Ora era\n\u00eenaintat\u0103 \u00een noapte, dar nu puteam adormi. M\u0103 g\u00e2ndeam, f\u0103r\u0103 a exagera \u015fi f\u0103r\u0103 a\nfolosi cuvinte mari, c\u00e2t de mult poate influen\u0163a un profesor, la un moment dat,\nvia\u0163a de elev \u015fi, apoi, via\u0163a unui viitor adult. <\/p>\n\n\n\n
Nu cred c\u0103\na\u015f fi ajuns la Facultatea de istorie din Ia\u015fi f\u0103r\u0103 influen\u0163a direct\u0103 \u015fi\nindirect\u0103 a celui care mi-a fost profesor de istorie \u00een anii de gimnaziu. Nu a\u015f\nmai fi \u00eent\u00e2lnit oamenii grozavi pe care i-am \u00eent\u00e2lnit acolo, mul\u0163i profesori\nminuna\u0163i, prietenii cei mai buni, care au r\u0103mas, anii de studen\u0163ie, cei mai\nfrumo\u015fi. Sigur c\u0103 ar fi fost Altfel<\/em>,\nalt\u0103 facultate, probabil, al\u0163i oameni, al\u0163i prieteni. Doar c\u0103 fiecare dintre\nnoi suntem alc\u0103tui\u0163i din suma acestor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri pe care le tr\u0103im \u015fi, f\u0103r\u0103 ele,\nam fi, desigur, al\u0163ii, dar nu ceea ce reprezent\u0103m acum. Eu sunt mul\u0163umit\u0103 de\nevenimentele \u015fi oamenii care m-au influen\u0163at \u015fi m-au marcat \u015fi nu \u00eemi pot imagina\ns\u0103 fi avut alt traseu \u00een via\u0163\u0103. <\/p>\n\n\n\n Nu sunt\nprofesoar\u0103 de istorie, de\u015fi, poate, mi-ar fi pl\u0103cut. Pa\u015fii m-au purtat spre alt\ndrum, dar \u00eemi amintesc \u015fi acum orele de istorie din \u015fcoala general\u0103, ner\u0103bdarea\nsincer\u0103 cu care le a\u015fteptam, entuziasmul \u015fi, mai ales, dorin\u0163a de a afla mai\nmulte, de a citi mai multe. Pedagog de \u201e\u015fcoal\u0103 veche\u201d, domnul profesor era, \u00een\nacela\u015fi timp, modern \u015fi adaptat genera\u0163iei noastre de atunci (\u015fi au trecut c\u00e2\u0163iva\nani, chiar 20!, de la sf\u00e2r\u015fitul clasei a VIII-a, acum \u00eemi dau seama…!)\nRememorez stilul de a preda al domnului profesor (pe care, acum, \u00een cuno\u015ftin\u0163\u0103\nde cauz\u0103, \u00eel apreciez \u015fi mai mult), stilul de a asculta, mai ales, schematic \u015fi\nfoarte adecvat elevului de gimnaziu, \u00eenc\u00e2t fiecare s\u0103 re\u0163in\u0103 ceva, felul \u00een\ncare ne povestea \u015fi ne \u00eenc\u00e2nta. Apoi, mai am amintirile de la olimpiade, micile\nperforman\u0163e ob\u0163inute, bucuria mea, sfaturile domnului profesor, \u015fi, mai ales, C\u0103r\u0163ile<\/em>. Biblioteca dumnealui (pe care\nam v\u0103zut-o, la un moment dat), c\u0103r\u0163ile \u00eemprumutate care mi-au poten\u0163at pasiunea\nce se n\u0103\u015ftea, de a citi istorie, ceea ce fac \u015fi acum. <\/p>\n\n\n\n Toate aceste\namintiri s-au estompat, \u00eentre timp, nu m-am g\u00e2ndit la ele foarte des, dar ele\nau r\u0103mas acolo, \u00een suflet, pentru \u201emai t\u00e2rziu\u201d, probabil. Iar acum cred c\u0103 a\nvenit acest \u201emai t\u00e2rziu\u201d. Cred c\u0103 a venit momentul recuno\u015ftin\u0163ei exprimate\nastfel, public, pentru c\u0103 recuno\u015ftin\u0163\u0103 i-am purtat mereu, \u00een suflet, de c\u00e2nd am\nterminat anii de \u015fcoal\u0103 gimnazial\u0103. Momentul a venit c\u00e2nd am recitit recent,\ndup\u0103 o pauz\u0103 de mul\u0163i ani, articolele domnului profesor din Apostolul<\/em>, chiar din aceast\u0103 revist\u0103.\n\u015etiam de mul\u0163i ani c\u0103 scrie, mi-am amintit de perioada din liceu \u00een care \u00eel\nciteam \u00een Ceahl\u0103ul<\/em>, \u015fi m\u0103 amuzam sau\nm\u0103 \u00eencruntam \u015fi \u00eencercam s\u0103 \u00een\u0163eleg ce scrie d\u00e2nsul. Am pierdut leg\u0103tura cu\npresa local\u0103, dar nu \u015fi cu domnul profesor, cu care am vorbit periodic la\ntelefon, ca s\u0103 mai aflu de d\u00e2nsul, ce face, cum este. Acela\u015fi ton, \u015fi la\ntelefon, ca acum mul\u0163i ani, jovial, glume\u0163, ironic, uneori, prietenos, acela\u015fi\n\u201econdei\u201d, \u015fi la scris, pe care l-am redescoperit. Recitindu-l pe domnul\nprofesor mi-a venit \u00een minte imaginea dumnealui pred\u00e2nd, explic\u00e2nd, vorbind\ndespre toate lucrurile care conteaz\u0103 at\u00e2t de mult, pentru mine. \u201eCreionul\u201d s\u0103u\neste la fel de pl\u0103cut, la fel de ascu\u0163it, la fel de \u015ffichiuitor, la nevoie, la\nfel de acid sau ironic c\u00e2nd este cazul, la fel cum \u00eel \u015ftiam. M-am bucurat s\u0103\nv\u0103d c\u0103 este prezent, \u201ela datorie\u201d \u015fi c\u0103 a continuat s\u0103 scrie \u015fi s\u0103 fie activ.\nNu \u015ftiu multe despre biografia d\u00e2nsului \u015fi nu mi-am propus s\u0103 scriu un\n\u201elaudatio\u201d. Dar evocarea pe care el i-a f\u0103cut-o domnului profesor Gheorghe\nAmaicei (\u00een unul din numerele anterioare ale revistei) mi-a trezit multe\namintiri. Sunt sigur\u0103 c\u0103 sunt multe pove\u015fti nespuse, nescrise, pentru c\u0103 mul\u0163i\nadul\u0163i au cel pu\u0163in un profesor c\u0103ruia s\u0103 \u00eei mul\u0163umeasc\u0103 \u015fi de care s\u0103 \u00ee\u015fi\naminteasc\u0103 cu drag. \u015ei mi-am spus c\u0103 unele lucruri trebuie m\u0103rturisite, unii\noameni trebuie s\u0103 \u015ftie, iar al\u0163ii, s\u0103 afle. V\u0103 mul\u0163umesc, domnule profesor Dumitru Rusu<\/strong>, pentru lucrurile\nzidite \u00een mine, pentru pa\u015fii \u00eendrepta\u0163i, pentru curiozitatea st\u00e2rnit\u0103, pentru\ntot ceea ce m-a format, \u00een timp. Pentru mine, a\u0163i fost un dasc\u0103l exemplar. <\/p>\n\n\n\n Cu mult\u0103\nrecuno\u015ftin\u0163\u0103, <\/p>\n\n\n\n Prof. Marina\nIRIMIA<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Ora era \u00eenaintat\u0103 \u00een noapte, dar nu puteam adormi. M\u0103 g\u00e2ndeam, f\u0103r\u0103 a exagera \u015fi f\u0103r\u0103 a folosi cuvinte mari, c\u00e2t de mult poate influen\u0163a un profesor, la un moment dat, via\u0163a de elev \u015fi, apoi, via\u0163a unui viitor adult.…<\/p>\n