Respectul meu pentru profesori s-a n\u0103scut \u00een anii primei copil\u0103rii, pentru c\u0103 am\u00e2ndoi p\u0103rin\u0163ii mei erau \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori, bunicul meu avusese aceea\u015fi \u00eendeletnicire \u015fi numele str\u0103bunicului, institutorul Constantin Darius, era mereu pomenit cu un soi de evlavie, al c\u0103rei izvor l-am \u00een\u0163eles mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd am reu\u015fit s\u0103 cuprind c\u00e2t de c\u00e2t \u00een universul meu de cuno\u015ftin\u0163e dimensiunile culturii acelui erudit dasc\u0103l de \u0163ar\u0103, vorbitor a \u015fase limbi \u015fi ctitor al unei biblioteci uimitoare pentru vremea \u015fi banii lui, din p\u0103cate distrus\u0103 de osta\u015fii sovietici \u00een anul 1944 \u015fi de func\u0163ionarii sovromiza\u0163i de la Arhivele Na\u0163ionale.<\/p>\n
\u00cen anii vechiului \u015fi solidului liceu de odinioar\u0103, fiind elev la \u201ePetru Rare\u015f\u201d, \u00een Piatra-Neam\u0163, mi-am respectat cu sinceritate \u015fi convingere profesorii, chiar dac\u0103, potrivit \u00eenclina\u0163iilor mele, disciplinele \u015ftiin\u0163ifice cu care veneau unii dintre dumnealor \u00een clasa noastr\u0103, plin\u0103 de viitori ingineri, nu m\u0103 interesau \u00een chip deosebit. Pe c\u00e2\u0163iva dintre dasc\u0103lii mei, asta o voi m\u0103rturisi totdeauna, i-am admirat. Au fost: Aurel Rotundu, Victor Savin, Vladimir La\u015fcu, Har Mih\u0103ilescu \u015fi nemaipomenitul pedagog Constantin Bor\u015f, de la care am \u00een\u0163eles, mai \u00eenainte de a studia estetica \u015fi istoria literaturii, c\u0103 \u201epoezia \u015fi matematica se \u00eent\u00e2lnesc\u201d la zenitul artei.<\/p>\n
A existat \u015fi o excep\u0163ie, un dasc\u0103l de fizico-chimice (A\u015fa se chema obiectul de studiu acum vreo trei sferturi de veac.). Acesta, r\u0103t\u0103cit \u00een grupul de elit\u0103 al profesorilor de la \u201eRare\u015f\u201d, m-a luat la ochi f\u0103r\u0103 de nici un motiv \u00eenc\u0103 din prima sa lec\u0163ie cu clasa noastr\u0103. \u015ei ce a urmat a fost un adev\u0103rat r\u0103zboi \u00eentre un b\u0103tr\u00e2n nevricos, lipsit de voca\u0163ie pedagogic\u0103, \u015fi un adolescent nestrunit, imprudent \u015fi gata oric\u00e2nd s\u0103 dea un r\u0103spuns necenzurat celui care \u00eei ultragia ideile despre inteligen\u0163\u0103 \u015fi libertate, m\u0103car despre libertatea de a \u00een\u0163elege tu \u00eensu\u0163i bog\u0103\u0163ia cultural\u0103 a omenirii. Omul era din categoria profesorilor temu\u0163i, care, dac\u0103, te iau de r\u0103u, te ard! Aleluia!<\/p>\n
Rezultatul acestor \u00eent\u00e2lniri cu profesorii, \u00een planul evolu\u0163iei mele \u015fcolare, a fost paradoxal: \u00een timp ce participam la \u201eolimpiadele\u201d de matematic\u0103, dirijat de profesorul Constantin Bor\u015f, la fizic\u0103 nu eram \u00een stare s\u0103 rostesc mai mult de o propozi\u0163ie, dup\u0103 care primeam un doi ori un trei cu m\u0103rinimie, la oral. Noroc de tezele trimestriale, care m\u0103 salvau \u015fi, prin urmare, cu toat\u0103 str\u0103dania sa \u015fi incapacitatea mea, fizicianul nu m-a l\u0103sat niciodat\u0103 corigent.<\/p>\n
Revoltat \u015fi animat de o necumin\u0163enie care m\u0103 mir\u0103 acum, la senectute, \u00eentr-o \u201er\u0103fuial\u0103\u201d de co\u015fmar, desf\u0103\u015furat\u0103 \u00een cabinetul directorului, unde fizicianul m\u0103 ducea adesea, cu calificativul \u201ederbedeu \u015fi gol\u0103noi\u201d, i-am spus de la obraz c\u0103, dup\u0103 umila mea p\u0103rere, domnia sa este \u201eun matematician ratat\u201d.<\/p>\n
Dup\u0103 ce fizico-chimistul a ie\u015fit val-v\u00e2rtej din cabinet, izbind cu n\u0103duf u\u015fa dubl\u0103, directorul, care cu mirare tocmai descoperea \u00een unul dintre cei mai cumin\u0163i elevi ai s\u0103i, \u015fi la matematic\u0103 \u015fi \u00een cenaclul literar, pe anarhistul de \u015faisprezece ani, m-a dojenit moldovene\u015fte, vorbindu-mi cu p\u0103rinteasc\u0103 r\u0103bdare, blajin \u015fi \u00een\u0163elept, despre polite\u0163e, respect \u015fi interes (!).<\/p>\n
Veni cur\u00e2nd \u015fi bacalaureatul, un examen extrem de greu \u00een vremea aceea, cu mul\u0163i chema\u0163i \u015fi pu\u0163ini ale\u015fi.<\/p>\n
Din \u00eent\u00e2mplare, clasa din care f\u0103ceam parte \u00een ultimul an de liceu adunase \u201ev\u00e2rfurile\u201d, \u015fi de la liceul de fete, ni\u015fte domni\u015foare de\u015ftepte, frumoase \u015fi tob\u0103 de carte, \u015fi doisprezece rare\u015fi\u015fti, care au b\u0103gat de seam\u0103 imediat c\u0103 le-o luaser\u0103 fetele \u00eenainte cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura. P\u00e2n\u0103 la bacalaureat, diferen\u0163ele se mai aplatizaser\u0103, dar nu complet. Asta s-a v\u0103zut \u00een note, colega Beatrice\/Trixi\/ Lazarovici, acum pensionar\u0103 la Paris, devenind \u015fef\u0103 de promo\u0163ie.<\/p>\n
Bacalaureatul cuprindea, \u00een anul 1951, lucr\u0103ri scrise la matematic\u0103 \u015fi rom\u00e2n\u0103 \u015fi o examinare oral\u0103 la \u015fapte obiecte, \u00een fa\u0163a unei comisii alc\u0103tuite din c\u00e2te doi profesori pentru fiecare obiect.<\/p>\n
Candida\u0163ii, \u00een grupe de c\u00e2te \u015fase, intrau \u00een sala de examen \u015fi r\u0103spundeau, dup\u0103 cerin\u0163ele \u00eenscrise pe bilete, pe r\u00e2nd, la rom\u00e2n\u0103, matematic\u0103, istorie, biologie, fizic\u0103, geografie \u015fi constitu\u0163ie. Baremul de promovare era media general\u0103 6 (\u015fase), cu minimum media 5 (cinci) la fiecare obiect.<\/p>\n
Toate mi-au mers bine, p\u00e2n\u0103 la fizic\u0103. Acolo, destinul \u00eemi jucase festa sinistr\u0103 de a aduce ca examinator principal pe eternul Ceam (c\u0103 asta \u00eei era porecla). Examinator secundar la fizic\u0103 era distinsa domni\u015foar\u0103 Burghelea, de la liceul de fete, fie-i amintirea neuitat\u0103!<\/p>\n
\u00cen pofida realit\u0103\u0163ii c\u0103 nu \u00een\u0163elegeam mare lucru, la fizic\u0103 tocisem, ajutat copios de colega mea de banc\u0103 (actuala Alexandrina Manca\u015f), venit\u0103 cu ceata elevelor de elit\u0103 de la liceul de fete.<\/p>\n
Dar a fost s\u0103 fie \u2026 ca de obicei: dup\u0103 primele propozi\u0163ii din r\u0103spunsul cerut pe bilet, profit\u00e2nd de o chichi\u0163\u0103 a regulamentului de examen, ranchiunosul, spre disperarea domni\u015foarei Burghelea, care \u00een\u0163elesese imediat cum st\u0103 chestiunea \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, se retr\u0103sese cu scaunul \u00een unghi mort \u015fi \u00eemi \u201esufla\u201d de zor (Vai! Infrac\u0163iune!!!), a venit vechiul \u015fi uciga\u015ful doi, pecetluindu-mi soarta, fiindc\u0103 f\u0103r\u0103 de bacalaureat toate drumurile \u00eemi erau \u00eenchise. Aleluia!<\/p>\n
Disperat, dup\u0103 examinarea oral\u0103, m-am adresat pre\u015fedintelui comisiei de examen, care, din fericire, nu era altul dec\u00e2t matematicianul Constantin Bor\u015f.<\/p>\n
Cunosc\u00e2nd r\u0103zboiul meu cu fizicianul \u015fi, mai ales, elud\u00e2nd f\u0103r\u0103 rezerve regulamentul de atunci al examenului cu pricina, care nu \u00eeng\u0103duia una ca asta, pre\u015fedintele a decis cu de la sine putere s\u0103 fiu reexaminat \u00een aceea\u015fi zi, de fa\u0163\u0103 la aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare afl\u00e2ndu-se patru profesori de fizic\u0103, aduna\u0163i \u00een prip\u0103.<\/p>\n
Pe biletul de examen erau scrise dou\u0103 chestiuni, una teoretic\u0103 (Teorii asupra naturii luminii) \u015fi o problem\u0103 din acela\u015fi dificil domeniu al fizicii cuantice. Dup\u0103 ce am r\u0103spuns f\u0103r\u0103 s\u0103 fiu \u00eentrerupt, cei patru dasc\u0103li m-au chestionat \u00eendelung, dup\u0103 buna lor voin\u0163\u0103. Finalmente, am primit un nesperat \u015fi uria\u015f 8, cea mai mic\u0103 not\u0103 a mea la bacalaureat!<\/p>\n
\u015etiu c\u0103 ast\u0103zi \u00eent\u00e2mplarea este nerepetabil\u0103! Cu poli\u0163ia la u\u015f\u0103 \u015fi cu procurorul \u00een cancelarie, care este pre\u015fedintele de comisie dispus s\u0103 calce regulamentele \u00een favoarea unui absolvent \u015fi s\u0103 \u00eenfunde pu\u015fc\u0103ria \u201epentru favorizarea infractorului\u201d??? Dup\u0103 o asemenea decizie profund uman\u0103, ar urma imediat o condamnare penal\u0103 pentru \u201eabuz \u00een serviciu\u201d (una dintre idio\u0163eniile sinistre ale societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, bolnav\u0103 de infrac\u0163ionit\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 multe altele)!<\/p>\n
Mai t\u00e2rziu, \u00een numero\u015fii ani de profesorat, am cunoscut o sumedenie de eminen\u0163i profesori de fizic\u0103 \u015fi am descoperit, cu ajutorul lor \u015fi cu pl\u0103cut\u0103 surprindere, c\u0103 fizica este o \u015ftiin\u0163\u0103 frumoas\u0103, plin\u0103 de poezie \u015fi deloc dificil\u0103.<\/p>\n
Prin urmare, nu am mai folosit niciodat\u0103 obraz\u00adnica zicere din liceu, anume c\u0103 un fizician ar fi un matematician ratat. O regret sincer, deplin, \u015fi azi!<\/p>\n
Omul acela, poate chiar pasionat de fizic\u0103 \u015fi de chimie, fusese cu siguran\u0163\u0103 lipsit de orientarea profesional\u0103 potrivit\u0103 \u00eenclina\u0163iilor sale. Putea deveni un bun inginer sau cercet\u0103tor \u00een domeniul ales. Dar nimeni nu a voit s\u0103 \u015ftie, la momentul potrivit, dac\u0103 are chemare pentru dificila profesie de formator!!!<\/p>\n
<\/p>\n
Mihai-Emilian MANCA\u015e<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Respectul meu pentru profesori s-a n\u0103scut \u00een anii primei copil\u0103rii, pentru c\u0103 am\u00e2ndoi p\u0103rin\u0163ii mei erau \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori, bunicul meu avusese aceea\u015fi \u00eendeletnicire \u015fi numele str\u0103bunicului, institutorul Constantin Darius, era mereu pomenit cu un soi de evlavie, al c\u0103rei izvor l-am…<\/p>\n