Anul 1946 adusese pentru rom\u00e2ni, dincolo de tragediile proaspete pricinuite de r\u0103zboi, de ocupa\u0163ia \u015fi de jaful sovietic, o nou\u0103 nenorocire: era al doilea an de cumplit\u0103 secet\u0103 \u015fi nem\u0163enii, ca aproape to\u0163i moldovenii, mureau de foame \u00een adev\u0103ratul sens al expresiei. \u00ce\u015fi vindeau pe nimic p\u0103m\u00e2ntul, animalele pu\u0163ine, r\u0103mase dup\u0103 rechizi\u0163iile ruse\u015fti, p\u00e2n\u0103 \u015fi zestrea fetelor \u015fi \u0163oalele din case, pe un c\u0103u\u015f de m\u0103lai pentru m\u0103m\u0103lig\u0103. Cei care aveau economii b\u0103ne\u015fti aglomerau trenurile c\u0103tre Transilvania, de unde, pe sume exorbitante, reveneau cu c\u00e2te o desag\u0103 de gr\u00e2u. Nem\u0163enii erau s\u0103raci \u015fi atunci ca \u015fi acum \u015fi \u00ee\u015fi \u0163ineau zilele cu m\u0103m\u0103lig\u0103 amestecat\u0103 cu t\u0103r\u00e2\u0163e, v\u00e2ndute scump de morarii haps\u00e2ni, cu bor\u015f de troscot, ucig\u0103tor, \u015fi chiar cu frunze de mesteac\u0103n sau cu scoar\u0163\u0103 de copac.
\nPe acest fundal sinistru, Partidul Comunist, care \u00ee\u015fi aliase fac\u0163iuni tr\u0103d\u0103toare din PN\u0162 \u015fi PNL \u015fi crease \u00een adaos o droaie de partide satelit, se preg\u0103tea s\u0103 c\u00e2\u015ftige prin fraud\u0103 primele alegeri de dup\u0103 r\u0103zboi. Preparativele, dup\u0103 modele sovietice, \u00eencepuser\u0103 din var\u0103. Dar noiembrie trebuia s\u0103 fie v\u00e2rful campanie de min\u0163ire \u015fi de intimidare a \u0163\u0103r\u0103nimii, popula\u0163ie cov\u00e2r\u015fitoare ca num\u0103r de aleg\u0103tori \u00een jude\u0163ul Neam\u0163. \u00cen ora\u015fe, grupuri de agitatori, mai ales tineri foarte agresivi, recruta\u0163i din periferii, sem\u0103nau \u00een centrul ora\u015fului o adev\u0103rat\u0103 teroare. Pe ei poli\u0163ia \u015fi Serviciul de Siguran\u0163\u0103 a Statului nu-i atingea m\u0103car cu o floare. \u00cen schimb, erau cu ochii pe elevi \u015fi studen\u0163i, singurii \u015fi permanen\u0163ii \u201eturbulen\u0163ii\u201d anticomuni\u015fti. E de notorietate c\u0103 tinerimea \u015fcolar\u0103 \u015fi universitar\u0103 era pe atunci monarhist\u0103, datorit\u0103, mai ales, educa\u0163iei \u00een acest sens, primit\u0103 \u00een familii \u015fi \u00een \u015fcoal\u0103.
\n\u00cenc\u0103 din primele zile ale lunii noiembrie, directorul liceului \u201ePetru Rare\u015f\u201d, eminentul profesor de istorie Aurel Rotundu, ne adunase \u00een careul \u015fcolii \u015fi ne ceruse st\u0103ruitor s\u0103 nu intr\u0103m \u00een conflict cu agitatorii, spre a evita urm\u0103rile grave. Tot atunci, ne explicase \u00een ce fel vom s\u0103rb\u0103tori Ziua Regelui, 8 noiembrie, s\u0103rb\u0103toarea Sfin\u0163ilor Arhangheli Mihail \u015fi Gavril.
\n\u015ei s\u0103rb\u0103toarea amintit\u0103 s-a desf\u0103\u015furat \u00een ordine. Fanfara regimentului a c\u00e2ntat Imnul Regal \u015fi mar\u015furi patriotice, au defilat solda\u0163ii din garnizoan\u0103, mul\u0163imea de pe margine striga sacadat \u201eRegele \u015fi Armata\u201d; apoi am venit noi, \u015fcolarii, cu fanfara liceului nostru \u00een frunte \u015fi cu steaguri tricolore \u00een m\u00e2ini, cu inimile str\u00e2nse de teama unui atac violent al \u201eTineretului Progresist\u201d, cum fusese cel din ajun.
\nAjunul, adic\u0103 7 noiembrie 1946, marea s\u0103rb\u0103toare a comuni\u015ftilor din toat\u0103 lumea, aniversarea revolu\u0163iei bol\u015fevice. Era \u00eentr-o zi de joi \u015fi clasa noastr\u0103 avusese la ultima or\u0103 educa\u0163ia fizic\u0103. Am f\u0103cut-o ca de obicei c\u00e2t ne-a fost dasc\u0103l domnul Gheorghiu, pe toloaca din fa\u0163a s\u0103lii de gimnastic\u0103, ame\u0163ind o minge r\u0103pciugoas\u0103 de fotbal. Auzeam un vacarm puternic venit dinspre gr\u0103dina public\u0103 existent\u0103 atunci \u00een centrul ora\u015fului, dar nu aveam habar ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Probabil c\u0103 nici nu ne interesa prea mult, fiind deja obi\u015fnui\u0163i cu mitingurile g\u0103l\u0103gioase ale comuni\u015ftilor locali, condu\u015fi atunci de liderii lor: C\u0103ciuleanu, Zargiu \u015fi On\u0163anu (tat\u0103l sau bunicul unui primar actual din Bucure\u015fti), dar \u015fi de \u201eTineretul progresist\u201d, comuni\u015fti deghiza\u0163i sub nume de \u00eemprumut, \u00een frunte cu o fost\u0103 de\u0163inut\u0103 \u00een temni\u0163a pentru femei de le Mislea, comunist\u0103, t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi ea. (Aveam s-o re\u00eent\u00e2lnesc \u00een anii studen\u0163iei mele, \u00een alt moment dramatic, pe vremea epur\u0103rilor studen\u0163e\u015fti din 1952-53.)
\nLa ie\u015firea din curtea liceului, prin poarta de apus, acum disp\u0103rut\u0103, care ne slobozea c\u0103tre strada \u015etefan cel Mare prin fa\u0163a Liceului Industrial de Fete (cl\u0103direa Blancfort), am b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 \u00een strad\u0103, pe ambele direc\u0163ii c\u0103tre ora\u015f, vegheau solda\u0163i. Doi sublocotenen\u0163i ne \u00eendreptau c\u0103tre spa\u0163iul larg, prunduit, dintre biserica Sf\u00e2ntul Ion \u015fi \u015ecoala Primar\u0103 (acum Muzeu de Art\u0103). Acolo, noi, cei din cursul inferior, ne-am fofilat printre \u201edomnii elevi\u201d (dintre care unii aveau s\u0103 intre cur\u00e2nd \u00een pu\u015fc\u0103riile vremii) \u015fi am ie\u015fit la balustrada de beton existent\u0103 \u015fi ast\u0103zi \u00een spatele Teatrului Tineretului. Eram c\u00e2teva sute, cei mai mul\u0163i \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een uniforme \u015fi cu \u015fepcile pe cap. Un ofi\u0163er \u00eenalt, \u00eenc\u0103l\u0163at cu cizme de cavalerist, ne striga: \u201eNu v\u0103 fie team\u0103! V\u0103 oprim aici p\u00e2n\u0103 se termin\u0103 adunarea, ca s\u0103 nu v\u0103 \u00eenc\u0103iera\u0163i cu ucenicii de la \u015fcoala profesional\u0103!\u201d
\nDa, era o asemenea \u015fcoal\u0103, \u00een fa\u0163a g\u0103rii, acolo unde acum se afl\u0103 un restaurant cu nume pompos. Cu ucenicii, elevii acelei \u015fcoli, aveam de\u00adseori ciocniri, dar nu politice, ci pricinuite de dominarea teritorial\u0103 a cartierelor \u00een serile de s\u0103rb\u0103toare. Acum \u00eens\u0103 era groas\u0103 r\u0103u! Centrul era plin-ochi \u015fi clocotea. Disp\u0103ruser\u0103 taxiurile \u015fi birjele. Spa\u0163iul dintre actualul \u201eTT\u201d \u015fi cinematograful \u201eRegal\u201d, \u00een locul c\u0103ruia s-a construit prin anii 60 primul bloc cu zece etaje, da la \u00eenceputul str\u0103zii Alexandru cel Bun \u015fi p\u00e2n\u0103 dincolo de gr\u0103dina public\u0103, se vedea acoperit de mul\u0163ime. Lozincile lor, f\u0103r\u0103 Rege, Patrie, Armat\u0103 \u015fi Neam, erau \u00een schimb pline de \u201eStalin \u015fi poporul rus libertatea ne-au adus!\u201d \u015fi \u201eVota\u0163i soarele!\u201d (Semnul lor electoral. Iar liceenii scriau noaptea, cu litere mari, de tipar, pe manifestele comuni\u015ftilor, cu cret\u0103 forestier\u0103, cam a\u015fa: \u201eVota\u0163i soarele c\u0103 v-a ars ogoarele!\u201d).
\nLa un moment dat, pe balconul ce ornamenta intrarea la cinematograful \u201eRegal\u201d, a ap\u0103rut un t\u00e2n\u0103r cu chic\u0103 de irlandez, \u00eenalt, \u00eembr\u0103cat doar cu o c\u0103ma\u015f\u0103 descheiat\u0103 la piept, av\u00e2nd de sub nodul lui Adam \u015fi p\u00e2n\u0103 spre ombilic o d\u00e2r\u0103 ce p\u0103rea a fi de s\u00e2nge. Lini\u015fte \u00een pia\u0163\u0103. \u015ei l-am auzit strig\u00e2nd de acolo: \u201eAu vrut s\u0103 m\u0103 omoare bandi\u0163ii! Dar le-am ar\u0103tat noi lor. S\u0103 ne \u0163in\u0103 minte!\u201d Apoi au \u00eenceput se zboare pe ferestrele de la etaj, din sediul clubului \u201eTinerimea\u201d, scaune, mese, cutii de \u015fah \u015fi alte multe obiecte de mobilier. Fl\u0103c\u0103ii devastau admirabil sediul bandi\u0163ilor burghezi. Iar mai t\u00e2rziu s-a aflat c\u0103 printre cei c\u00e2\u0163iva \u201ebandi\u0163i\u201d sc\u0103pa\u0163i nev\u0103t\u0103ma\u0163i din fa\u0163a \u201eprogresi\u015ftilor\u201d de c\u0103tre un fochist al cinematografului \u201eRegal\u201d, \u00een camera cazanelor de \u00eenc\u0103lzire a imobilului, se aflau: eminentul profesor Victor Savin, divinizat de noi, elevii s\u0103i de la \u201eRare\u015f\u201d, \u015fi binecunoscutul avocat Ioan Timofte.
\n\u0162inu\u0163i la distan\u0163\u0103 de solda\u0163ii echipa\u0163i ca de r\u0103zboi, elevii din clasele mari, de\u015fi frem\u0103tau, nu au putut cobor\u00e2 \u00een centru dec\u00e2t dup\u0103 ce mitingul comunist s-a \u00eencheiat. Noi, cei din clasele mici, fl\u0103m\u00e2nzi \u015fi speria\u0163i, primisem o lec\u0163ie despre dictatura proletariatului. Din fericire, cum nu avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple mai t\u00e2rziu, doar de la distan\u0163\u0103.
\nDup\u0103 cincizeci de ani, l-am \u00eentrebat pe fostul \u201eprogresist\u201d de la \u201eRegal\u201d, trecut prin func\u0163ii \u00eenalte de partid, ie\u015fit la pensie \u015fi stabilit \u00een ora\u015ful tinere\u0163ii sale, cum fusese de fapt lupta lui s\u00e2ngeroas\u0103 cu \u201ebandi\u0163ii burgheji\u201d de la \u201eTinerimea\u201d. Nu era prost omul! (Dumnezeu s\u0103-i ierte p\u0103catele, fiindc\u0103 a murit de multi\u015for!). Reproduc r\u0103spunsul s\u0103u. Sincer sau nu, asta nu o pot \u015fti, a spus, cu voce tremurat\u0103 \u015fi cu ochii \u00een p\u0103m\u00e2nt: \u201eMi-e ru\u015fine de ce am f\u0103cut o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103\u2026\u201d
\nT\u00e2rziu, foarte t\u00e2rziu!<\/p>\n
Mihai Emilian MANCA\u015e
\nNoiembrie 2013, Nevers<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Anul 1946 adusese pentru rom\u00e2ni, dincolo de tragediile proaspete pricinuite de r\u0103zboi, de ocupa\u0163ia \u015fi de jaful sovietic, o nou\u0103 nenorocire: era al doilea an de cumplit\u0103 secet\u0103 \u015fi nem\u0163enii, ca aproape to\u0163i moldovenii, mureau de foame \u00een adev\u0103ratul sens…<\/p>\n