![\"\"](\"http:\/\/www.cnrv.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/CarazaGrigore.jpg\" "\\"CarazaGrigore\\"")
<\/a>* dialog cu dl. Grigore CARAZA, \u201ebeneficiar\u201d dou\u0103zeci \u015fi unu de ani al \u00eenchisorilor comuniste – (fragmente)<\/p>\n–V\u0103 rog s\u0103 detalia\u0163i programul unei zile din \u00eenchisoare. O zi obi\u015fnuit\u0103, dac\u0103 putem numi acele zile ca obi\u015fnuite…<\/em><\/p>\n – Da, m\u0103 pot referi la o zi obi\u015fnuit\u0103, dar sunt \u00een dilem\u0103, pentru c\u0103 am tr\u0103it deopotriv\u0103 \u00eenchisoarea comun\u0103 dar \u015fi reeducarea. Fiindc\u0103 este mare diferen\u0163\u0103 dintre ziua de pu\u015fc\u0103rie obi\u015fnuit\u0103 \u015fi ziua din timpul reeduc\u0103rii.<\/p>\n – Detalia\u0163i, \u00een acest caz, o zi obi\u015fnuit\u0103 \u015fi una din timpul reeduc\u0103rii.<\/em><\/p>\n – O zi obi\u015fnuit\u0103? Ne sculam diminea\u0163a la ora \u015fase, la ora \u015fapte era deschiderea. La ora \u015fase se schimbau gardienii, la dou\u0103sprezece ore. Schimbul era la ora \u015fase diminea\u0163a \u015fi la ora \u015fase seara. Primeam, ca mic dejun, o can\u0103 de a\u015fa zis ceai, care de obicei nu era nici dulce. Sau mai primeam un fel de cafea care era o zeam\u0103 colorat\u0103, f\u0103r\u0103 zah\u0103r, f\u0103r\u0103 gust. Zah\u0103rul \u00eel furau la buc\u0103t\u0103rie, c\u0103 nici \u00een societate, afar\u0103, nu se g\u0103seau alimentele de baz\u0103. \u015ei ne venea diminea\u0163a por\u0163ia de p\u00eeine pentru toat\u0103 ziua, era vorba de un sfert de kilogram de p\u00eeine, adic\u0103 dou\u0103 sute cincizeci de grame, pentru dou\u0103zeci \u015fi patru de ore. Era un fel de p\u00eeine care se f\u0103cea \u00een tav\u0103, cu foarte mult\u0103 ap\u0103, c\u0103 dac\u0103 o str\u00eengeai \u00een m\u00een\u0103 r\u0103m\u00eenea ca un cocolo\u015f. De\u015fi era p\u00eeinea pentru o zi \u00eentreag\u0103, de obicei c\u00eend o primeai o m\u00eencai imediat. Apoi r\u0103bdai. R\u0103bdarea era lung\u0103 \u015fi grea, din punctul acesta de vedere. Apoi urma programul obi\u015fnuit. Adic\u0103 st\u0103teai \u00een celul\u0103. \u015ei a\u015fteptai. \u00cen zilele bune eram sco\u015fi \u00een curte, ne mi\u015fcam \u00een cerc, c\u00eete dou\u0103zeci de minute, la distan\u0163\u0103 unul de altul, s\u0103 nu putem comunica. Eram sco\u015fi de\u0163inu\u0163ii din c\u00eeteva camere, din c\u00eeteva celule. Acesta era actul de bun\u0103voin\u0163\u0103 cel mai mare pe care \u00eel f\u0103ceau gardienii. \u00cen rest, z\u0103ceam \u00een celul\u0103, \u00eentr-o atmosfer\u0103 de a\u015fteptare \u015fi dezn\u0103dejde.<\/p>\n – C\u00eet era de mare o celul\u0103?<\/em><\/p>\n – O celul\u0103 era de patru metri pe doi.<\/p>\n – Deci opt metri p\u0103tra\u0163i. \u015ei c\u00ee\u0163i era\u0163i \u00een acest spa\u0163iu extrem de mic?<\/em><\/p>\n – La \u00eenceput, \u00een anul 1950, c\u00eend eu am ajuns \u00een Aiud, aveam dou\u0103zeci de ani atunci, \u015fi \u00eemi amintesc c\u0103 am fost introdus la etajul doi, spre nord, \u00een celula 199. Nu era nimic \u00een celul\u0103, absolut nimic, \u015fi ne-au b\u0103gat c\u00eete opt \u00een fiecare celul\u0103, st\u0103team unul l\u00eeng\u0103 altul, f\u0103r\u0103 rogojin\u0103 pe jos, f\u0103r\u0103 nimica. \u015ei a\u015fa am stat luni de zile p\u00een\u0103 ce \u015foldurile noastre \u015fi dreptul \u015fi st\u00eengul \u00eencepuser\u0103 s\u0103 puroieze, fiindc\u0103 era tare du\u015fumeaua iar noi eram din ce \u00een ce mai slabi. Fiindc\u0103 acolo se murea de foame. \u015ei zilnic se murea de foame. \u00cen scurt timp vedeai c\u0103 nu te mai puteai ridica de jos dec\u00eet \u0163in\u00eendu-te de perete \u015fi c\u00eend ajungeai pe vertical\u0103 trebuia s\u0103 te obi\u015fnuie\u015fti pentru c\u0103 celula se \u00eenv\u00eertea cu tine. \u015ei abia apoi puteai s\u0103 faci doi, trei pa\u015fi, \u00eenainte \u015fi \u00eenapoi. C\u0103 nu aveai unde s\u0103 te mi\u015fti, \u00een opt metri p\u0103tra\u0163i \u015fi \u00een \u00eenghesuiala aceea. Apoi venea la pr\u00eenz m\u00eencarea \u2013 \u015fi ce era m\u00eencarea? \u2013 era un polonic de patru sute de grame cu o fiertur\u0103. C\u00eend era varz\u0103, aveai c\u00eeteva fire, \u00een rest era ap\u0103. C\u00eend era fasole, num\u0103rai dou\u0103zeci, dou\u0103zeci \u015fi dou\u0103 de boabe. Mai era arpaca\u015ful, la fel num\u0103ram boabele de arpaca\u015f fiert \u00een mult\u0103 zeam\u0103. Ce \u00eenseamn\u0103 arpaca\u015f? Denumirea vine din maghiar\u0103 \u015fi \u00eenseamn\u0103 orz decorticat. E un aliment f\u0103r\u0103 valoare nutritiv\u0103, e pentru animale iar pe om \u00eel \u00eendobitoce\u015fte. Abia la a treia condamnare, dup\u0103 1970, s-a scos orzul decorticat din alimenta\u0163ie, chiar \u015fi din alimenta\u0163ia de\u0163inu\u0163ilor \u015fi asta printr-o \u00een\u0163elegere interna\u0163ional\u0103. Orzul a r\u0103mas, astfel, numai pentru animale. Luat a\u015fa, calculat, m\u00eencarea pe care o primeam \u00eentr-o zi cu bun\u0103voin\u0163\u0103 ajungea la \u015fase sute de calorii, \u00een condi\u0163iile \u00een care un om are nevoie, ca s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103, de dou\u0103 mii patru sute de calorii pe zi. Noi aveam \u015fase sute…!<\/p>\n – Ce se \u00eent\u00eempla dup\u0103 amiaz\u0103? Care era programul unei dup\u0103 amieze obi\u015fnuite?<\/em><\/p>\n – Acela\u015fi program…<\/p>\n – Dar ce \u00eensemna program?<\/p>\n – Nimic. A\u015fteptai, \u00een \u00eentuneric, chircit pe o parte \u015fi pe alta, pe o du\u015fumea rece, s\u0103 treac\u0103 timpul. At\u00eeta. Programul era al c\u0103l\u0103ilor, s\u0103 cedezi psihic, s\u0103 te dezumanizezi, s\u0103 \u00eennebune\u015fti, s\u0103 mori. Noi nu eram acolo, \u00een pu\u015fc\u0103ria comunist\u0103, ni\u015fte de\u0163inu\u0163i care \u00ee\u015fi isp\u0103\u015feau o pedeaps\u0103, noi eram \u00eenchi\u015fi ca s\u0103 disp\u0103rem, s\u0103 murim \u00eencetul cu \u00eencetul. Ne mai \u00eenv\u00eerteam ca s\u0103 nu amor\u0163im, vorbeam \u00een \u015foapt\u0103, \u00eencercam s\u0103 ne convingem unul pe altul c\u0103 nu am murit, ne \u00eemb\u0103rb\u0103ta.<\/p>\n – Deci totul se petrecea \u00een celul\u0103. Opt oameni, \u00een opt metri p\u0103tra\u0163i, \u00eencerc\u00eend s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103. Prin u\u015f\u0103 treceau doar speran\u0163a \u015fi g\u00eendul. Acestea erau cele mai vii lucruri din acel peisaj mortificat.<\/em><\/p>\n – A\u015fa e. Nu ne-am pierdut nici o clip\u0103 speran\u0163a.<\/p>\n – \u015ei ce spera\u0163i?<\/em><\/p>\n – C\u0103 vom fi liberi. Atunci g\u00eendeam la moment, eram noi, fiecare \u00een parte \u015fi mai era sistemul care voia s\u0103 ne \u00eengenuncheze, s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 disp\u0103rem.<\/p>\n – Era \u00eentuneric \u00een celul\u0103?<\/em><\/p>\n – La \u00eenceput, da. Apoi ni s-au pus un fel de jaluzele \u015fi celulele erau \u00een semi-\u00eentuneric. Erau ni\u015fte jaluzele din lemn care erau orientate \u00eenspre cer.<\/p>\n – Putea\u0163i s\u0103 citi\u0163i?<\/em><\/p>\n – Nici pe departe. Era interzis complet. Dac\u0103 \u0163i-ar fi g\u0103sit numai un col\u0163 de ziar, te b\u0103ga la izolare.<\/p>\n – Putea\u0163i vorbi unul cu altul?<\/em><\/p>\n – Da, dar numai \u00een \u015foapt\u0103.<\/p>\n – Cum erau ale\u015fi de\u0163inu\u0163ii dintr-o celul\u0103? La \u00eent\u00eemplare sau dup\u0103 o anumit\u0103 regul\u0103, dup\u0103 o anumit\u0103 pedeaps\u0103…?<\/em><\/p>\n – La \u00eenceput, la \u00eent\u00eemplare, dar mai t\u00eerziu au fost diferite formule dup\u0103 care erau grupa\u0163i \u00een celule. De exemplu, au fost \u015fi \u00een ordine alfabetic\u0103. Dup\u0103 aceea pe categorii intelectuale, profesionale. Oricum, tovar\u0103\u015fii de celul\u0103 se schimbau periodic, unii primeau alte pedepse, al\u0163ii erau muta\u0163i la alte \u00eenchisori. \u00ce\u015fi f\u0103ceau de lucru cu noi, s\u0103 dea impresia c\u0103 au mult\u0103 treab\u0103, c\u0103 fiara lupt\u0103 \u00eempotriva comunismului chiar din celul\u0103.<\/p>\n – Dup\u0103 amiaz\u0103, \u00een celula semi-\u00eentunecat\u0103, vorbind doar \u00een \u015foapt\u0103. Se mai \u00eent\u00eempla ceva? V\u0103 ideologiza? V\u0103 puneau s\u0103 citi\u0163i documetele partidului, s\u0103 asculta\u0163i prelegeri despre via\u0163a nou\u0103…? Ce se mai \u00eent\u00eempla? O zi e lung\u0103, mai ales c\u00eend nu faci nimic.<\/em><\/p>\n – Nimic din toate astea. Eram ca ni\u015fte saci de cartofi \u00eentr-un siloz. Trebuia s\u0103 murim datorit\u0103 propriei inutilit\u0103\u0163i, s\u0103 turb\u0103m, s\u0103 ne umilim, s\u0103 disp\u0103rem. Asta se dorea, de fapt.<\/p>\n – Cum se petrecea o sear\u0103 obi\u015fnuit\u0103?<\/em><\/p>\n – La ora opt\u00eesprezece se schimbau g\u0103rzile, venea gardianul din tura de noapte. V\u0103 da\u0163i seama, \u00een amor\u0163eala aceea p\u00een\u0103 \u015fi acest lucru era un eveniment. Apoi iar\u0103\u015fi a\u015fteptam, z\u0103ceam. Ar putea cineva s\u0103 fac\u0103 un exerci\u0163iu, m\u0103car mental, de ce \u00eensemna acea a\u015fteptare, \u00een acele condi\u0163ii? Apoi era stingerea…<\/p>\n – La ce or\u0103 era stingerea?<\/em><\/p>\n – La ora 21 la \u00eenceput, mai apoi la ora 22.<\/p>\n A consemnat Adrian ALUI GHEORGHE<\/strong><\/p>\n (continuare \u00een num\u0103rul viitor)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00a0 * dialog cu dl. Grigore CARAZA, \u201ebeneficiar\u201d dou\u0103zeci \u015fi unu de ani al \u00eenchisorilor comuniste – (fragmente) –V\u0103 rog s\u0103 detalia\u0163i programul unei zile din \u00eenchisoare. O zi obi\u015fnuit\u0103, dac\u0103 putem numi acele zile ca obi\u015fnuite… – Da, m\u0103…<\/p>\n