\n
![\"pictura-10\"](\"http:\/\/www.cnrv.ro\/apostolul\/wp-content\/gallery\/numarul-134\/pictura-10.jpg\")
<\/p>\nAnul trecut, \u015ecoala Nr. 2 din Piatra-Neam\u0163 a aniversat 150 de la \u00eenfiin\u0163are. \u00centre anii 1965 \u015fi 1972 am func\u0163ionat \u015fi eu la aceast\u0103 \u015fcoal\u0103, profesor de limba rom\u00e2n\u0103. La manifestarea organizat\u0103 cu prilejul anivers\u0103rii, \u0163inut\u0103 \u00een sala mare a Consiliul jude\u0163ean, m-am autoinvitat. Dintre fo\u015ftii colegi mai tr\u0103iesc c\u00ee\u0163iva. \u00cen sal\u0103 am \u00eent\u00eelnit doar unu.<\/p>\n
Anivers\u0103rile \u00ee\u0163i re\u00eemprosp\u0103teaz\u0103 multe amintiri. Pe mine m-a r\u0103scolit mai mai mult faptul c\u0103 m\u0103 aflam \u00een sala respectiv\u0103. Prin fa\u0163a ochilor mi-au trecut h\u0103ituielile la care erau supu\u015fi profesorii de \u015ftiin\u0163e sociale \u015fi chipurile care ne \u00eensp\u0103im\u00eentau: Maria Gheorghe, Amza S\u0103ceanu, inspectoarea general\u0103 Adriana Gagiu \u015fi ceilal\u0163i aplaudaci ai lui Ceau\u015fescu. A trebuit \u00eens\u0103 s\u0103 fiu atent la cele ce asistam \u00een clipa aceea, la acordarea a fel de fel de diplome. \u00cent\u00eei pentru oficialit\u0103\u0163i, reprezentan\u0163i ai unor institu\u0163ii jude\u0163ene, mai mult sau mai pu\u0163in legate de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00eent, pentru managerii unor firme economice, care erau \u00eenso\u0163ite de buchetele de flori \u015fi aplauzele de rigoare. La urm\u0103 a venit r\u00eendul cadrelor didactice. S-a citit\u00a0 repede, pe de\u015felate, numele lor \u015fi li s-au \u00eenm\u00eenat h\u00eertiile. F\u0103r\u0103 flori, f\u0103r\u0103 felicit\u0103ri dar cu mai multe aplauze. Este \u015fi aceasta o consolare.<\/p>\n
Tot \u201eobraznic\u201d am f\u0103cut rost \u015fi de mapa pentru invita\u0163ii ale\u015fi. A\u015fa am intrat \u00een posesia volumului IV din Identitate restituit\u0103, carte a domnului Mihai \u015eurubaru, o monografie a \u015fcolii amintite.
\n<\/p>\n
\u00a0 Este o carte de specialitate, f\u0103cut\u0103 de un specialist \u00een istorie. Firesc, lucrarea cuprinde multe documente, unele de ordin statistic, privind istoria \u015ecolii Nr. 2.\u00a0 Lectur\u00eendu-le analiz\u00eendu-le, cititorul interesat poate s\u0103-\u015fi formeze o imagine clar\u0103, zic eu, despre evolu\u0163ia \u015fcolii. Cre\u015fterea num\u0103rului de elevi, al cadrelor didactice, calitatea\u00a0 acestora, situa\u0163ia bazei materiale. Cu o aplecare mai atent\u0103 asupra documentelor prezentate, lectorul va \u00een\u0163elege \u015fi\u00a0 cum era privit\u0103 \u015fcoala de statul socialist, cum se raportau cadrele didactice la profesia pe care o practicau, care erau raporturile dintre \u015fcoal\u0103 \u015fi familie, dintre cadrele didactice\u00a0 \u015fi elevi.<\/p>\n
Desigur \u015fcoala Nr. 2 reprezenta o entitate bine individualizat\u0103 de oamenii care slujeau \u00een aceast\u0103 institu\u0163ie, dar, din cartea domnului \u015eurubaru, putem trage concluzii\u00a0 despre tot \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00eentul rom\u00e2nesc.<\/p>\n
\u00a0\u00cen bun\u0103 tradi\u0163ie rom\u00e2nesc\u0103, \u00een urma unor schimb\u0103ri politice\u00a0 majore, trecutul\u00a0 este numai\u00a0 negru, prezentul este numai luminos. \u00cen virtutea acestei concep\u0163ii tot ce a fost trebuie negat, schimbat, blamat.<\/p>\n
Pe baza materialului folosit \u015fi studiat, domnul \u015eurubaru formuleaz\u0103 \u015fi o serie de judec\u0103\u0163i de valoare cu caracter general despre felul cum se desf\u0103\u015fura \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00eentul \u00een ultima\u00a0 parte a regimului Ceau\u015fescu. Fraza Aceasta a fost politica P.C.R., pe care n-o putem considera dec\u00eet bun\u0103, ca to\u0163i copiii\u00a0 s\u0103 frecventeze cursurile \u015fcolare se refer\u0103 la faptul c\u0103 ora\u015ful era \u00eemp\u0103r\u0163it pe circumscrip\u0163ii \u015fcolare, c\u0103 se f\u0103cea recens\u0103m\u00eentul copiilor buni de \u015fcoal\u0103 \u015fi automat to\u0163i ace\u015ftia trebuia s\u0103 urmeze\u00a0 cursurile. \u00censcrierea copiilor numai la \u015fcoala din circumscrip\u0163ia \u00een care locuiau limita la maximum posibilitatea ca unii dintre ei s\u0103 fie pierdu\u0163i pe cale birocratic\u0103 \u015fi s\u0103 nu urmeze cursurile \u015fcolare. Astfel se asigura o mai mare stabilitate posturilor \u015fi normelor didactice. (pag. 73)<\/p>\n
Dup\u0103 ce la subcapitolul Disciplina elevilor ne prezint\u0103 pe trei pagini felul \u00een care se puneau notele la purtare, autorul concluzioneaz\u0103: \u2026nota la purtare se punea at\u00eet pentru comportamentul din \u015fcoal\u0103 c\u00eet \u015fi pe cel din afara ei. Ast\u0103zi, \u00een democra\u0163ie, sloganul este altul: \u00een afara \u015fcolii nu profesorii sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru comportamentul elevilor. Alfel spus, dup\u0103 ce ies pe u\u015fa \u015fcolii (corect ar fi pe poarta) elevi nu mai sunt elevi. \u015ei ne mai mir\u0103m c\u0103 \u00een timp ce pe noi, ast\u0103zi, nu ne iontereseaz\u0103 ce fac elevii \u00een afara \u015fcolii, pe cei mai mul\u0163i p\u0103rin\u0163i nu-i intereseaz\u0103 ce fac copiii lor la \u015fcoal\u0103.<\/p>\n
Observa\u0163ii interesante privind\u00a0 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00eentul rom\u00e2nesc, pe baza\u00a0 unei analize comparative \u00eentre trecutul socialist \u015fi prezentul democratic, face domnul \u015eurubaru \u00een subcapitolul Situa\u0163ia \u015fcolar\u0103. Subscriind la ideile dumnealui, citez mai pe larg din aceast\u0103 parte. Dac\u0103 \u00een Epoca Ceau\u015fescu a fost obligatoriu ca to\u0163i copiii recenza\u0163i ca buni de \u015fcoal\u0103 s\u0103 fie \u00eenscri\u015fi la \u015fcoal\u0103, n-a fost obligatorie \u015fi promovarea lor dintr-o clas\u0103 \u00een alta. Obligatorie a fost sarcina cadrelor didactice de a ridica nivelul de preg\u0103tire al elevilor astfel \u00eenc\u00eet ace\u015ftia s\u0103 promoveze clasa pe merit. C\u00eet prive\u015fte controversata problem\u0103 a medita\u0163iilor, domnul \u015eurubaru formuleaz\u0103 critici destul de aspre la adresa \u015fcolii de azi \u015fi, implicit, a unor colegi. Apel\u00eend la bun\u0103voin\u0163a cititorului, am s\u0103 prezint mai multe aser\u0163iuni ale autorului. \u015ei atunci au fost elevi care s-au preg\u0103tit \u00een particular\u2026.dar acest obicei\u00a0 n-a devenit un fenomen de mas\u0103 ca ast\u0103zi\u2026 Era o vreme c\u00eend mai exista un gram de demnitate \u015fi respect pentru meserie, profesorii nef\u0103c\u00eend preg\u0103tire \u00een particular m\u0103car cu elevii claselor lor. Ast\u0103zi, c\u00eend se intr\u0103 la liceu pe baza mediilor din ciclul gimnazial, to\u0163i elevii \u015ftiu c\u0103 cei care se preg\u0103tesc \u00een particular cu profesorul clasei au note mai bune dec\u00eet cei care, din diferite motive, \u00eenva\u0163\u0103 singuri, oric\u00eet ar fi ei de buni.<\/p>\n
\u00cen continuare, \u00eenc\u0103 \u00een c\u00eeteva pagini, domnul \u015eurubaru vine \u015fi cu alte observa\u0163ii critice de care diriguitorii de azi ai \u015fcolii ar trebui s\u0103 \u0163in\u0103 cont.<\/p>\n
* * *<\/p>\n
\u00censemn\u0103rile mele despre Identitate restituit\u0103 a \u015ecolii Nr. 2 s-au rezumat \u00een special la perioada 1965-1974 c\u00eend, dup\u0103 cum am spus, am slujit aceast\u0103 \u015fcoal\u0103. Desigur, domnul \u015eurubaru face oper\u0103 \u015ftiin\u0163ific\u0103. Cei care am tr\u0103it zi de zi via\u0163a de dasc\u0103l \u00een acea vreme avem \u00een memorie multe fapte vii, care dep\u0103\u015fesc grani\u0163ele cataloagelor, ale rapoartelor.<\/p>\n
Se pot scrie multe despre cum se f\u0103ceau inspec\u0163iile \u015fcolare, despre rolul organiza\u0163iei de partid, despre activit\u0103\u0163iile cu elevii \u00een timpul vacan\u0163elor, despre rela\u0163iile dintre profesori, cum se f\u0103cea carte \u00een s\u0103li insalubre, dar \u015fi de devotamentul cadrelor didactice, interesul elevilor pentru carte.<\/p>\n
La finalul acestui volum, domnul \u015eurubaru m\u0103rturise\u015fte c\u0103 ar fi vrut s\u0103 scrie \u015fi un al cincilea volum cu scurte biografii ale slujitorilor \u015fcolii \u00een decursul timpului. O asemenea \u00eentreprindere este mult mai greu de realizat, implic\u00eend un efort mental de \u00eenl\u0103turare a subiectivismului, de\u015fi ar merita f\u0103cut pentru \u00eentregirea operei. \u00cen definitiv, oamenii sunt cei care fac istoria.<\/p>\n
\u00a0Autorul \u00ee\u015fi \u00eencheie patetic lucrarea, cu regretul c\u0103 \u015fcoala\u00a0 nu a c\u0103p\u0103ta numele ini\u0163ial, \u015ecoala Costache Negri. Pe c\u00eend eram profesor la Liceul Industrial Electrotehnic am f\u0103cut propunerea, scris\u0103 \u00een ziarul Ceahl\u0103ul, ca liceului s\u0103 i se dea numele\u00a0 de Dimitrie Leonida. Nu s-a aceptat, dar erau alte timpuri. Ce pot zice? Doar s\u0103 reamintesc versul din Glossa lui Eminescu: Alte m\u0103\u015fti, aceea\u015fi scen\u0103.<\/p>\n
Emil BUCURE\u015eTEANU<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Anul trecut, \u015ecoala Nr. 2 din Piatra-Neam\u0163 a aniversat 150 de la \u00eenfiin\u0163are. \u00centre anii 1965 \u015fi 1972 am func\u0163ionat \u015fi eu la aceast\u0103 \u015fcoal\u0103, profesor de limba rom\u00e2n\u0103. La manifestarea organizat\u0103 cu prilejul anivers\u0103rii, \u0163inut\u0103 \u00een sala mare a…<\/p>\n