Am avut \u015fansa s\u0103 am profesor de limba rom\u00e2n\u0103, \u00een clasele V-VIII, pe domnul profesor Vasile Codrescu. Avea o \u0163inut\u0103 impecabil\u0103. Costumele pe care le purta aveau o croial\u0103 sobr\u0103, confec\u0163ionate din stofe de calitate. Era un b\u0103rbat frumos \u015fi elegant, discret \u015fi rezervat, avea un aer seniorial. Avea un singur mod de a saluta: ridica p\u0103l\u0103ria. Vorbea pu\u0163in, uneori p\u0103rea glacial, ceremonios \u015fi u\u015for distant. \u015ei, totu\u015fi, era ceva prea sever pe chipul \u015fi \u00een atitudinea lui ca s\u0103 nu-l b\u0103nuim c\u0103 aceast\u0103 severitate ascunde un suflet nobil. Oamenii rezerva\u0163i au totdeauna ceva de ascuns. Ni se spusese c\u0103 a fost mai \u00eent\u00e2i \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor. Asta se vedea din modul cum scria, \u0163inea \u00een mod deosebit la caligrafie. Se pricepea la toate, avea \u00eendem\u00e2nare fizic\u0103 \u015fi era un gospodar des\u0103v\u00e2r\u015fit. Gardul care \u00eei \u00eemprejmuia casa avea dou\u0103 por\u0163i cu cadre din lemn sculptate de m\u00e2na lui. M\u0103sur\u0103 \u015fi bun-gust degajau, lucrurile f\u0103cute de el. \u00cen sat se spunea c\u0103 a luptat \u00een cel de Al Doilea R\u0103zboi Mondial, c\u0103 a fost ofi\u0163er pe frontul din Rusia, unde a fost r\u0103nit, dar pentru noi toate acestea erau foarte \u00eendep\u0103rtate \u015fi de ne\u00een\u0163eles. Pentru noi r\u0103zboiul era cel din joaca de duminic\u0103, din p\u0103duricea de p\u00e2nde deasupra satului, c\u00e2nd ne \u00eempu\u015fcam cu arme f\u0103cute din drani\u0163e. Poate c\u0103 acea disciplin\u0103 sever\u0103 care \u015fi-o impunea lui \u015fi celor din jur, era urmare a experien\u0163ei tr\u0103ite pe front. Nou\u0103, \u00eens\u0103, nu ne-a vorbit niciodat\u0103 despre ororile r\u0103zboiului. A fost \u00eentemeietor de \u015fcoal\u0103 \u00een acele vremuri de lipsuri cumplite ce au urmat r\u0103zboiului. A fost ceea ce ast\u0103zi \u00eent\u00e2lnim din ce \u00een ce mai rar, un model. Un model de onestitate, de sobrietate, de devotament, lucruri pe care noi la acei ani nu le puteam aprecia. Mult\u0103 vreme am crezut c\u0103 nu \u015ftia s\u0103 se bucure. Dar eu nu l-am cunoscut dec\u00e2t \u00een rela\u0163ia elev-profesor, de\u015fi, am fost vecini. Probabil, cu cei din familie era afectuos, dar cu gloata aceea de solda\u0163i mici \u015fi neinstrui\u0163i nu putea fi dec\u00e2t sever. N-am \u00eendr\u0103znit s\u0103 m\u0103 apropii de casa domnului profesor dec\u00e2t la S\u0103rb\u0103torile de iarn\u0103, c\u00e2nd mergeam cu plugu\u015forul sau cu colindul. Norma de adresare pe atunci era tovar\u0103\u015fe, dar mama mi-a spus c\u0103 eu trebuie s\u0103 m\u0103 adresez cu domnule profesor \u015fi asta am f\u0103cut \u00een orice \u00eemprejurare.<\/p>\n
A fost un dasc\u0103l sever care impunea disciplina prin simpla sa prezen\u0163\u0103. Nu l-am v\u0103zut niciodat\u0103 z\u00e2mbind \u015fi nu l-am auzit niciodat\u0103 ridic\u00e2nd tonul. Riguros \u00een tot ce f\u0103cea. N-a lipsit niciodat\u0103 de la ore. Intra \u00een clas\u0103, \u00ee\u015fi a\u015feza catalogul \u015fi ceasul de buzunar pe catedr\u0103, \u00ee\u015fi punea ochelarii \u015fi f\u0103cea prezen\u0163a. \u00cen clas\u0103 era o lini\u015fte des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. Ne ridicam spun\u00e2nd: Prezent! c\u00e2nd ne rostea numele privindu-ne intens, p\u0103r\u00e2nd c\u0103 \u00een\u0163elege pe loc, c\u00e2t \u00eenv\u0103\u0163asem pentru ora de limba rom\u00e2n\u0103. Avea un spirit de observa\u0163ie necru\u0163\u0103tor. Ne preda \u015fi ne cerea s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m o materie pe care o asimilam greu: gramatica. Doar simpla rostire a acestui cuv\u00e2nt sem\u0103na panic\u0103 printre noi. Obi\u015fnui\u0163i cu rostirea slobod\u0103, cu specific moldav a cuvintelor utilitare, eram nepreg\u0103ti\u0163i pentru o disciplin\u0103 at\u00e2t de rigid\u0103. Se str\u0103duia s\u0103 ne \u00eenve\u0163e s\u0103 vorbim \u015fi s\u0103 scriem corect, lucru anevoios dac\u0103 \u0163inem cont de mediul autarhic din care veneam. \u015etia s\u0103 fie sever, dar drept. Nu se bucura (cel pu\u0163in \u00een prezen\u0163a noastr\u0103) \u015fi nu se enerva. Ne trata egal, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 seama din ce familii veneam. N-a fost niciodat\u0103 generos c\u00e2nd punea note, dar n-a nedrept\u0103\u0163it pe nimeni niciodat\u0103. Notele domnului profesor, reflectau strict, \u015ftiin\u0163a noastr\u0103 de carte. Lec\u0163iile lui aveau o anume solemnitate. Mereu el \u00eensu\u015fi, niciodat\u0103 entuziast, niciodat\u0103 melancolic, nu p\u0103rea s\u0103 fie cuprins de emo\u0163ii sau de anxiet\u0103\u0163i, sau poate \u015fi le cenzura, ca noi s\u0103 nu le cunoa\u015ftem niciodat\u0103. Respectul lui pentru oameni \u015fi pentru lege i-a asigurat o via\u0163\u0103 lini\u015ftit\u0103, consumat\u0103 \u00eentre \u015fcoal\u0103 \u015fi familie. Pentru c\u0103 a fost un om drept, pentru c\u0103 a trudit s\u0103 lumineze genera\u0163iile de copii din satele p\u0103durii, Dumnezeu l-a d\u0103ruit cu via\u0163\u0103 lung\u0103. A dep\u0103\u015fit un secol de existen\u0163\u0103. Urm\u00e2ndu-\u015fi spiritul metodic, a plecat dintre noi \u015fi ne a\u015fteapt\u0103 la \u015fcoala situat\u0103 sus pe cer, preg\u0103tit s\u0103 strige catalogul \u015fi s\u0103 ne \u00eenve\u0163e, cum s\u0103 ne rug\u0103m \u00cenv\u0103\u0163\u0103torului Ceresc, s\u0103 ne ierte tot ce am gre\u015fit.<\/p>\n
<\/p>\n
Inginer dr. Mihai NICULI\u0162A<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am avut \u015fansa s\u0103 am profesor de limba rom\u00e2n\u0103, \u00een clasele V-VIII, pe domnul profesor Vasile Codrescu. Avea o \u0163inut\u0103 impecabil\u0103. Costumele pe care le purta aveau o croial\u0103 sobr\u0103, confec\u0163ionate din stofe de calitate. Era un b\u0103rbat frumos \u015fi…<\/p>\n