Au trecut de atunci \u015faizeci de ani…Era o toamn\u0103 bl\u00e2nd\u0103, bun\u0103 cu de\u0163inu\u0163ii prea cumplit \u00eencerca\u0163i din lag\u0103rele de munc\u0103 for\u0163at\u0103 ale Bicazului, s\u0103p\u0103tori cu ranga \u015fi t\u00e2rn\u0103copul la cele dou\u0103 maluri ale viitorului baraj colosal al hidrocentralei ce se numea atunci, \u00een proiect, \u201eV. I. Lenin\u201d.
\nCobor\u00e2t dintr-un tren de persoane \u00een gara neterminat\u0103 \u00eenc\u0103, mi s-a spus c\u0103 \u015fcoala se afl\u0103 peste drum, cl\u0103direa aceea frumoas\u0103 cu etaj. Fusesem numit profesor la sec\u0163ia seral\u0103 a liceului ce lua fiin\u0163\u0103, prima \u00een func\u0163ie, \u00eencep\u00e2nd din acel an, 1953. Dup\u0103 o traversare peste \u015foseaua \u00eenc\u0103 neasfaltat\u0103 ce str\u0103b\u0103tea satul Bicaz, am p\u0103truns, prin poarta lateral\u0103, a elevilor, \u00een curtea \u015fcolii. Acolo, \u00eenconjurat de o sumedenie de prichindei, un b\u0103rbat corpolent, t\u00e2n\u0103r, abia trecut de treizeci de ani, or\u00e2nduia cu glas de stentor treburile urgente ale elevilor interni din clasele gimnaziale, numite atunci \u201eciclul doi\u201d. Era Vasile Mih\u0103ilescu, directorul \u015fcolii de 7 ani, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor trimis de st\u0103p\u00e2nire, \u00een urm\u0103 cu pu\u0163ini ani, \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia sa, Veronica, pentru a organiza noul tip de \u015fcoal\u0103 cu clase primare \u015fi gimnaziale. Inclus imediat printre problemele sale urgente, dup\u0103 ce a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 nu \u00eei vestisem venirea mea ca s\u0103 m\u0103 poat\u0103 g\u0103zdui undeva mai de doamne-ajut\u0103, mi-a g\u0103sit un pat pentru prima mea noapte de bic\u0103zean. Au urmat ani mul\u0163i de cooperare, vreo 15 la Bicaz, cu acest om extraordinar, devenit \u00eentre timp profesor de matematic\u0103, la activ cu un impresionant stagiu de director, la Bicaz \u015fi \u00een Piatra-Neam\u0163.
\nBine cl\u0103dit, de obicei calm, dar cu un temperament exploziv, st\u0103p\u00e2nit cu pricepere de dasc\u0103l d\u0103ruit de Dumnezeu cu voca\u0163ie, Vasile Mih\u0103ilescu \u015fi-a asumat cu b\u0103rb\u0103\u0163ie de osta\u015f func\u0163ia de \u00eentemeietor. Nu doar de noi tipuri de \u015fcoal\u0103 la Bicaz, adic\u0103 de gimnaziu \u015fi liceu, ci de-a dreptul de ziditor. A \u00eenceput prin a \u00een\u0103l\u0163a grabnic localul internatului, unde func\u0163ioneaz\u0103 acum judec\u0103toria bic\u0103zean\u0103, cl\u0103dire cu parter \u015fi etaj, \u00eenzestrat\u0103 cu tot ce era necesar unei func\u0163ion\u0103ri exemplare. \u015ei nu era u\u015for. \u00centr-o \u0163ar\u0103 jefuit\u0103 de \u201ealia\u0163i\u201d dup\u0103 r\u0103zboi, \u00een care func\u0163ionau cartelele de alimente \u015fi \u00eembr\u0103c\u0103minte, s\u0103 po\u0163i hr\u0103ni normal, cu tot ceea ce era necesar, elevii interni, copii, apoi adolescen\u0163i, era un act de bravur\u0103. \u015ei el reu\u015fea. Cum? Nu s-a l\u0103udat niciodat\u0103.
\nAnii treceau, clasele se \u00eenmul\u0163eau, Liceul, care func\u0163iona atunci cu clase primare, gimnaziale \u015fi liceale, se \u00eentinsese prin vreo patru cl\u0103diri, a\u015fa c\u0103 Vasile Mih\u0103ilescu a pus de-o \u015fcoal\u0103 nou\u0103, modern\u0103, \u00een M\u0103rceni, acum \u015fcoala general\u0103 de acolo. Trec\u00e2nd peste obliga\u0163iile sale de profesor \u015fi director, f\u0103c\u00e2nd \u015fi salahorie dac\u0103 era nevoie, a dus cu tenacitate lucrurile la bun sf\u00e2r\u015fit.
\nC\u00e2nd a fost nevoie s\u0103 se ridice o nou\u0103 \u015fcoal\u0103 \u00een Borzoghean, aproape de stadionul municipal, Vasile Mihailescu a fost transferat la Piatra-Neam\u0163 \u015fi, de\u015fi v\u00e2rsta nu mai era cea de demult, \u015fi-a \u00eendeplinit matematic misiunea.
\nIubit de copii, mai cu seam\u0103 de elevii interni, pentru care avea o afec\u0163iune de p\u0103rinte, a avut parte, ca orice dasc\u0103l cu prestigiu, de cognomene simpatice: \u201ePile\u201d, cum \u00eel numise o feti\u0163\u0103 peltic\u0103, incapabil\u0103 s\u0103 rosteasc\u0103 vorba \u201eVasile\u201d; \u201eFuci\u201d, cum puncta el deseori un final de discu\u0163ii cu cei indisciplina\u0163i; \u201eMei\u201d, fiindc\u0103 unora li s-a p\u0103rut c\u0103 a\u015fa rostea dumnealui interjec\u0163ia cu pricina. Avea un umor specific, rareori \u00eent\u00e2lnit. De pild\u0103, c\u00e2nd unui elev intern i s-au furat ni\u015fte bani, d\u00e2nsul l-a m\u00e2ng\u00e2iat cu vorbele: \u201eLas\u00ee c\u0103 prindem noi ho\u0163ul!\u201d \u015ei, fiindc\u0103 b\u0103iatul \u00eentreba ce face p\u0103guba\u015ful p\u00e2n\u0103 ce ho\u0163ul va fi prins, directorul i-a r\u0103spuns blajin: \u201eLas\u00ee c\u0103-l prindem \u015fi pe p\u0103guba\u015f…\u201d
\nNu a cerut pentru sine niciodat\u0103 medalii, distinc\u0163ii, h\u00e2rtii cu vorbe de recuno\u015ftin\u0163\u0103. A avut totdeauna credin\u0163a c\u0103 nu s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte ceva ie\u015fit din comun. \u015ei a mai avut l\u00e2ng\u0103 sine un sf\u0103tuitor competent, inteligent \u015fi discret: so\u0163ia sa, profesoara emerit\u0103 Veronica Mih\u0103ilescu.
\nAm mai propus celor \u00een drept \u015fi, iat\u0103, repet! Una dintre \u015fcolile construite sub veghea \u015fi m\u00e2na sa ar trebui s\u0103-i poarte numele!<\/p>\n
Mihai Emilian MANCA\u015e
\nSeptembrie 2013, Nevers <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Au trecut de atunci \u015faizeci de ani…Era o toamn\u0103 bl\u00e2nd\u0103, bun\u0103 cu de\u0163inu\u0163ii prea cumplit \u00eencerca\u0163i din lag\u0103rele de munc\u0103 for\u0163at\u0103 ale Bicazului, s\u0103p\u0103tori cu ranga \u015fi t\u00e2rn\u0103copul la cele dou\u0103 maluri ale viitorului baraj colosal al hidrocentralei ce se…<\/p>\n