{"id":20464,"date":"2020-09-18T12:27:47","date_gmt":"2020-09-18T12:27:47","guid":{"rendered":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/?p=20464"},"modified":"2020-09-18T12:27:47","modified_gmt":"2020-09-18T12:27:47","slug":"a-fost-odata-eduard-covali","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/arte-si-meseriii\/a-fost-odata-eduard-covali\/","title":{"rendered":"A fost odat\u0103 Eduard Covali"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Adun \u015fi scad\npe un abac \u00eenchipuit. Ajung la un num\u0103r \u2013 52. De ani. De la cea dint\u00e2i\n\u00eent\u00e2lnire fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu Eduard Covali. <\/p>\n\n\n\n

Eram de nu\nfoarte mult\u0103 vreme (dar tot de ceva vreme!) \u00eemputernicitul de c\u0103tre Radio Ia\u015fi\ns\u0103 spun lumii ce se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103, \u015fi ce p\u0103rere am despre ce se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103, \u00een\nvia\u0163a teatrelor noastre sem\u0103nate \u00eentre Gala\u0163i \u015fi Boto\u015fani. \u015ease cu totul.\nV\u0103z\u00e2nd cam tot ce se montase aici \u015fi \u00eencerc\u00e2nd \u00een cronici (despre care nu eram\nnici eu convins c\u0103 sunt, mereu, ce s-ar c\u0103dea s\u0103 fie) s\u0103 depun m\u0103rturie despre\nprezentul imediat al pulsului teatral, de altfel destul de viu la acea vreme,\nsocoteam c\u0103 a\u015f putea de-acum schi\u0163a un tablou aproape integral corect asupra\npalierului valoric pe care se situa fiecare dintre aceste scene.<\/p>\n\n\n\n

Ceva devenea\ndin ce \u00een ce mai v\u0103dit: Teatrul Tineretului din Piatra-Neam\u0163 ie\u015fea constant din\ntiparele pe de o parte tradi\u0163ionale, pe de alta \u2013 aliniate unor comenzi, s\u0103 le\nzic, monodirec\u0163ionate. Repertoriul era, aici, de o varietate \u015fi de un interes\nartistic \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 atrag\u0103 categorii de privitori \u00een\u015firate \u00eentre copil\u0103rie \u015fi\nsenectute. Al\u0103turi de partituri clasice, c\u0103p\u0103tau loc scrieri de ultim\u0103 or\u0103. \u015ei\nnu oarecare, nici propulsate de cumsec\u0103denia suspect\u0103 a cuiva. Un spectacol\n\u00eenc\u00e2nt\u0103tor dedicat celor mici, dar nu numai, se chema Afar\u0103-i vopsit gardu\u2019, \u00een\u0103untru-i leopardu\u2019<\/em>, scris de un dramaturg\nt\u00e2n\u0103r, Alecu Popovici. C\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu v\u0103zusem aici Tristan \u015fi Isolda<\/em>, de Jean de Beer. Pe urm\u0103 R\u0103zvan \u015fi Vidra<\/em>, text masiv, \u00een versuri, de Bogdan Petriceicu\nHa\u015fdeu. Un spectacol de sensibil lirism, Melodie\nvar\u015fovian\u0103<\/em>, pies\u0103 de Leonid Zorin, fusese \u00een scurt timp urmat de Act vene\u0163ian<\/em>, semnat de Camil Petrescu.\n\u015ei altele. R\u0103bojul spectacolelor pe care le vedeam, uneori c\u00e2te dou\u0103 sau trei\npe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u015fi pe care-l p\u0103strez \u00eenc\u0103, este cum nu se poate mai edificator\npentru ce se petrecea la Piatra-Neam\u0163 \u015fi la celelalte teatre din Moldova. <\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 ce s-au\npotolit \u00eendeletnicirile prilejuite de trecerea \u00een noul an 1968, m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103\nm\u0103 apropii de sursa acestor cutezan\u0163e pietrene, la care f\u0103ceau din ce \u00een ce mai\ndes referiri rubricile de specialitate din pres\u0103. Fusesem informat c\u0103 fix pe\ndata de 22 februarie teatrul ne pofte\u015fte la premiera dramatiz\u0103rii dup\u0103 o\npoveste care \u00eemi \u00eenc\u00e2ntase copil\u0103ria \u2013 Vr\u0103jitorul\ndin Oz<\/em>. Autorii variantei scenice, doi la num\u0103r, erau chiar locatarii\nsecretariatului literar al teatrului, Eduard Covali \u015fi Paul Findrihan. Cu o\ns\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eenainte de premier\u0103 am solicitat, telefonic, o \u00eentrevedere cu\ndirectorul institu\u0163iei. Nu-l \u00eent\u00e2lnisem p\u00e2n\u0103 atunci, \u015ftiam c\u0103 se nume\u015fte Ion\nComan \u015fi s\u0103 este de o rigurozitate neobi\u015fnuit\u0103 \u00een tot ce prive\u015fte bunul mers al\nteatrului s\u0103u. (A\u015fa-i pl\u0103cea s\u0103 spun\u0103: \u201eTeatrul meu…\u201d) \u00cen ziua statornicit\u0103,\nam urcat, pe scara de la portar, treptele \u00een spiral\u0103 simpl\u0103 spre etajul\nbiroului directorial. R\u0103zb\u0103teau din sal\u0103, pe traseul arcuit din fa\u0163a lojelor,\nvoci \u015fi r\u00e2sete. \u00cen anticamera directorului m-a \u00eent\u00e2mpinat cea mai zvelt\u0103 cu\nputin\u0163\u0103 secretar\u0103. L-a informat pe \u015fef c\u0103 vizitatorul programat a sosit. Am\nintrat \u00een birou. Ion Coman, \u00een fotoliul din spatele biroului masiv, sculptat,\nmi s-a p\u0103rut cumva \u00eengr\u0103m\u0103dit \u00een sine \u00eensu\u015fi. Nu m-a poftit s\u0103 m\u0103 a\u015fez. M-a\n\u00eentrebat doar ce vreau s\u0103 aflu. Vreau s\u0103 aflu c\u00e2te ceva despre cum se g\u00e2nde\u015fte\n\u015fi cum se lucreaz\u0103 la Teatrul Tineretului. Bine, am s\u0103 aflu. Pentru asta, m\u0103\nroag\u0103 s\u0103 merg la secretariatul literar, unde tovar\u0103\u015ful Eduard Covali \u015ftie deja\nc\u0103 am s\u0103-l vizitez. A fost singura dat\u0103 \u00een care am vorbit cu directorul,\nde-acum intrat \u00een poveste, Ion Coman.<\/p>\n\n\n\n

Cea mai\nzvelt\u0103 cu putin\u0163\u0103 secretar\u0103 mi-a explicat pe unde trebuie s\u0103 cobor, o dat\u0103 \u015fi\n\u00eenc\u0103 o dat\u0103, pentru a ajunge la secretariatul literar. \u015ei chiar am ajuns acolo.\nO \u00eenc\u0103pere mititic\u0103 (nu-i mititic\u0103, e intim\u0103, explica, r\u00e2z\u00e2nd cu toat\u0103 fiin\u0163a,\nEdi). Dou\u0103 birouri, tot mititele. (Cu vremea, aveam s\u0103 aflu c\u00e2te minuni puteau\nfi ad\u0103postite \u00een sertarele lor!) La cel din fa\u0163\u0103, cum intrai, scund, sprinten,\naproape adolescentin, elegant f\u0103r\u0103 ostenta\u0163ie, z\u00e2mbitor, cu o privire\nnelini\u015ftitor de ager\u0103 \u2013 tovar\u0103\u015ful Eduard Covali. La cel mai din st\u00e2nga, usc\u0103\u0163iv,\nsever, cu o dung\u0103 ferm\u0103 \u00eentre spr\u00e2ncene, contrast\u00e2nd cu v\u00e2rsta v\u0103dit t\u00e2n\u0103r\u0103, cu\nbuze sub\u0163iri \u015fi, mi s-a p\u0103rut, cam ironic arcuite \u2013 \u201ecolegul Paul Findrihan\u201d.\nEram expus unui foc \u00eencruci\u015fat. M-am sim\u0163it oarecum descump\u0103nit. Un moment, am\nfost \u00eencredin\u0163at c\u0103 va ap\u0103rea pe un perete, ca pe zidul lui Bel\u015fa\u0163ar, verdictul\nmene, tekel, fares<\/em>. Poate,\ndeocamdat\u0103, fares<\/em> ceva mai palid, c\u0103\nabia am fost num\u0103rat \u015fi c\u00e2nt\u0103rit. Rapid \u015fi exact.<\/p>\n\n\n\n

\u201eV\u0103 rog s\u0103\nlua\u0163i loc\u201d. \u201eV\u0103 mul\u0163umesc.\u201d A fost prima \u015fi ultima dat\u0103 c\u00e2nd s-a folosit, \u00eentre\nnoi, pronumele de reveren\u0163\u0103. Am sim\u0163it dintr-odat\u0103 c\u0103 ne recunoa\u015ftem. Paul \u015fi-a\n\u00eembl\u00e2nzit cuta dintre spr\u00e2ncene, Edi a r\u00e2s a\u015fa cum numai el \u015ftia s\u0103 r\u00e2d\u0103 \u2013 din\ntoat\u0103 inima, cu tot sufletul. Eram uimit \u015fi \u00eenc\u00e2ntat de u\u015furin\u0163a cu care m-au\nacceptat ca parte a universului lor. Replicile dintre ei erau de o sprinteneal\u0103\n\u015fi de o substan\u0163\u0103 aristocrat-bogat\u0103 nemai\u00eent\u00e2lnite de mine p\u00e2n\u0103 atunci. Am\nvorbit despre cum se integreaz\u0103 actorii tineri, promo\u0163ie dup\u0103 promo\u0163ie,\nritmului de lucru; \u015fi timpului liber. Despre regizorii cu care s-a convenit\nasupra mont\u0103rilor iminente, iat\u0103, vrem s\u0103 scoatem neap\u0103rat la toamn\u0103 un Brecht,\nOmul cel bun din S\u00e2ciuan<\/em> \u015fi o nebunie\n\u00eentreag\u0103 numit\u0103 Noaptea \u00eencurc\u0103turilor<\/em>,\nde Oliver Goldsmith. \u00cen regia lui Andrei \u015eerban, ambele. Am vorbit despre\nDoroteea \u015fi despre Vr\u0103jitor, despre Sperietoare \u015fi despre Omul de tinichea,\ndespre Leul cel lene\u015f \u015fi despre Vr\u0103jitoarea cea bun\u0103. Ai s\u0103 vezi, o s\u0103-\u0163i\nplac\u0103! Totul era de o limpezime des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, nimic nu p\u0103rea mai firesc dec\u00e2t\ndrumul de la basmul lui Frank Baum la \u00eent\u00e2mplarea cu t\u00e2lc vesel a\u015fezat\u0103 \u00een\npagin\u0103 de cei doi. \u201eCe-am mai r\u00e2s!\u201d, se bucur\u0103 Edi. \u201e\u015ei ce ne-am mai certat!\u201d,\nadaug\u0103 numaidec\u00e2t Paul. <\/p>\n\n\n\n

Se \u00eent\u00e2mpla\n\u00een urm\u0103 cu 52 de ani.<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd,\n\u00een 1985, tovar\u0103\u015fa Lenu\u0163a de la Cabinetul 2 a dat ucaz de lichidare a\nstudiourilor teritoriale de radio, fiecare premier\u0103 de la Teatrul Tineretului\n\u015fi fiecare \u00eenregistrare de teatru radiofonic f\u0103cut\u0103 sus, \u00een pod, \u00een studioul\nimprovizat (trebuia s\u0103 a\u015ftept\u0103m p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u00een noapte s\u0103 adoarm\u0103 toate vr\u0103biile\nde sub stre\u015fin\u0103, c\u0103 altfel nu t\u0103ceau!) au fost, pentru mine, prilej de\nredescoperire a lui Edi Covali. Dup\u0103 \u201985 reveneam mult mai rar. A\u015fa au devenit\nvremurile!<\/p>\n\n\n\n

La doar un\nan de la Vr\u0103jitorul din Oz<\/em>, Edi a\npreluat fotoliul directorial de la Ion Coman. Paul Findrihan a trecut secretar\nliterar. Nu t\u00e2rzie vreme, \u00een locu-i, referent literar a venit unul pe m\u0103sura\nprimilor doi \u2013 Mircea Zaharia. \u015ei el, \u00een timp, secretar literar \u015fi director. O\ntriplet\u0103 superlativ\u0103, neegalat\u0103 nic\u0103ieri altundeva! Noua func\u0163ie nu l-a\ntransformat pe Eduard Covali \u00een \u015eEF. Cu ifose \u015fi \u015ftaif. A r\u0103mas el \u00eensu\u015fi.\nCreator de concepte \u00een materie de politic\u0103 repertorial\u0103 \u015fi de pliere a\nvalorilor regizorale pe specificul trupei de la Teatrul Tineretului. Creator de\nrepere estetice \u00een materie de art\u0103 scenic\u0103 aplicat\u0103. Creator, pentru cei din\njur, a unei \u201est\u0103ri de bine\u201d, chiar dac\u0103 obliga\u0163iile la zi \u00eel asaltau cu\ninsisten\u0163\u0103. Era mereu spontan, pe faz\u0103, cu replica cea mai potrivit\u0103\nmomentului. Observa\u0163iile f\u0103cute pe marginea presta\u0163iei unui actor sau legate de\no reprezenta\u0163ie scenic\u0103 integral\u0103 erau de o corectitudine f\u0103r\u0103 cusur. Iubea cu\n\u00eend\u00e2rjire Teatrul \u015fi actorii. \u015ei avea un respect absolut pentru cuv\u00e2nt, pentru\n\u00eenc\u0103rcarea replicii cu \u00een\u0163elesuri, pentru gest, pentru privire, pentru t\u0103cerea\nelocvent\u0103, totul \u00een slujba comunic\u0103rii continue cu privitorul din sal\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Citea enorm,\n\u015fi vorbea cu \u00eenc\u00e2ntare despre c\u0103r\u0163ile pe care nu le putea l\u0103sa din m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 la\nultima pagin\u0103. \u201ePe asta ai citit-o?\u201d, m\u0103 \u00eentreba. Recuno\u015fteam sp\u0103sit c\u0103 sunt\ncantonat la mari dep\u0103rt\u0103ri de d\u00e2nsul \u00een materie de lecturi mereu noi.<\/p>\n\n\n\n

\u00cei pl\u0103cea s\u0103\npescuiasc\u0103 \u015fi-mi povestea cu \u00eencredin\u0163are despre cum trebuie preg\u0103tit\u0103 nada,\ndespre ce fel de c\u00e2rlig e bine s\u0103 folose\u015fti la cutare soi de pe\u015fte. O singur\u0103\ndat\u0103 l-am \u00eenso\u0163it la balt\u0103, adic\u0103 la lacul de acumulare de la Bicaz. Am mers \u00een\ntrei, noi doi \u015fi F\u0103nic\u0103 Oprea, care venise la Piatra cu ma\u015fina dumnisale.\nDistrac\u0163ia a fost rotund\u0103, pentru c\u0103 oficierea pe malul b\u0103l\u0163ii (\u00een duet, el \u015fi\nF\u0103nic\u0103, alt amator profesionist al datului cu undi\u0163a!) s-a transformat \u00eentr-o\ncascad\u0103 de poante pesc\u0103re\u015fti \u015fi de istorii demne de toat\u0103 crezarea (fire\u015fte!)\ndespre foste capturi cu solzi \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd m\u0103rimi \u015fi aspecte estetice memorabile.\n\u00cen compensa\u0163ie, partida din ziua aceea s-a dovedit \u00een totalitate neproductiv\u0103.\n\u201eNe-am f\u0103cut de rahat\u201d!, a concluzionat, vesel, Edi c\u00e2nd ne preg\u0103team de\nrevenire la vatr\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Pe vremea\naceea \u00eemi repro\u015fam c\u0103 fumez prea mult, n\u0103rav care mi-a facilitat, de altfel, \u015fi\najungerea la un infarct. Pe l\u00e2ng\u0103 Edi eram \u00eens\u0103 un s\u0103rman \u00eencep\u0103tor. Fuma cum\nrespira, \u0163igara devenea \u00een m\u00e2na lui un accesoriu \u015fi un argument. S\u0103 fi\ncontribuit \u015fi asta la graba cu care moirele Lachesis \u015fi Atropos l-au c\u0103l\u0103uzit,\nprea gr\u0103bite, spre stele?<\/p>\n\n\n\n

N-am mai\nintrat de c\u00e2\u0163iva ani buni \u00een spa\u0163iul at\u00e2t de apropiat mie alt\u0103dat\u0103, Teatrul\nTineretului din Piatra-Neam\u0163. Oamenii noi ai acestei institu\u0163ii \u015fi ritualurile\nlor \u00eenchinate celor dou\u0103 m\u0103\u015fti \u00eengem\u0103nate \u00ee\u015fi urmeaz\u0103, firesc, cursul pe care\n\u015fi l-au ales. Ce-a fost \u015fi cei care au fost au devenit istorie. O fi de bine?\nN-o fi de bine? \u00cemi place s\u0103 cred c\u0103 fibra nemuritoare a acestei institu\u0163ii,\na\u015fa cum a fost ea \u0163esut\u0103 cu pricepere, cu migal\u0103 \u015fi cu dragoste va rezista.\n\u015ei-mi \u00eenchipui fiin\u0163a de fum a lui Edi p\u0103\u015find, cu z\u00e2mbet m\u00e2hnit, de jos, de la\n\u015ease sa\u015fi, unde nu puteai ajunge dec\u00e2t umilindu-te, pe l\u00e2ng\u0103 cele dou\u0103 \u00eenc\u0103peri\ncare au g\u0103zduit secretariatul literar, pe l\u00e2ng\u0103 rotonda at\u00e2tor \u00eent\u00e2lniri de\npoveste spre biroul directorial p\u0103zit de cea mai zvelt\u0103 cu putin\u0163\u0103 secretar\u0103 \u015fi\nde aici \u2013 pe scena fostelor izb\u00e2nzi, apoi, travers\u00e2nd sala de spectacole, spre\ntreptele de la intrare. Pe urm\u0103, \u00eenapoi c\u0103tre stele.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi lipse\u015fte\nad\u00e2nc desf\u0103tarea unui ceas de vorb\u0103 cu Edi.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103 \u00eentreb:\nc\u00e2\u0163i dintre cei din Teatrul Tineretului de azi, \u00een afar\u0103 de Nora, \u00ee\u015fi mai\namintesc de Eduard Covali. \u015ei, mai ales, … c\u00e2\u0163i dintre ace\u015ftia, \u00een afar\u0103 de\nNora, \u015ftiu c\u0103 a fost odat\u0103 Eduard Covali?<\/p>\n\n\n\n

Constantin\nPAIU<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Adun \u015fi scad pe un abac \u00eenchipuit. Ajung la un num\u0103r \u2013 52. De ani. De la cea dint\u00e2i \u00eent\u00e2lnire fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu Eduard Covali. Eram de nu foarte mult\u0103 vreme (dar tot de ceva vreme!) \u00eemputernicitul de c\u0103tre…<\/p>\n

Read more →<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7,435],"tags":[],"class_list":["post-20464","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-si-meseriii","category-numarul-232"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20464","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20464"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20464\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20466,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20464\/revisions\/20466"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20464"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20464"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20464"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}