015fi este tradus\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103 de Diana Gu\u0163u. Ea cuprinde o serie de conferin\u0163e \u015fi predici ale autorului men\u0163ionat, o continuare, \u00een fapt, a altei lucr\u0103ri \u201eConvorbiri pe p\u0103m\u00e2nt rusesc\u201d.<\/p>\n Prin intermediul acestor conferin\u0163e, p\u0103rintele Ioachim Parr \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte ascult\u0103torilor \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi dob\u00e2ndite prin experien\u0163a acumulat\u0103 de el \u00een peste 50 de ani de via\u0163\u0103 monahal\u0103. Din fericire, asemenea \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi prind bine oric\u0103rui om tr\u0103itor \u00een lume care caut\u0103 s\u0103 fac\u0103 bine, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een iubire fa\u0163\u0103 de aproapele s\u0103u \u015fi s\u0103 aib\u0103 sufletul \u00eemp\u0103cat c\u0103 via\u0163a p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 nu a fost zadarnic\u0103.<\/p>\n Am citit cartea cu g\u00e2ndul la spusele lui Eminescu, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 fac conexiuni care s\u0103 sus\u0163in\u0103 o eventual\u0103 afirma\u0163ie cu referire la versul amintit. \u00cen cartea sa, la pagina 404, p\u0103rintele precizeaz\u0103 c\u0103 \u00een Sf\u00e2ntul Munte Athos st\u0103 scris pe pere\u0163i, \u00een multe biserici, urm\u0103toarele: Dac\u0103 nu vei muri \u00eenainte s\u0103 mori, vei muri dup\u0103 ce vei muri<\/em>, enun\u0163 care predispune, cu siguran\u0163\u0103, la medita\u0163ie orice pelerin aflat \u00een trecere prin acele locuri.<\/p>\n \u00cen alt\u0103 parte, acela\u015fi autor explic\u0103 c\u0103 moartea \u00een via\u0163\u0103 nu este altceva dec\u00e2t golirea de \u201eeul\u201d (de egoismul care ne caracterizeaz\u0103, aproape \u00eentotdeauna) \u015fi umplerea \u00een acela\u015fi timp a sinelui cu prezen\u0163a lui Dumnezeu, calea cea dreapt\u0103 fiind aceea a smereniei: Prin urmare, atunci c\u00e2nd suntem smeri\u0163i, suntem plini de Dumnezeu. C\u00e2nd suntem plini de Dumnezeu, suntem plini de dragoste. Iar atunci c\u00e2nd suntem plini de dragoste, nu p\u0103c\u0103tuim, vrem s\u0103 slujim \u015fi toate p\u0103catele \u015fi viciile pleac\u0103<\/u>,\u201d <\/em>(p.163). <\/em>Cu alte cuvinte nimicirea eului este aduc\u0103toare de via\u0163\u0103, altfel, obsesia pentru noi \u00een\u015fine distruge pacea interioar\u0103. A\u015fadar, eul personal este o \u00eenchisoare, iar iubirea de sine \u00eenseamn\u0103 moarte, \u00eenrobire, c\u0103tu\u015fe<\/em>.(p. 63). De altfel, se \u015ftie, iubirea sinelui nu las\u0103 loc iubirii aproapelui, pentru c\u0103 orice exersare a iubirii, a dragostei \u00eencepe cu iubirea celui de l\u00e2ng\u0103 tine. F\u0103r\u0103 iubire, existen\u0163a noastr\u0103 este lipsit\u0103 de sens, suntem simpli consumatori de aer. (p. 129)<\/p>\n \u00cen contextul celor afirmate, Eminescu, care s-a smerit pe sine, prin oper\u0103 \u015fi prin felul de a tr\u0103i, nu prea a avut parte de iubirea venit\u0103 din afara fiin\u0163ei sale. \u00centr-o scrisoare c\u0103tre Veronica Micle, afirm\u0103 c\u0103 este unul din oamenii cei mai nenoroci\u0163i din lume. \u015ei tu \u015ftii care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea gr\u0103itor de adev\u0103r, mul\u0163i m\u0103 ur\u0103sc \u015fi nimeni nu m\u0103 iube\u015fte \u00een afar\u0103 de tine. \u015ei poate c\u0103 nici tu nu m-ai fi iubit c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in, dac\u0103 nu era acest lucru extraordinar \u00een via\u0163a mea care e totodat\u0103 o extraordinar\u0103 nenorocire. C\u0103ci e bine ca omul s\u0103 fie tratabil, maniabil, s\u0103 se adapteze cu \u00eemprejur\u0103rile \u015fi s\u0103 prinz\u0103 din zbor pu\u0163inul noroc care \u00eel d\u0103 o via\u0163\u0103 scurt\u0103 \u015fi chinuit\u0103, \u015fi eu n-am f\u0103cut nimic din toate acestea. Ci te-am atras \u00eenc\u0103 \u015fi pe tine \u00een cercul meu fatal, te-am f\u0103cut p\u0103rta\u015f\u0103 urei cu care oamenii m\u0103 onoreaz\u0103 pe mine. C\u0103ci acesta e singurul reazim al caracterului meu \u2013 m\u0103 onoreaz\u0103 ura lor \u015fi nici nu m\u0103 pot \u00eenchipui altfel dec\u00e2t ur\u00e2t de ei<\/em>. (…)<\/p>\n Sunt at\u00e2t de trist \u015fi e at\u00e2t de de\u015fart\u0103 via\u0163a mea de bucurii, \u00eenc\u00e2t numai scrisorile de la tine m\u0103 mai bucur\u0103<\/em>. (februarie \u2013 1880)<\/p>\n Lucrurile sunt destul de complicate pentru a \u00een\u0163elege c\u0103 \u201ea omor\u00e2\u201d eul<\/u> din via\u0163a ta nu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 dispari, ci este ceva cu totul diferit de moartea ca sf\u00e2r\u015fit al vie\u0163ii p\u0103m\u00e2nte\u015fti. Este moartea care ne elibereaz\u0103 pentru a putea tr\u0103i<\/em>, aici \u015fi dincolo \u00een ve\u015fnicie, aici unde ceasul umbl\u0103, love\u015fte<\/em> \u015fi dincolo unde vremea st\u0103, vremuie\u015fte<\/em>.<\/p>\n Ceea ce mai avem de aflat \u00eentotdeauna va r\u0103m\u00e2ne mai mult dec\u00e2t ceea ce am aflat deja. Este minunat!<\/em>, afirm\u0103 p\u0103rintele Ioachim Parr, lucru valabil \u015fi \u00een demersul nostru. \u015etim \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een nicio Evanghelie nu st\u0103 scris Iube\u015fte-te pe tine \u00eensu\u0163i!<\/em>. Hristos spune: IUBI\u0162I-V\u0102 SEMENII, IUBI\u0162I PE VR\u0102JMA\u015eII VO\u015eTRI!, IUBI\u0162I-L PE DUMNEZEU!<\/em> Mai \u015ftim \u00eens\u0103 c\u0103 Eminescu avea o solid\u0103 educa\u0163ie religioas\u0103 \u015fi un cult deosebit al c\u0103r\u0163ilor sfinte. Dup\u0103 cum spune Slavici, Eminescu, la dou\u0103zeci de ani, punea problema lui Dumnezeu \u00een centrul interesului: Eu crescusem \u00een biseric\u0103, iar el cuno\u015ftea, la v\u00e2rsta de dou\u0103zeci de ani, nu numai \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile cuprinse \u00een Evanghelii, ci \u015fi pe ale lui Platon, pe ale lui Confuciu, Zoroastru, \u015fi Buddha; \u015fi punea religiozitatea, ori\u015ficare ar fi ea, mai presus de toate<\/em>. (Opere IV, p. 317). Purta cu sine c\u0103r\u0163i vechi, ceasloave, cronici care ocupau mare parte din spa\u0163iul l\u0103zilor cu care se deplasa de la o locuin\u0163\u0103 la alta, dup\u0103 caz. Ele nu \u00eei ofereau numai \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 spiritual\u0103, ci \u015fi model de limb\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, recunosc\u00e2nd, implicit, \u015fi func\u0163ia cultural\u0103 a Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne care pune \u00een fa\u0163a poporului \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile Spiritului<\/em> \u00een grai rom\u00e2nesc, \u00een limba de miere a neamului nostru<\/em>.<\/p>\n A\u015fadar, \u00een acest prim vers, Nu credeam s\u0103-nv\u0103\u0163 a muri vreodat\u0103<\/em>, o \u00eenl\u0103n\u0163uire de trei verbe, fiecare cu \u00eenc\u0103rc\u0103tura lui simbolic\u0103, sugerat\u0103 \u015fi de timpurile verbale diferite, dar \u015fi de un adverb de timp, cu durat\u0103 neprecizat\u0103, poetul reliefeaz\u0103 ideea c\u0103 omul, \u00een existen\u0163a sa, are putin\u0163a s\u0103 moar\u0103 spiritual (suflete\u015fte) de nenum\u0103rate ori \u015fi s\u0103 re\u00eenvie mai purificat uneori, \u00eenainte de a se pierde definitiv din aceast\u0103 lume.<\/p>\n Deta\u015fat de tot ceea ce este zbucium, iubire, mistuit, topit \u00een fl\u0103c\u0103ri<\/em>, poetul \u00ee\u015fi pune \u00eentrebarea dac\u0103 poate re\u00eenvia mai luminos<\/em>, prin deta\u015fare de zbuciumul existen\u0163ial, trecerea spre punctul final al vie\u0163ii p\u0103m\u00e2nte\u015fti, cer\u00e2nd \u00eemp\u0103care lini\u015fte: Ca s\u0103 pot muri lini\u015ftit, pe mine\/ Mie red\u0103-m\u0103!<\/em><\/p>\n Eminescu mediteaz\u0103 la soarta omului \u00een genere. C\u0103 este vorba de o personalitate sau de ins anonim, de un om de ac\u0163iune ori un contemplativ, bogat sau s\u0103rac, doar faptele r\u0103m\u00e2n s\u0103 vorbeasc\u0103 despre el \u015fi cur\u0103\u0163enia sa sufleteasc\u0103. Pomenim oamenii pentru neuitare, iar numele lui Eminescu trece peste nem\u0103rginirea timpului. Cuv\u00e2ntul t\u0103u din ziu\u0103-l purt\u0103m cu noi prin ere,\/ U\u015fure ca o moarte \u015fi greu ca o-nviere<\/em>. (Valeriu Anania).<\/p>\n Roza Del Conte, profesoara care l-a f\u0103cut pe Eminescu cunoscut lumii, aplec\u00e2ndu-se ani de-a r\u00e2ndul asupra studiului operei sale afirm\u0103 c\u0103 Aceast\u0103 exigen\u0163\u0103 a divinului, care este o c\u0103utare de adev\u0103ruri \u015fi valori absolute, a r\u0103mas imprimat\u0103 ca o tr\u0103s\u0103tur\u0103<\/u> asupra operei sale \u015fi de aceea nu ezit\u0103m s\u0103-l numim pe Eminescu un geniu religios<\/em>. (Eminescu \u2013 O lume d\u0103ruit\u0103 nou\u0103<\/u>, p.283).<\/p>\n <\/p>\n Prof. Leonard ROTARU<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Orice om apropiat c\u00e2t de c\u00e2t de poezie, recunoa\u015fte cu u\u015furin\u0163\u0103 cunoscutul vers eminescian pe care noi, \u00eentr-o sear\u0103 de iunie, cu g\u00e2ndul la Mihai Eminescu, l-am a\u015fezat drept titlu al eseului de fa\u0163\u0103. Nu credeam s\u0103-nv\u0103\u0163 a muri…<\/p>\n