{"id":25020,"date":"2024-01-22T10:17:57","date_gmt":"2024-01-22T10:17:57","guid":{"rendered":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/?p=25020"},"modified":"2024-01-22T10:17:57","modified_gmt":"2024-01-22T10:17:57","slug":"trei-intrebari-pentru-scriitorul-meu-preferat","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/cronica-literara\/trei-intrebari-pentru-scriitorul-meu-preferat\/","title":{"rendered":"Trei \u00eentreb\u0103ri pentru scriitorul meu preferat"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/a><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u00cen acest eseu-povestire s-ar putea s\u0103 narez lucruri incredibile, iar domniile voastre s\u0103-mi repro\u015fa\u0163i c\u0103 sunt un \u015farlatan \u015fi un mincinos, dar m\u0103car ave\u0163i, v\u0103 rog, r\u0103bdare \u015fi-mi asculta\u0163i m\u0103rturiile. Apoi, poate, vi se va schimba p\u0103rerea despre mine \u015fi despre ce am v\u0103zut.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o zi de duminic\u0103 a anului 20…, \u00eenspre sear\u0103, m-am apropiat de Biblioteca Na\u0163ional\u0103 a Republicii Moldova. Trebuia s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc cu ni\u015fte prieteni la intrarea \u00een cl\u0103dire \u015fi, deoarece am cunoscu\u0163i printre personalul sec\u0163iilor de diverse literaturi, am intrat s\u0103 m\u0103 \u00eenc\u0103lzesc \u015fi s\u0103 a\u015ftept apelul prietenilor. V\u0103 dest\u0103inui c\u0103 abia a\u015fteptam s\u0103 r\u0103sfoiesc paginile galbene de timp, \u00een care m\u0103 pierdeam de c\u00e2te ori c\u0103lcam pragul bibliotecii.<\/p>\n\n\n\n

A\u015fadar, am intrat. La intrare \u2013 nimeni. La biroul principal \u2013 nimeni. M-am \u00eendreptat spre rafturile de literatur\u0103 rom\u00e2na, preferatele mele. Dup\u0103 o scurt\u0103 incursiune printre romanele istorice ale lui Sadoveanu, am ajuns la rafturile de poezie rom\u00e2neasc\u0103. At\u00e2tea nume cunoscute \u00eemi treceau prin fa\u0163\u0103 ochilor: Arghezi, Blaga, Goga…, \u015fi \u00eenc\u0103 at\u00e2\u0163ia al\u0163ii!<\/p>\n\n\n\n

Dar ce c\u0103utam eu cu adev\u0103rat abia la final mi s-a ar\u0103tat. \u015ei anume, ceea ce m-a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 iubesc frumuse\u0163ea literelor, \u015fi anume ceea ce mi-a dat lirism \u00een g\u00e2ndire, \u015fi anume ceea ce noi cu to\u0163ii privim cu venera\u0163ie, \u015fi anume Poezia scriitorului meu preferat!<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2n\u0103 la \u00eent\u00e2lnire mai aveam ceva timp, a\u015fa c\u0103 am \u00eenceput s\u0103 citesc din volumele vechi, pe care le aveam la \u00eendem\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Anume atunci s-a \u00eent\u00e2mplat ceea ce m-a f\u0103cut s\u0103-mi \u00een\u015fir acum viziunile pe care le-am avut.<\/p>\n\n\n\n

Eram pe la jum\u0103tatea parcurgerii unui poem mai lung c\u00e2nd, inexplicabil, o lumin\u0103 puternic\u0103 r\u0103s\u0103ri dintre paginile c\u0103r\u0163ii. M-am dat cu doi-trei pa\u015fi \u00een spate, orbit de for\u0163a luminoas\u0103 a paginilor \u00eentunecate la culoare. Deodat\u0103, am sim\u0163it cum m\u0103 mole\u015fesc \u015fi totul se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul meu. P\u0103ianjeni negri s-au \u00eentins peste ochi, iar \u00een c\u00e2teva clipe nu mai vedeam nimic…<\/p>\n\n\n\n

M-am trezit \u00eentr-o camer\u0103 complet alb\u0103, un alb care se mi\u015fca a\u015fa cum se mi\u015fc\u0103 valurile m\u0103rii, doar c\u0103 aici veneau din patru p\u0103r\u0163i diferite valuri care, cumva, se \u00eentrep\u0103trundeau \u015fi se suprapuneau.<\/p>\n\n\n\n

M-am ridicat de jos \u015fi atunci am observat cum albul pur de mai devreme se murd\u0103rise. De fapt, el era str\u0103puns de vene negre \u015fi de nuan\u0163e ale culorilor pe care nu mi le pot aminti. Dar cel mai straniu lucru este c\u0103, atunci c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103-mi amintesc cum ajunsesem acolo, obiectele de care \u00eemi aminteam ap\u0103reau \u00een jurul meu. Primul ap\u0103ruse un vraf de rafturi, plin de volumele pe care le memorizasem fotografic \u00een ultimele mele minute din bibliotec\u0103. Uimit, am \u00eenceput s\u0103 observ cum podeaua se transformase la fel ca cea din bibliotec\u0103, pere\u0163ii se colorau \u00een acela\u015fi fel, ap\u0103ruser\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi c\u00e2teva ferestre, dup\u0103 modelul celor din Biblioteca Na\u0163ional\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Mi-am adus aminte de volumul pe care \u00eel \u0163ineam \u00een m\u00e2n\u0103 c\u00e2nd mi-am pierdut cuno\u015ftin\u0163a. El ap\u0103ru pe un raft de la nivelul ochilor mei. Am \u00eentins m\u00e2na s\u0103-l iau \u015fi atunci s-a \u00eent\u00e2mplat ceva ce voi \u0163ine minte toat\u0103 via\u0163a.<\/p>\n\n\n\n

Mai-mai s\u0103 ating cartea c\u00e2nd, pe neprins de veste, aceasta c\u0103zu pe podea f\u0103r\u0103 nici un sunet, de parc\u0103 era o pan\u0103 de leb\u0103d\u0103. Volumul de poezii se deschise, iar cerneala literelor \u00eencepuse a se \u00eempleti, a crea un tot \u00eentreg ce \u00eennegri complet cele dou\u0103 pagini pe care le vedeam. Presupun c\u0103 pe ele se str\u00e2nse \u015fi cerneal\u0103 din restul c\u0103r\u0163ii.<\/p>\n\n\n\n

Acum vine partea fantastic\u0103. Din cerneala str\u00e2ns\u0103 pe h\u00e2rtia c\u0103r\u0163ii \u00eencepuser\u0103 a se ridica forme asem\u0103n\u0103toare mu\u015fchilor umani, peste care se a\u015fterneau straturi de piele, apoi de \u0163es\u0103tur\u0103 ca de hain\u0103. \u00cen c\u00e2teva clipe aceste forme se \u00een\u0103l\u0163ar\u0103, cre\u00e2nd \u00een fa\u0163a mea o form\u0103 omeneasc\u0103, neagr\u0103 la \u00eenceput. Ce mi se p\u0103ru straniu, era faptul c\u0103 aceast\u0103 form\u0103 nu era neted\u0103, cum ar trebui s\u0103 fie o \u00eentindere lichid\u0103 de cerneal\u0103. Dimpotriv\u0103, parc\u0103 observam pe suprafa\u0163a ei, \u00eencrustate, fel de fel de siluete de oameni, de animale, de mun\u0163i \u015fi \u00eentinderi de ap\u0103. Vedeam oameni \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i, regi cu s\u0103bii la br\u00e2u, iar toate formele astea, chiar dac\u0103 erau la o distan\u0163\u0103 de un metru \u015fi ceva, \u00eemi ap\u0103reau clare \u015fi concise. Acest lucru, p\u00e2n\u0103 \u00een momentul de fa\u0163\u0103, nu pot explica cum a func\u0163ionat.<\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/a><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Nu \u015ftiu c\u00e2t timp am privit hipnotizat acest fenomen ce-mi furase \u00eentru totul mintea. Poate s\u0103 fi fost o or\u0103, o secund\u0103 sau o zi \u00eentreag\u0103, oricum nu am sesizat trecerea timpului. Dar, la finalul acestei perioade relative de timp, am fost pus fa\u0163\u0103-n fa\u0163\u0103 cu cineva de care o s\u0103-mi aduc aminte mereu.<\/p>\n\n\n\n

Figura de cerneal\u0103 se modelase \u00een fa\u0163a mea p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, dezvolt\u00e2nd tot mai multe detalii, se transform\u0103 \u00eentr-un om adev\u0103rat. \u015ei nu era un om obi\u015fnuit. \u00cembr\u0103c\u0103mintea lui era de mod\u0103 veche, const\u00e2nd dintr-o c\u0103ma\u015f\u0103 alb\u0103, veston, pantaloni negri la dung\u0103, frac de culoare neagr\u0103 \u015fi pantofi l\u0103cui\u0163i, dar care se vedea c\u0103 erau purta\u0163i de prea multe ori. P\u0103rul omului din fa\u0163a mea era negru ca pana corbului, ochii lui erau ca dou\u0103 hiperbole str\u0103lucitoare \u015fi misterioase, fa\u0163a \u00eei era alb\u0103 ca neaua, iar musta\u0163a \u00eei fo\u015fnea plin\u0103 de vorbe nespuse. Statura lui impun\u0103toare solicita respect, iar tr\u0103s\u0103turile faciale puternice creionau o determinare extraordinar\u0103 \u00een caracterul individului ce mi se ar\u0103t\u0103 \u00een fa\u0163\u0103. Eram uimit de c\u00e2t de bine cerneala sculptase detaliile corpului s\u0103u, le colorase \u015fi suflase via\u0163\u0103 \u00een ele. Dar figura de cerneal\u0103 nu doar respira \u015fi se mi\u015fca. Ea mai putea s\u0103 \u015fi vorbeasc\u0103. Mintea mea era blocat\u0103, ne\u015ftiind cum s\u0103 explice situa\u0163ia \u00een care m\u0103 g\u0103seam, a\u015fa \u00eenc\u00e2t nu e de mirare c\u0103 mai \u00eent\u00e2i a vorbit omul din fa\u0163a mea.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Fii binevenit \u00een acest loc.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Cum am ajuns aici? De ce sunt aici? Ce v\u0103d eu este aievea ori e un vis ciudat? \u2013 am putut murmura din tot ce voiam s\u0103 aflu.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Unele lucruri sunt greu de explicat, altele nici nu trebuie \u00een\u0163elese, pentru c\u0103 sunt adev\u0103ruri ce ne \u00eemping \u00een neantul nebuniei. O s\u0103-\u0163i fac un bine \u015fi n-o s\u0103-\u0163i explic tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aici. Dar o s\u0103 dau r\u0103spunsuri la tot ce \u00eentreba-m\u0103-vei, \u00eemi spuse omul misterios.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Dar dac\u0103 r\u0103spunsurile vor fi prea mult pentru mintea mea? Dac\u0103 m\u0103 vor face s\u0103 par un nebun \u00eentre pere\u0163ii lumii oamenilor, prin simplul fapt c\u0103 nu voi putea aranja \u00een minte tot ce a\u015f afla aici?<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Atunci \u00eemi vei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi soarta, r\u0103spunse laconic Omul.<\/p>\n\n\n\n

Intram \u00een teritorii periculoase. Via\u0163a personajului din fa\u0163a mea era precum scriitura lui \u2013 misterioas\u0103. Curiozitatea m\u0103 \u00eempingea s\u0103-i adresez toate \u00eentreb\u0103rile pe care le aveam, s\u0103 utilizez c\u00e2t mai ra\u0163ional timpul care deja se scurgea din febra mea, din starea \u00een care m\u0103 aflam. Dar \u00een\u0163elegeam pericolul cunoa\u015fterii unor lucruri pe care nici un alt om nu le cuno\u015ftea. Atunci c\u00e2nd ai o energie ce nu se g\u0103se\u015fte \u00een nimeni altcineva, radiezi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd explodezi din toat\u0103 fiin\u0163a ta, din toat\u0103 g\u00e2ndirea ta. Acest lucru se \u00eent\u00e2mplase cu geniile lumii, dintotdeauna se \u00eent\u00e2mplase\u2026<\/p>\n\n\n\n

\u2013 O s\u0103-\u0163i r\u0103spund la trei \u00eentreb\u0103ri, zise deodat\u0103 fiin\u0163a de cerneal\u0103 din fa\u0163a mea.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 De ce?\u2026<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Este spre binele t\u0103u s\u0103 nu cuno\u015fti unele lucruri. Ce pot s\u0103-\u0163i spun este doar c\u0103 soarta mea a fost \u00eencastrat\u0103 \u00een soarta poporului meu. C\u00e2nd eram la gimnaziu am descoperit \u00eentr-o str\u0103veche carte \u00eemprumutat\u0103 de la profesorul meu de rom\u00e2n\u0103 un secret ce m-a inspirat s\u0103 scriu ce am scris\u2026<\/p>\n\n\n\n

Lucrurile deja se complicaser\u0103, pentru c\u0103 Omul \u00eemi d\u0103duse indicii c\u0103 are multe de spus, dar c\u0103 nu trebuie s\u0103 fiu prea indiscret cu \u00eentreb\u0103rile mele de simplu muritor. M\u0103 l\u0103sase \u00een cea\u0163\u0103, voind s\u0103-\u015fi p\u0103streze amintirile doar pentru sine, dar l\u0103s\u00e2nd din bun\u0103tate o porti\u0163\u0103 deschis\u0103, pentru ca \u015fi eu s\u0103 aflu c\u00e2te ceva din ce voiam s\u0103 \u015ftiu.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Alege-\u0163i \u00eentreb\u0103rile bine, mi-a zis Omul.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Scriind, ce a\u0163i vrut s\u0103 transmite\u0163i lumii?<\/p>\n\n\n\n

\u2013 \u00cent\u00e2i de toate, trebuie s\u0103 \u00een\u0163elegi c\u0103 eu am scris mereu din durere. \u015ei, cu toate astea, nu am voit s\u0103 proiectez durerea mea asupra celor din jur. Chiar dac\u0103 \u00een multe din poeziile mele, publicate \u00een timpul vie\u0163ii sau descoperite dup\u0103 ce-am murit, iubirile sunt descrise ca ceva ce \u00eencepe frumos, dar se termin\u0103 dramatic, niciodat\u0103 nu am avut ca scop transmiterea unor energii negative, pentru ca cititorii mei s\u0103 nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 soarta pe care am avut-o eu, b\u00e2nd din cupa regretelor \u015fi a tristelor iubiri. De fapt, aproape toate poeziile pe care le-am scris n-au fost destinate tiparului, ele fiind descoperite \u015fi luate de la mine abia atunci c\u00e2nd ori eram \u00een momente de sl\u0103biciune, ori eram deja mort. L\u0103s\u00e2nd la o parte cu\u0163itele ce mi se \u00eenfigeau \u00een inim\u0103 ori de c\u00e2te ori scriam poezii de dragoste, despre ceea ce foarte pu\u0163in am \u00een\u0163eles \u00een via\u0163\u0103, am scris multe poezii patriotice, poeme despre natur\u0103, istorie \u015fi oameni. \u00cen ele am \u00eencercat s\u0103 elucidez esen\u0163a omului ca parte a lumii, ca un tot \u00eentreg \u015fi aici filosofia central-european\u0103, pe care am lecturat-o avid toat\u0103 via\u0163a, m-a ajutat foarte mult. Omul este un gr\u0103unte de nisip \u00een istoria neamului s\u0103u, \u00een ansamblul natural al codrilor \u015fi mun\u0163ilor. Ceea ce am voit a transmite a fost faptul c\u0103, atunci c\u00e2nd ac\u0163ion\u0103m \u00een concordan\u0163\u0103 cu Dumnezeu \u015fi legile naturale, atunci c\u00e2nd lupt\u0103m pentru binele poporului nostru, c\u00e2nd r\u0103m\u00e2nem buni atunci c\u00e2nd \u00een lume fierbe r\u0103utatea, atunci ne putem ridica deasupra nivelului nostru de nisip, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een istoria scris\u0103 \u015fi nescris\u0103 a lumii drept ni\u015fte oameni cinsti\u0163i.<\/p>\n\n\n\n

Am t\u0103cut, g\u00e2ndindu-m\u0103 la cele auzite. Nu era ceva u\u015for de receptat, mai ales c\u00e2nd \u00ee\u0163i puneai la \u00eendoial\u0103 propria substan\u0163\u0103 din acel moment. Dar \u015ftiam c\u0103 timpul meu acolo era limitat. \u015etiam c\u0103 acea magie provocat\u0103 de cerneala volumului din bibliotec\u0103 nu va dura mult.<\/p>\n\n\n\n

Un lucru interesant care s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een acel mediu izvor\u00e2t din febra min\u0163ii mele este c\u0103 \u0163ineam minte pe de rost ceea ce tocmai auzisem. Cuvintele Omului r\u0103sunau \u00een capul meu ca un ecou, iar acum vi le a\u015ftern pe h\u00e2rtia pe care o citi\u0163i Dumneavoastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Nu am ezitat cu a doua \u00eentrebare:<\/p>\n\n\n\n

\u2013 C\u00e2t de tare v-a influen\u0163at \u00een opera Dumneavoastr\u0103 iubita pe care a\u0163i divinizat-o \u00een cea mai mare parte a vie\u0163ii?<\/p>\n\n\n\n

Chipul Omului s-a \u00een\u0103sprit, \u00eenc\u00e2t am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 tem: nu cumva am gre\u015fit adres\u00e2ndu-i acea \u00eentrebare?<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Ea a fost durerea mea cea mai mare, pentru c\u0103 mereu ne-am iubit \u00een secret \u015fi totu\u015fi lumea a aflat de dragostea noastr\u0103. Dar din pasiunea inimilor noastre au izvor\u00e2t din am\u00e2ndou\u0103 penelurile pe care le-am \u00eenmuiat \u00een cerneal\u0103 o lume nou\u0103, a iubirii, a decep\u0163iei, a speran\u0163ei, a disper\u0103rii. Am \u00eenchinat iubirii noastre multe poeme, dintre care, o spun cu oarecare modestie, \u00een unul din ele eu m-am asemuit unei stele, iar pe ea am asemuit-o unei fete de \u00eemp\u0103rat. \u00ce\u0163i dai seama c\u0103, dac\u0103 nu ar fi fost cea mai mare iubire a vie\u0163ii mele, nici nu a\u015f fi g\u0103sit at\u00e2t de mult\u0103 inspira\u0163ie, nu a\u015f fi g\u0103sit un rost al poeziei scrise de mine.<\/p>\n\n\n\n

Omul \u00eemi oferise un r\u0103spuns destul de clar. Sim\u0163eam cum o c\u0103ldur\u0103 misterioas\u0103 \u00eemi cre\u015ftea \u00een piept, trebuia s\u0103 m\u0103 gr\u0103besc, de vreme ce timpul se scurgea at\u00e2t de repede.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Atunci c\u00e2nd a\u0163i murit… era\u0163i \u00eemp\u0103cat… cu lumea, cu… societatea?<\/p>\n\n\n\n

Un moment tensionant se a\u015fternu \u00eentre noi doi. Deja voiam s\u0103 dispar c\u00e2t mai repede din acel mediu \u00een care fusesem adus de o for\u0163\u0103 misterioas\u0103. Dar ceva \u00eemi spunea s\u0103 am r\u0103bdare, s\u0103 a\u015ftept, pentru c\u0103 ce fusese p\u00e2n\u0103 atunci nu era \u015fi ce avea s\u0103 fie, nu era finalul.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Niciodat\u0103 nu am fost \u00eemp\u0103cat cu lumea: eu n-am \u00een\u0163eles-o, ea nu m-a \u00een\u0163eles. Am avut pu\u0163ini prieteni, care chiar mi-au vrut binele \u015fi c\u0103rora eu le-am dorit o soart\u0103 bun\u0103. Dar ce am scris a fost mereu o medita\u0163ie a mea, a fost ceva ce nu era destinat tiparului, un monolog continuu, desp\u0103r\u0163it \u00een fr\u00e2nturi u\u015for de lecturat, dar mai greu de \u00een\u0163eles. Moartea mi-a oferit \u00een timp r\u0103spunsuri la multe din \u00eentreb\u0103rile mele \u015fi am aflat despre cum au fost descoperite lucr\u0103rile mele, despre cum lumea m-a studiat, m-a ridicat \u00een sl\u0103vi, m-a f\u0103cut Luceaf\u0103r \u015fi semizeu, dar a\u015fa cum n-am fost \u00eemp\u0103cat cu lumea atunci c\u00e2nd am murit, a\u015fa spun acum c\u0103, poate, \u00een scurta mea existen\u0163\u0103 am reu\u015fit s\u0103 fac limba poporului meu pu\u0163in mai frumoas\u0103, poate am dat ni\u015fte idei care au unit oamenii sub un singur g\u00e2nd \u015fi i-au \u00eendemnat la libertate, la lupt\u0103 dreapt\u0103, la c\u0103utarea adev\u0103rului \u015fi a drept\u0103\u0163ii\u2026 Nu! Nu am fost \u00eemp\u0103cat cu mine, nici cu societatea, nici cu nimeni altcineva, \u00een afar\u0103 de sfin\u0163i \u015fi Dumnezeu, dar, abia acum \u00een\u0163eleg… via\u0163a mea a fost una bun\u0103…<\/p>\n\n\n\n

Sper c\u0103 doar at\u00e2t a fost r\u0103spunsul Omului, deoarece \u00een momentul c\u00e2nd auzeam ultimele cuvinte pe care le \u00een\u015fir acum pe foaie, exact atunci s-a produs opusul fenomenului care m-a aruncat \u00een acea dimensiune a cernelii: obiectele din jurul meu s-au mic\u015forat, \u00een locul lor venind pere\u0163ii albi de mai devreme. Omul din fa\u0163a mea era str\u0103puns de raze str\u0103lucitoare. De fapt, \u00eentreaga mea privire era str\u0103puns\u0103 de alb, raze albe, figuri albe, o lumin\u0103 alb\u0103 ce m\u0103 orbea. \u00cemi sim\u0163eam trupul str\u0103puns de lumin\u0103 \u00een \u00eentreaga sa substan\u0163\u0103. N-am rezistat mult…<\/p>\n\n\n\n

M-am trezit \u00een acela\u015fi loc \u00een care c\u0103zusem \u00een trans\u0103, \u00een care cerneala m\u0103 consumase. Eram \u00eentins pe spate, \u00eemi sim\u0163eam capul greu, iar cartea care m\u0103 luase \u00een acel mediu fantastic era \u00eenc\u0103 \u00een m\u00e2na mea dreapt\u0103. M-am uitat la ceas: \u00een mod straniu, toat\u0103 experien\u0163a de care avusesem parte nu durase mai mult de 39 de minute, pe c\u00e2nd mie mi se p\u0103ruser\u0103 ani ceea ce tr\u0103isem acolo. Mai aveam timp, deci, s\u0103-mi \u00eent\u00e2lnesc prietenii. M-am ridicat de jos, am pus volumul la loc \u015fi am ie\u015fit g\u00e2nditor din sec\u0163iunea Mihai Eminescu<\/strong>.<\/p>\n\n\n\n

(N. R.<\/strong> \u2013 Textul publicat mai sus este eseul premiat la cea de a V-a edi\u0163ie a Concursului Na\u0163ional de Eseuri, organizat de Muzeul Na\u0163ional al Literaturii Rom\u00e2ne din Chi\u015fin\u0103u, \u00een perioada 1 octombrie \u2013 10 noiembrie 2023, sub genericul \u201eTrei \u00eentreb\u0103ri pentru scriitorul meu preferat\u201d. C\u00e2\u015ftig\u0103torul concursului la sec\u0163iunea GIMNAZIU, Teodor ZAPOROJAN, este elev \u00een clasa a IX-a, la \u015ecoala Interna\u0163ional\u0103 HERITAGE, Chi\u015fin\u0103u, coordonat de prof. Livia STATE<\/em>.)<\/p>\n\n\n\n

Teodor ZAPOROJAN<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen acest eseu-povestire s-ar putea s\u0103 narez lucruri incredibile, iar domniile voastre s\u0103-mi repro\u015fa\u0163i c\u0103 sunt un \u015farlatan \u015fi un mincinos, dar m\u0103car ave\u0163i, v\u0103 rog, r\u0103bdare \u015fi-mi asculta\u0163i m\u0103rturiile. Apoi, poate, vi se va schimba p\u0103rerea despre mine \u015fi…<\/p>\n

Read more →<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[16,478],"tags":[],"class_list":["post-25020","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cronica-literara","category-numarul-268"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25020","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25020"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25020\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25023,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25020\/revisions\/25023"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25020"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25020"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25020"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}