Bicaz, 1964. Am c\u0103p\u0103tat fonduri de la regiune (\u00cenc\u0103 suntem organiza\u0163i teritorial dup\u0103 modelul rusesc, \u00een regiuni \u015fi raioane.), pentru a ne construi un edificiu nou destinat liceului. L-am \u015fi ridicat \u00een M\u0103rceni, cartierul central al Bicazului, mai cu seam\u0103 prin str\u0103dania extraordinar\u0103 a profesorului Vasile Mih\u0103ilescu, \u015fi \u00eel admir\u0103m pe dinafar\u0103, c\u0103ci pe din\u0103untru e jale! Ca o fat\u0103 frumoas\u0103 \u015fi s\u0103rac\u0103, \u015fcoala nu are zestre: nimic din ceea ce ar trebui pentru ca, \u00een toamn\u0103, s\u0103 ne mut\u0103m peste Bistri\u0163a, cu elevii aduna\u0163i din vreo cinci localuri provizorii.
\nDin \u00eent\u00e2mplare sau poate c\u0103 prin str\u0103dania profesorului universitar George Radu, fostul meu coleg de an la Literele bucure\u015ftene, forurile centrale au realizat un jumelaj cu un liceu din Vietnam, pentru care rela\u0163ie interna\u0163ional\u0103 inter\u015fcolar\u0103 am primit daruri s\u0103r\u0103cu\u0163e de la liceul vietnamez, \u00eenfiin\u0163at sub focul r\u0103zboiului \u015fi ad\u0103postit \u00een bungalovuri acoperite cu stuf. \u015ei am mai primit ceva: o invita\u0163ie, pentru so\u0163ia mea \u015fi pentru mine, la recep\u0163ia pricinuit\u0103 de s\u0103rb\u0103toarea na\u0163ional\u0103 a Vietnamului.
\nComplet ignorant \u00een materie de rela\u0163ii interna\u0163ionale, strivite atunci, dincolo de cutuma universal\u0103, de legile restrictive ale statului comunist, nu am crezut c\u0103 este cazul s\u0103 informez autorit\u0103\u0163ile asupra invita\u0163iei, limit\u00e2ndu-m\u0103 la o discu\u0163ie oarecare, neoficial\u0103, cu \u015fefii culturali, colegul meu Vasile Solomon \u015fi vicepre\u015fedintele raionului, \u00eens\u0103rcinat cu problemele culturii \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului, Nicolae Amocancei. Ca \u015fi mine, nici ei nu aveau habar de protocol \u015fi, prin urmare, nu au avut nimic de obiectat prezen\u0163ei mele la ambasad\u0103.
\nPu\u015fi la mare \u0163inut\u0103, cu \u0163oale noi, cump\u0103rate anume pentru aceast\u0103 ocazie, doar v\u0103zusem \u00een filme cum arat\u0103 o recep\u0163ie la asemenea nivel, soa\u0163a mea \u015fi cu mine am p\u0103\u015fit cu oarecare timiditate \u00een saloanele decorate \u00een stil asiatic, pline de necunoscu\u0163i \u015fi de chelneri cu ochi oblici, ace\u015ftia din urm\u0103 purt\u00e2nd t\u0103vi cu gust\u0103ri \u015fi cu sucuri aromate. Nu ne-a trebuit mult\u0103 vreme p\u00e2n\u0103 ce ne-am biruit cu totul sfiala, mai ales c\u0103 ne-am \u00eent\u00e2lnit cu fo\u015ftii mei colegi din facultate, prietenul meu cel mai bun, George Radu, \u015fi Ghi\u0163\u0103 Florea, conferen\u0163iar universitar \u015fi activist \u00eenalt \u00een sec\u0163ia de propagand\u0103 a CC al PCR.
\nNu reu\u015fisem s\u0103 colind\u0103m toate saloanele luminate a giorno, c\u00e2nd ne-am trezit fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu un domn m\u0103run\u0163el, simpatic, vorbitor de limb\u0103 francez\u0103, c\u0103 doar colonie a Fran\u0163ei a fost Vietnamul. \u00cenconjurat de mai mul\u0163i tipi amabili, membri ai ambasadei, ne-a fost recomandat de unul dintre ei: era chiar Ambasadorul!
\nConversa\u0163ia, deloc protocolar\u0103, s-a purtat \u00een francez\u0103. Nu aveam habar \u00een clipa aceea c\u0103 sunt filat de \u201eb\u0103ie\u0163ii\u201d no\u015ftri, care urmau s\u0103 raporteze c\u0103 ie\u015fisem brutal din protocolul admis de statul rom\u00e2n, vorbind \u00een alt\u0103 limb\u0103. Trebuia s\u0103 aflu mai t\u00e2rziu \u015fi destul de ap\u0103sat c\u0103 gre\u015fisem, mai ales c\u00e2nd afirmasem c\u0103 fostul dictator moscovit e b\u0103tr\u00e2n \u015fi bolnav \u015fi de aceea a fost \u00eenlocuit. C\u0103lcasem pe jar!
\n Cum ambasadorul \u015ftia c\u0103 sunt directorul unui liceu \u00eengem\u0103nat cu o \u015fcoal\u0103 din \u0163ara lui, m-a chestionat cu nevinov\u0103\u0163ie bine jucat\u0103 dac\u0103 ar putea vizita institu\u0163ia mea, la deschiderea noului an, mai ales c\u0103 aceasta tocmai se muta \u00eentr-o cl\u0103dire nou\u0103. Al… al naibii \u015fmecher! Fain\u0103 capcan\u0103, \u00een care am c\u0103zut ca musca \u00een lapte, invit\u00e2ndu-l la inaugurare, taman de 15 septembrie, la Bicaz.
\nDe unde s\u0103 fi \u015ftiut c\u0103 a invita un ambasador, chiar al unui stat prieten, este o chestie dependent\u0103 strict de ministerul de externe? L-am invitat \u015fi gata! Ca \u015fi cum a\u015f fi poftit un prieten bun la mas\u0103, \u00eentr-o duminic\u0103. El a acceptat cu pl\u0103cere invita\u0163ia \u015fi de aici…
\n…\u015ei de aici dandanaua care a urmat. La mijlocul verii, ne bucuram c\u0103 intram \u00een cas\u0103 nou\u0103, dar era limpede c\u0103 nu aveam cu ce o mobila, fonduri pentru inventar neexist\u00e2nd, ca de obicei \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103 (\u015fi mai de apoi).
\n\u00centr-o zi \u00eensorit\u0103, a poposit \u00een fa\u0163a noului local \u201eVolga\u201d neagr\u0103 a primului secretar raional al PCR. Colorat ca l\u0103m\u00e2ia la chip, Vasile Solomon a descins, m-a g\u0103sit \u00eentr-un laborator, c\u0103ruia tocmai \u00eei admiram pustietatea, m-a luat pe sus, f\u0103r\u0103 de explica\u0163ii detaliate, m-a livrat ma\u015finii luxoase, de protocol, \u015fi val-v\u00e2rtej la Piatra! \u201eDe ce, pen\u2019 ce?…\u201d \u201eE lat\u0103 r\u0103u! A venit Bobo\u015f de la Bac\u0103u.\u201d \u201eEi, \u015fi ce-i dac\u0103 a venit?\u201d \u201eLas\u2019c\u0103 ai s\u0103 vezi!\u201d
\nAveam s\u0103 aflu c\u0103 ambasadorul vietnamez ceruse \u00eencuviin\u0163area ministerului nostru de externe, cum era uzul, necunoscut de mine, s\u0103 vin\u0103 la Bicaz, dup\u0103 invita\u0163ia f\u0103cut\u0103. \u015ei ministerul habar nu avea de invita\u0163ie… \u015ei cei de la regiunea Bac\u0103u habar nu aveau de… \u015ei cei de la raion, adic\u0103 Sile Solomon \u015fi Amocancei, uitaser\u0103 neam c\u0103 eu le spusesem de invita\u0163ie \u015fi c\u0103 ei fuseser\u0103 de acord… S-a dus dracului protocolul! Unde mai pui c\u0103 ambasadorul avea s\u0103 viziteze o \u015fcoal\u0103 pustie, f\u0103r\u0103 de tot ce era necesar bunei func\u0163ion\u0103ri, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 european\u0103. D\u0103dusem cu to\u0163ii de bucluc, \u00een frunte cu pre\u015fedintele regiunii, \u015etefan Bobo\u015f!
\nLa sediul raional, \u00een Piatra, \u00een jurul mesei mari, afectat\u0103 \u015fedin\u0163elor de consiliu, \u015fedeau smeri\u0163i, ca pe ni\u015fte perne cu ace, to\u0163i \u015fefii raionului; iar \u00een capul mesei trona un ins bine cl\u0103dit, ro\u015fcovan, chel, congestionat la fa\u0163\u0103 ca un hipertensiv \u015fi cu un nas de o virilitate excesiv\u0103. Era \u015etefan Bobo\u015f, fost \u0163apinar pe valea Tazl\u0103ului, acum pre\u015fedintele Consiliului regional, al doilea om \u00een ierarhia regiunii Bac\u0103u dup\u0103 prim secretarul PCR, care se retr\u0103sese strategic din fa\u0163a taifunului.
\nF\u0103r\u0103 menajamente, dup\u0103 ce a aflat c\u00e2\u0163i ani am \u015fi s-a \u00eengre\u0163o\u015fat c\u0103 ni\u015fte idio\u0163i numiser\u0103 director de liceu un \u0163\u00e2nc r\u0103mas \u00een mintea sugarilor, mi-a etalat drama: pusesem statul rom\u00e2n \u00eentr-o situa\u0163ie imposibil\u0103: Ambasadorul va veni \u00een vizit\u0103 \u015fi, prin urmare, \u015fcoala va trebui \u00eenzestrat\u0103 cu de toate, jertfelnic, din rezerva bugetar\u0103 a regiunii Bac\u0103u. Totul va trebui s\u0103 se desf\u0103\u015foare ca pe roate, iar dup\u0103 vizit\u0103, eu, autor al cumplitei dandanale, voi pl\u0103ti cu capul, cu v\u00e2rf \u015fi \u00eendesat, oalele sparte.
\n \u201eAi \u00een\u0163eles?\u201d s-a r\u0103stit la mine \u015ftabul. \u201eAm \u00een\u0163eles.\u201d Dac\u0103 nu continua, filosof r\u0103m\u00e2nea! \u201eCe ai \u00een\u0163eles?\u201d Am replicat cu calmul condamnatului la moarte, care nu mai are nimic de pierdut: \u201eAm \u00een\u0163eles c\u0103 \u015fcoala mea va fi \u00eenzestrat\u0103 cu tot ce trebuie, \u00eenainte de vizita ambasadorului.\u201d Cu gura larg deschis\u0103 \u015fi cu chipul \u015fi mai congestionat, \u00een pragul apoplexiei, dup\u0103 un moment de stupoare, Bobo\u015f a urlat: \u201eIe\u015fi afar\u0103\u0103\u0103\u0103!\u201d Am ie\u015fit…
\nNu mai aveam nimic de pierdut dec\u00e2t totul, a\u015fa c\u0103 pluteam \u00eentr-o lume neverosimil\u0103, populat\u0103 c\u00e2nd de z\u00e2ne, c\u00e2nd de hidre. Acas\u0103 nu m-au mai dus cu \u201eVolga\u201d raionului, ci cu un \u00eenvechit \u201eGAZ\u201d rusesc.
\nLa Bicaz, ce s\u0103-mi vaz\u0103 ochii? \u00cencepuse umbletul de furnici conduse de Sile Solomon, care, \u00een dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, a transformat o biat\u0103 fat\u0103 calic\u0103 \u00eentr-o domni\u015foar\u0103 bogat\u0103 \u015fi elegant\u0103, \u00eenzestrat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi cu covoare persiene noi-nou\u0163e, lucrate manual la M\u0103n\u0103stirea Agapia.
\n\u00centre timp, am vorbit la telefon cu prietenul meu George Radu, responsabil cu rela\u0163iile \u00eentre \u0163ara noastr\u0103 \u015fi asiatici, \u015fi el m-a lini\u015ftit r\u00e2z\u00e2nd: \u015fefii nu aveau s\u0103 m\u0103 ating\u0103 m\u0103car cu o floare, c\u0103 doar nu erau s\u0103 strice rela\u0163iile cu Vietnamul pentru o prostie. Mai mult: c\u00e2\u0163iva ani de aci \u00eenainte nimeni nu va \u00eendr\u0103zni s\u0103 m\u0103 destituie din func\u0163ia de director. B\u0103t\u0103lia era c\u00e2\u015ftigat\u0103. Vorba str\u0103mo\u015filor: \u201eFortuna audaces juvat!\u201d <\/p>\n
Mihai Emilian MANCA\u015e
\n Challuy, Fran\u0163a, mai 2013<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Bicaz, 1964. Am c\u0103p\u0103tat fonduri de la regiune (\u00cenc\u0103 suntem organiza\u0163i teritorial dup\u0103 modelul rusesc, \u00een regiuni \u015fi raioane.), pentru a ne construi un edificiu nou destinat liceului. L-am \u015fi ridicat \u00een M\u0103rceni, cartierul central al Bicazului, mai cu seam\u0103…<\/p>\n