<\/p>\n\n\n\n
\u201eAdev\u0103ra\u0163ii \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori sunt aceia care se folosesc pe ei \u00een\u015fi\u015fi ca poduri peste care \u00ee\u015fi invit\u0103 elevii s\u0103 treac\u0103; apoi, facilit\u00e2nd trecerea acestora, pr\u0103bu\u015findu-se cu bucurie, \u00eei \u00eencurajeaz\u0103 s\u0103 le creeze pe ale lor.<\/em>\u201d(Nikos Kazantzakis<\/strong>)<\/p>\n\n\n\n La poarta vie\u0163ii mele de acum, cea de profesor pensionar, \u015fi-au f\u0103cut loc amintirile ce bat mereu spre a retr\u0103i copil\u0103ria, tinere\u0163ea, maturitatea \u015fi pentru a alunga \u00eendoielile acestei v\u00e2rste.<\/p>\n\n\n\n Printre primii, \u00een galeria mea cu amintiri, intr\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul meu, Domnul Tudan, un refugiat ca mul\u0163i al\u0163ii din familiile ce locuiau \u00een Prisaca Dornei, fostul Eisenau.<\/p>\n\n\n\n Bucovina a fost destul de greu \u015fi de mult \u00eencercat\u0103, nenorociri de tot felul s-au ab\u0103tut peste aceste meleaguri de vis \u015fi localnicii au fost nevoi\u0163i, mai ales \u00een vremea r\u0103zboiului, s\u0103 se refugieze \u201e\u00een Regat\u201d adic\u0103 \u00een partea liber\u0103 a Rom\u00e2niei. Primii locuitori ai satului, format \u00een 1807, \u00een lunca \u00eemp\u0103durit\u0103 de sub culmea Hurghi\u015fului, au fost coloni\u015fti germani, adu\u015fi ca minieri din Slovacia \u015fi din alte locuri ale Imperiului Habsburgic, dup\u0103 ce Bucovina fusese anexat\u0103 la acest imperiu, \u00een 1775. I s-a dat numele de Eisenau (Prisaca Dornei), \u015fi care \u2013 se pare \u2013 provine de la pris\u0103ci, locuitorii fiind \u015fi cresc\u0103tori de albine.<\/p>\n\n\n\n A\u015fa a f\u0103cut \u015fi bunica mea: \u015fi-a luat cei doi copii \u2013 fiul \u015fi fiica (mama mea) \u015fi au plecat \u00een refugiu ca s\u0103 scape de asuprirea german\u0103, so\u0163ul ei (bunicul meu) fiind luat pe front unde a \u015fi murit. Am r\u0103mas mereu cu un dor nestins de bunicul meu, pe care l-am cunoscut doar din descrierile mamei \u015fi ale bunicii \u015fi din fotografii \u015fi iat\u0103 de ce, \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul venit din zona Basarabiei ca s\u0103 predea la \u015fcoala noastr\u0103, a fost perceput de mine ca fiind un sol, un emisar al bunicului meu.<\/p>\n\n\n\n Domnul meu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, a\u015fa cum cu m\u00e2ndrie \u015fi cu fermitate se l\u0103udau \u0163\u00e2ncii (oare o mai fac la fel \u015fi acum?) era un b\u0103rbat \u00eenalt, cu ochii c\u0103prui catifela\u0163i, cu p\u0103rul des, piept\u0103nat spre spate, cu voce calm\u0103 \u015fi profund\u0103 de parc\u0103 era un sunet de ecou din Rar\u0103ul ce ne str\u0103juia.<\/p>\n\n\n\n Chipul lui sadovenian era \u00eenconjurat de o aur\u0103 lini\u015ftitoare ce calma spaimele din ochii no\u015ftri \u015fi a\u015fa cum eram noi: mici \u015fi speria\u0163i c\u0103 mai p\u0103stram \u00een minte urmele asupririi, \u00eendr\u0103zneam s\u0103-l privim, iar c\u00e2nd plama lui ne m\u00e2ng\u00e2ia pe cre\u015ftet, toate cele rele treceau. \u015etia desigur c\u0103 eram ni\u015fte \u015fcol\u0103rei cumin\u0163i, traumatiza\u0163i suflete\u015fte de urm\u0103rile ocupa\u0163iei germane \u015fi, fiind \u015fi dumnealui din zona basarabean\u0103, avea un drag de noi, ca un adev\u0103rat p\u0103rinte.<\/p>\n\n\n\n P\u0103\u015fea rar printre b\u0103ncile noastre, ne citea, ne scria la tabl\u0103, ne dicta, ne m\u00e2ng\u00e2ia dar… vai \u015fi-amar cu Caligrafia! Eu am avut mare chin cu litera E mare de m\u00e2n\u0103, degetele mele firave neput\u00e2nd st\u0103p\u00e2ni \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2natul creion \u015fi apoi, pe cel \u015fi mai \u015fi, stiloul cu cerneal\u0103!<\/p>\n\n\n\n \u015ei chinul devenea tot mai mare c\u00e2nd, de acolo sus, de la catedr\u0103, privirea Domnului Tudan m\u0103 p\u0103trundea precum o raz\u0103 fierbinte ce-mi topea orice urm\u0103 de vlag\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd lacrimi nevinovate c\u0103deau peste litera mea, f\u0103c\u00e2nd-o \u015fi pe ea s\u0103 pl\u00e2ng\u0103… cum s\u0103-i reziste Domnul meu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor unei a\u015fa suferin\u0163e? Imediat ap\u0103rea un z\u00e2mbet larg \u015fi auzeam o repetat\u0103 urare f\u0103cut\u0103 mie:<\/p>\n\n\n\n \u2013 Ninu\u0163\u0103, trebuie s\u0103 m\u00e2n\u00e2nci mai mult, s\u0103 cre\u015fti \u015fi s\u0103 ai putere \u00een lupta cu scrierea literelor! (Era cunoscut\u0103 sup\u0103rarea mamei mele pentru c\u0103 eu nu voiam s\u0103 m\u0103n\u00e2nc mai nimic! Doar cartofi pr\u0103ji\u0163i \u015fi ceai!)<\/p>\n\n\n\n Ca focul m\u0103 ardeau cuvintele \u00eenv\u0103\u0163\u0103torului meu, iar dragostea lui pentru l\u0103ca\u015ful unde mintea \u015fi sufletul lui lucrau pentru luminarea noastr\u0103, a f\u0103cut ca to\u0163i s\u0103 devenim ni\u015fte elevi foarte buni care au reu\u015fit s\u0103 ia examenele de absolvire la \u201e\u015fcoli \u00eenalte\u201d.<\/p>\n\n\n\n Domnul meu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor (sigur, mul\u0163i cititori tr\u0103i\u0163i acest nevinovat, dar respectuos sentiment al \u201epropriet\u0103\u0163ii\u201d asupra unei dragi fiin\u0163e: Doamna sau Domnul \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor) m-a f\u0103cut s\u0103-l cunosc pe domnul Trandafir \u00eenc\u0103 dinainte de-a \u00eenv\u0103\u0163a despre el pentru c\u0103, Domnul meu Tudan era o \u00eentruchipare a Domnului Trandafir!<\/p>\n\n\n\n De\u015fi str\u0103in de acele locuri, Domnul Tudan a reu\u015fit repede s\u0103 c\u00e2\u015ftige simpatia, respectul \u015fi pre\u0163uirea noastr\u0103 \u015fi a familiilor noastre, ba chiar pot spune c\u0103 era un mentor al comunit\u0103\u0163ii. Mersul lui elegant, postura aristocratic\u0103, ochii p\u0103trunz\u0103tori \u015fi z\u00e2mbetul \u00eenso\u0163it de o delicat\u0103 \u00eenclinare a capului, l-au f\u0103cut \u00eendr\u0103git \u015fi respectat de toat\u0103 suflarea comunit\u0103\u0163ii. P\u0103\u015fea mereu sigur pe el, duc\u00e2nd pe umerii largi vremurile grele pe care le-a tr\u0103it \u015fi le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea cu noi, bucovinenii de dincolo \u015fi de dincoace de Prut!<\/p>\n\n\n\n Acum, Domnul meu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, la fel ca mul\u0163i al\u0163ii ca el, s-a dus s\u0103 doarm\u0103 sub crinii ce au l\u0103st\u0103rit al\u0163i crini \u00eenal\u0163i cu luceferi \u00een v\u00e2rf! A\u015fa s-au n\u0103scut un Eminescu, un Porumbescu, un Enescu… care, f\u0103r\u0103 un Domn \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor sau Doamn\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare ar fi r\u0103mas acolo, undeva…<\/p>\n\n\n\n At\u00e2t de mult d\u0103inuie respectul \u015fi iubirea \u00eenv\u0103\u0163\u0103ceilor pentru Lumin\u0103torii de drum, dasc\u0103lii lor, \u00eenc\u00e2t, noi, cei care am fost c\u0103l\u0103uzi\u0163i de Lumin\u0103torul nostru \u00eei asigur\u0103m nemurirea fie prin amintirea ne\u015ftears\u0103, fie prin scrieri anume, iar durerea pierderii lor este tr\u0103it\u0103 ca durerea pierderii unui p\u0103rinte.<\/p>\n\n\n\n Marele Eminescu sufer\u0103 mult la moartea Domnului s\u0103u, Aron Pumnul, f\u0103c\u00e2ndu-l nemuritor prin scriere \u015fi prin dimensiunea universal\u0103 a Luceaf\u0103rului nostru, \u015fi el un fost \u00eenv\u0103\u0163\u0103cel:<\/p>\n\n\n\n \u201e\u00cembrac\u0103-te \u00een doliu, frumoas\u0103 Bucovin\u0103,\/Cu cipru verde-ncinge antic\u0103 fruntea ta;\/C-acuma din pleiada-\u0163i auroas\u0103 \u015fi senin\u0103\/Se stinse un luceaf\u0103r, se stinse o lumin\u0103,\/ Se stinse-o dalb\u0103 stea!\u201d (\u201eLa morm\u00e2ntul lui Aron Pumnul\u201d)<\/p>\n\n\n\n La ceas de s\u0103rb\u0103toare, la Congresul interna\u0163ional al \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor g\u0103zduit la Piatra-Neam\u0163, se cuvine s\u0103 \u00eencrust\u0103m cu litere \u015fi tablouri de aur numele \u015fi chipurile \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor no\u015ftri care au fost, care sunt acum \u015fi care vor deveni!<\/p>\n\n\n\n A lor este meritul deslu\u015firii scrisului, cititului \u015fi socotitului precum \u015fi, \u00eenc\u0103 acea perioad\u0103 nevinovat\u0103 \u015fi cald\u0103 \u00een care, copilul mamei devine \u00eenv\u0103\u0163\u0103celul ascult\u0103tor \u015fi \u00eendrumat cu tact \u015fi dragoste de m\u00e2na cald\u0103, de glasul bl\u00e2nd \u015fi de chipul luminos al Doamnei sau al Domnului \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor!<\/p>\n\n\n\n Fiecare din noi, pe l\u00e2ng\u0103 numele ce-l purt\u0103m, mai avem \u015ftan\u0163at \u00een inim\u0103, tiparul dup\u0103 care ne-au format Lumin\u0103torii neamului nostru!<\/p>\n\n\n\n Respect \u015fi mul\u0163umiri tuturor dasc\u0103lilor \u015fi succes lucr\u0103rilor Congresului!<\/p>\n\n\n\n Prof. Niculina NI\u0162\u0102<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u201eAdev\u0103ra\u0163ii \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori sunt aceia care se folosesc pe ei \u00een\u015fi\u015fi ca poduri peste care \u00ee\u015fi invit\u0103 elevii s\u0103 treac\u0103; apoi, facilit\u00e2nd trecerea acestora, pr\u0103bu\u015findu-se cu bucurie, \u00eei \u00eencurajeaz\u0103 s\u0103 le creeze pe ale lor.\u201d(Nikos Kazantzakis) La poarta vie\u0163ii mele de…<\/p>\n