\u00cen istoria\nneamului nostru, 1944 este unul dintre anii cei mai grei. Urgia r\u0103zboiului a\ntrecut de la r\u0103s\u0103rit spre apus peste tot teritoriul \u0163\u0103rii. Dup\u0103 ce mai mul\u0163i\nani am \u00eentre\u0163inut \u00een Rom\u00e2nia sute de mii de solda\u0163i germani, satisf\u0103c\u00e2ndu-le\nfel de fel de preten\u0163ii culinare \u015fi de ad\u0103post, din 1944 alte trupe, cele\nruse\u015fti, au fost \u00eentre\u0163inute mul\u0163i ani din munca rom\u00e2nilor. Soldatul rom\u00e2n a\nfost obligat s\u0103 lupte \u015fi \u00eempotriva ru\u015filor \u015fi a nem\u0163ilor. Comandan\u0163ii din\narmat\u0103 cei mai apropia\u0163i de soldat, at\u00e2t \u00een r\u0103s\u0103rit c\u00e2t \u015fi \u00een apus, comandan\u0163ii\nde plutoane, baterii au fost \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori. Educa\u0163i \u00een \u015fcoal\u0103 \u00een spiritul dragostei\nfa\u0163\u0103 de copii, acest sentiment s-a r\u0103sfr\u00e2nt \u015fi asupra solda\u0163ilor pe care nu-i\nconsiderau subordona\u0163i, ci camarazi \u00een lupt\u0103. Iar \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul care mergea \u00een\nfruntea clasei va merge \u015fi \u00een fruntea plutonului. R\u0103zboiul era o nou\u0103 \u015fcoal\u0103\ndur\u0103, c\u0103reia \u00eenv\u0103\u0163\u0103torii i s-au dedicat nu m\u00e2na\u0163i de propaganda de\u015f\u0103n\u0163at\u0103,\npatriotard\u0103 a politicienilor, ci de sim\u0163ul lor uman. Dup\u0103 r\u0103zboi eroii aveau s\u0103\nse bucure de lacrimile familiilor, ale prietenilor dar \u015fi de lipsa de respect a\nstatului.<\/p>\n\n\n\n
Eram copil\n\u00een acei ani. M\u0103 impresionau hainele de ofi\u0163er ale \u00eenv\u0103\u0163\u0103torului Gheorghe\nCeau\u015fu, directorul \u015ecolii Primare din Slobozia, ale ofi\u0163erilor din Regimentul\n41 Artilerie, care cartiruise \u00een iarna grea a anului 1941 \u00een satul meu. Am fost\ntrezi\u0163i la miezul nop\u0163ii \u015fi \u00eengr\u0103m\u0103di\u0163i \u00eentr-o singur\u0103 camer\u0103 pentru ca \u00een\ncealalt\u0103 s\u0103 fie g\u0103zdui\u0163i solda\u0163i. Am v\u0103zut cum plutonierul Motoa\u015fc\u0103 lovea cu\ncrava\u015fa pe solda\u0163i, cum osta\u015ful rom\u00e2n venea cu gamela plin\u0103 pe jum\u0103tate cu bor\u015f\ncu fasole, iar pe capacul care \u0163inea loc de farfurie erau dou\u0103 sau trei linguri\nde m\u00e2ncare de fasole sau cartofi fier\u0163i. O can\u0103 de lapte, un ou f\u0103cut omlet\u0103, o\nbucat\u0103 de br\u00e2nz\u0103 primite de la mama de poman\u0103 erau bun\u0103t\u0103\u0163i mult dorite.<\/p>\n\n\n\n
Copil fiind<\/em>, am cunoscut ororile r\u0103zboiului. Colega mea Vr\u00e2nceanu\ndin clasa a III-a a venit \u00eentr-o zi pl\u00e2ns\u0103 la \u015fcoal\u0103. Tat\u0103l ei murise pe front.\n\u00cenv\u0103\u0163\u0103toarea avea s\u0103 ne explice de ce solda\u0163ii rom\u00e2ni au trecut Nistrul \u015fi\natac\u0103 Odessa. Dup\u0103 aceea au ap\u0103rut \u00een sat un voinic cu ambele m\u00e2ni retezate,\napoi un altul care avea numai bra\u0163ul drept. \u00cen prim\u0103vara lui 1942, de Ziua\nEroilor dou\u0103 familii au venit la \u015fcoal\u0103 cu dou\u0103 care pline cu pl\u0103cinte \u015fi pui\nfrip\u0163i, drept poman\u0103 pentru sufletul copiilor lor c\u0103zu\u0163i pe front. \u00cen toamn\u0103,\nmama a t\u0103iat to\u0163i puii care-i avusese o clo\u015fc\u0103, a f\u0103cut dou\u0103 cuptoare de\npl\u0103cinte, a luat un ca\u015f mare \u015fi a plecat la Piatra-Neam\u0163 pentru a le da\nosta\u015filor r\u0103ni\u0163i, afla\u0163i \u00een spital. \u00cen prim\u0103vara lui 1944, liceul s-a \u00eenchis la\n\u00eenceputul lui aprilie. Acas\u0103 nu eram pus la odihn\u0103, ci la treab\u0103. P\u0103rin\u0163ii\ncresc\u00e2nd oi, le duceam l-a p\u0103scut. Convoaie de refugia\u0163i curgeau pe \u015foseaua\nT\u00e2rgu Neam\u0163-Girov-Roznov, cu c\u0103ru\u0163e trase de vaci, c\u0103ru\u0163e pline de copii, de\nhaine \u015fi de saci cu alimente. Credeau c\u0103 vor sc\u0103pa de ru\u015fi. Ce iluzie! Prin\niunie, de pe un deal din apropierea M\u0103rginenilor, unde tata \u00ee\u015fi instalase\nst\u00e2na, \u00een nop\u0163ile f\u0103r\u0103 nori \u015fi f\u0103r\u0103 lun\u0103 plin\u0103 priveam cu tata cum ardea cerul\nla r\u0103s\u0103rit, iar dac\u0103 noaptea era lini\u015ftit\u0103 se auzea bubuitul tunurilor. Pe un\nc\u0103\u0163el care fusese adus la st\u00e2n\u0103 de un prieten al tatei, c\u0103ruia \u00eei plecaser\u0103 b\u0103ie\u0163ii\npe front, l-am botezat Stalin. C\u00e2inele preferat al tatei se numea Fran\u0163. Tata\nera veteran din Primul R\u0103zboi Mondial.<\/p>\n\n\n\n \u015ei a venit\n23 august, zi c\u0103lduroas\u0103. Vara fusese prielnic\u0103 pentru agricultur\u0103. Cu toate\nnecazurile, gr\u00e2ul a fost recoltat. P\u0103pu\u015foii erau mari, nu te vedeai din ei.\nI-am v\u0103zut pe nem\u0163i cum se retr\u0103geau \u00een forma\u0163ie de tragere. I-am v\u0103zut \u015fi pe\nrom\u00e2ni cum se retr\u0103geau \u00een dezordine \u015fi cum, speria\u0163i de apari\u0163ia avioanelor,\nse tr\u00e2nteau mereu la p\u0103m\u00e2nt. Eram pe un deal din marginea Sloboziei. La vreo 10\nkilometri, la C\u0103ciule\u015fti, avia\u0163ia ruseasc\u0103 a atacat coloanele Armatei Rom\u00e2ne.\nPe c\u00e2mp au r\u0103mas care pline cu alimente, cu muni\u0163ie, cu echipamente. Prilej de\n\u00eenavu\u0163ire, de joac\u0103, de nenorociri. Ru\u015fii au venit, au luat cu ei mii de oi \u015fi\nsute de cornute \u015fi au plecat spre Berlin. P\u0103rea lini\u015fte. Un bubuit puternic se\nauzi pe deal la Papuc. Un proiectil din acelea cu care se distrug tancuri a\ncurmat via\u0163a a trei b\u0103ie\u0163i. Unul era fratele meu, de 15 ani, cel mai bun\nprieten. M\u00e2ncasem din aceea\u015fi strachin\u0103, ne jucasem \u015fi ne certasem, ne sc\u0103ldam\nc\u00e2t era ziua de mare \u00een Crac\u0103u, mergeam cu sania pe dealuri, f\u0103cea patine din\nlemn de fag \u015fi le balota\u2026 Mamele i-au recunoscut dup\u0103 p\u0103rul de pe cap, i-au\nadunat \u00een poale \u015fi i-au \u00eenmorm\u00e2ntat, pe to\u0163i \u00een aceea\u015fi zi. De atunci n-am mai\nv\u0103zut-o pe mama nici m\u0103car se z\u00e2mbeasc\u0103 \u015fi nici s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. De aceea g\u0103sesc ca o\ndatorie de onoare, ca acum, \u00een anul 2019 s\u0103 scriu despre \u00eenv\u0103\u0163\u0103torii c\u0103zu\u0163i \u00een\nr\u0103zboi. Fac parte din aceea\u015fi categorie profesional\u0103, am fost dasc\u0103l de \u015fcoal\u0103\n\u015fi cunosc d\u0103ruirea pe care trebuie s\u0103 o ai pentru a \u00eenv\u0103\u0163a pe copii carte.\nPosibilitatea de a scrie acest modest articol mi-a dat-o revista Apostolul<\/em>, nr. 5, din martie 1942, care\na fost dedicat\u0103 \u00een \u00eentregime \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor eroi. P\u00e2n\u0103 la acea dat\u0103, din aproape 800 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori c\u00e2\u0163i are\njude\u0163ul Neam\u0163, 58 s-au jertfit eroic pe c\u00e2mpul de onoare \u00een lupta contra\nbol\u015fevismului, care amenin\u0163\u0103 \u00eentreaga civiliza\u0163ie a lumii \u015fi \u00een primul r\u00e2nd\n\u0163ara noastr\u0103<\/em>, ne spune \u00eentr-un articol Mihail Avadanei, directorul revistei.\nCe s-a \u00eent\u00e2mplat dup\u0103 aceea la Cotul Donului, la Stalingrad, \u00een Caucaz, \u00een\nstepa Calmuc\u0103 nu s-a mai scris, R\u0103zboiul Sf\u00e2nt f\u0103cea pa\u015fi \u00eena\u00adpoi. Alte sute de\nmii de rom\u00e2ni aveau s\u0103 fie declara\u0163i eroi, lupt\u00e2nd pentru Dumnezeu, pentru\nPatrie, pentru Rege.<\/p>\n\n\n\n Oare,\nDumnezeu, care e atotputernic, avea nevoie de s\u00e2nge, de carne sf\u00e2rtecat\u0103, de\nsp\u00e2nzur\u0103tori, de crematorii? Greu de r\u0103spuns. Dar de ce s\u0103 moar\u0103 un milion de\noameni pentru un rege ce st\u0103tea comod \u00een palate la Sinaia, S\u0103v\u00e2r\u015fin sau\nBucure\u015fti, cu slugi, cu aghiotan\u0163i iar cel de dinaintea lui Mihai, Carol al\nII-lea avea \u015fi curve? Acestea nu scad \u00eens\u0103 cu nimic din gloria celor c\u0103zu\u0163i pe\nfront, \u00een primul r\u00e2nd a \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor, mereu al\u0103turi de solda\u0163i, cu unii pe\ncare-i \u00eenv\u0103\u0163ase\u015fi carte \u015fi-\u015fi v\u0103rsau s\u00e2ngele al\u0103turi, din convingere sau for\u0163a\u0163i,\nmin\u0163i\u0163i, amenin\u0163a\u0163i, \u00eempin\u015fi de la spate. Dar aceasta este o alt\u0103 problem\u0103 pe\ncare trebuie spus\u0103 \u015fi s\u0103 o \u00een\u0163eleag\u0103 rom\u00e2nul.<\/p>\n\n\n\n Iat\u0103 numele\nc\u00e2torva din cei care au \u00een\u0103lbit cu oasele lor stepa ruseasc\u0103. I-am preluat din\nrevista amintit\u0103, revist\u0103 a \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor, condus\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori ce pot fi \u015fi\nei considera\u0163i eroi. <\/p>\n\n\n\n Ardeleanu Constantin<\/strong>, n., 22 mai 1919; Alexandrescu Constantin<\/strong> n. 22 mai 1919; Balan Nicolae<\/strong>, n. 13 martie 1918, Tg. Neam\u0163; Barcan Spiridon<\/strong>, jude\u0163ul Neam\u0163, locotenent; Catan\u0103 Vasile<\/strong>, n. 14 noiembrie 1910, Bode\u015fti; Cimpoe\u015fu Petru<\/strong>, sublocotenent; Cojocaru\nMihai<\/strong>, Dobreni, jude\u0163ul Neam\u0163; Cotosa\nGheorghe<\/strong>, n. 21 aprilie 1916, Hangu; Criv\u0103\u0163\nAl. Ioan<\/strong>, Ruseni-Borle\u015fti, plutonier; Darie\nIoan<\/strong>, n. 1914, Dobreni, Neam\u0163, sublocotenent; Fuciuc, Gheorghe<\/strong>, n. aprilie 1916, Here\u015fti, Baia; Grosu Theodor<\/strong>, n. 16 decembrie 1915; G\u0103in\u0103 Nicolaie<\/strong>, 27 de ani, Bicazul\nArdelean; Lupa\u015fcu Nicolae<\/strong>, 12\nnoiembrie 1909; Mitru Vasile<\/strong>,\ndirector al \u015ecolii Ta\u015fca; Mustea Vasile<\/strong>,\nsublocotenent, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor Audia; Nanea\nMihai<\/strong>, n. 30 oct 1907, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, \u015ecoala R\u0103uce\u015fti, m Oblon Neculai<\/strong>, n. 3 februarie 1911, Mastac\u0103n, com. Calu; Popescu Iorgu<\/strong>, n. ianuarie 1900, B\u0103l\u0163\u0103te\u015fti,\nlocotenent; Popescu Virgil<\/strong>, n. 21\nfebruarie 1916, B\u0103l\u0163\u0103te\u015fti; Sandu Ioan<\/strong>,\nn. 10 ianuarie 1916, Bro\u015fteni, Neam\u0163; Savinescu\nGheorghe<\/strong>, n. 1900, locotenent, Grum\u0103ze\u015fti; St\u0103nciulescu Ioan<\/strong>, \u015ecoala din G\u00e2rcina; Tudoreanu Gheorghe<\/strong>, n.15 mai 1919; Vasiliu I. Vasile<\/strong>, Certieni, locotenent; Vere\u015fteanu Dumitru<\/strong>, n. 6 martie 1919, Mastac\u0103n; Vlase Constantin<\/strong>, n. 17 noiembrie 1910.<\/p>\n\n\n\n Despre ei au\nscris colegii lor, unii cum au putut, cum \u015fi c\u00e2t au \u015ftiut. Valoarea articolelor\nconst\u0103 \u00een sentimentele exprimate \u015fi nu \u00een datele biografice, sumare, Unii din\ncei care au scris, nu dup\u0103 mult timp aveau s\u0103-i urmeze \u00een mod dramatic pe\ndrumul ve\u015fniciei. Marea majoritate din cei aminti\u0163i au c\u0103zut \u00een luptele pentru\nOdessa. Antonescu a vrut s\u0103 arate lumii c\u00e2t de viteaz este osta\u015ful rom\u00e2n. \u015ei a\nf\u0103cut-o, dar tragic, cu pre\u0163ul a mii de vie\u0163i. Este amintit\u0103, ca un Termopile,\nlocalitatea Dalnic. Despre cota 66,8 Mihai Nechita (Nichita Bistriceanu) din\nBistri\u0163a, participant la r\u0103zboi, avea s\u0103 scrie poezia Dalnic, cota 6,68<\/em>, publicat\u0103 \u00een revista Apostolul<\/em>. Redau dou\u0103 strofe:<\/p>\n\n\n\n P\u0103rea o r\u0103scolire de furtun\u0103.\/Obuzele pl\u00e2ngeau, plesneau,\noftau\/ Ca demonii ai no\u015ftri alergau\/ \u015ei se t\u00e2rau. Cu arma-n m\u00e2n\u0103 \u2026\/ Cu zecile\nca \u00eengerii c\u0103deau.\/\/ Dar a\u0163i \u00eenaintat. Cu fa\u0163a-n jos\/Noi a\u015fteptam ca r\u00e2ndul s\u0103\nne vie\/ Era acuma c\u00e2mpu-ntreg de b\u0103t\u0103lie\/ Un vaiet \u015fi un pl\u00e2nset dureros;\/\nR\u0103ni\u0163ii erau \u00eengeri \u00een c\u00e2mpie<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Se zice c\u0103\n\u00eentr-una din vizitele sale pe front, la Cuban, Antonescu impresionat de\ndevotamentul ofi\u0163erilor de profesie \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori s-ar fi exprimat cu sintagma\nfolosit\u0103 de mine ca titlu. (Ceahl\u0103ul<\/em>\nNr. 37 iunie 1943, articol preluat din ziarul Timpul<\/em>). \u015ei avea dreptate.<\/p>\n\n\n\n Ermil\nBUCURE\u015eTEANU<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cen istoria neamului nostru, 1944 este unul dintre anii cei mai grei. Urgia r\u0103zboiului a trecut de la r\u0103s\u0103rit spre apus peste tot teritoriul \u0163\u0103rii. Dup\u0103 ce mai mul\u0163i ani am \u00eentre\u0163inut \u00een Rom\u00e2nia sute de mii de solda\u0163i germani,…<\/p>\n