V\u0103 mai aminti\u0163i bunicii b\u0103tr\u00e2nii aia matusalemici, \u00een\u0163elep\u0163i \u015fi cumsecade care s-au pr\u0103p\u0103dit la Cotul Donului sau \u00een anii cruntei secete postbelice? Ne primeau cu bra\u0163ele deschise \u00een fiecare var\u0103, \u00een vacan\u0163a mare. Ne h\u00e2rjoneam \u00een livad\u0103, \u00een f\u00e2n, la sc\u0103ldat. V\u0103 mai aminti\u0163i de turtele coapte pe plit\u0103, de pl\u0103cintele poale-n br\u00e2u \u015fi lampa de gaz, la care bunicul ne citea despre F\u0103t Frumos \u015fi Ileana Cos\u00e2nzeana? Toate au r\u0103mas amintiri. Toate s-au ve\u015ftejit. Coasa nu s-a mi\u015fcat de o ve\u015fnicie din hambar, iar sapa r\u00e2nje\u015fte \u015ftirb \u00een \u015fopron. N-o mai poart\u0103 nimeni. Vl\u0103starele b\u0103tr\u00e2nilor au plecat din sat, s\u0103-\u015fi caute norocul \u00een alte z\u0103ri, unde p\u00e2inea nu mai are aroma de demult. Nici r\u0103cnetele nepo\u0163iilor din b\u0103t\u0103tur\u0103, nu se mai aud. Pe bunicii pleca\u0163i, nimic nu-i mai poate aduce \u00een vie\u0163ile noastre, nici m\u0103car internetul. R\u0103m\u00e2n doar amintirile, reci, f\u0103r\u0103 suflet, ale celor dragi, dar mai ales \u00een\u0163elepciunea noastr\u0103 de la sate, c\u0103ci nu-i a\u015fa, \u00eentr-un final trei lucruri mai intr\u0103 \u00eentr-o cas\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 fie anun\u0163ate: datoriile, b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea \u015fi moartea.<\/p>\n
\u00cemi amintesc \u015fi acum povestea spus\u0103 de bunicul meu, Turcu, om de mare cultur\u0103 din satul Izvorul Alb pe malul drept al Bistri\u0163ei moldovene\u015fti. Oamenii din c\u0103tunul lor au ridicat o \u015fcoal\u0103 pentru plozii uita\u0163i de guvernan\u0163i. \u015ei pentru c\u0103, Rom\u00e2nia era monarhist\u0103 l-a pictat pe un perete \u015fi pe regele Mihai. C\u00e2nd au venit comuni\u015ftii l-au v\u0103ruit pe suveran \u015fi l-a pictat pe Ghi\u0163\u0103 Dej. \u00cen `65 c\u00e2nd s-a dus ceferistul \u201edincolo\u201d, organele locale cu sarcini politice l-a arborat pe cizmarul de la Scornice\u015fti\u2026 \u015ei tot a\u015fa. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 le-a b\u0103tut toaca la to\u0163i. \u201e\u015ei pulbere, \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 din tine se alege\u201d, vorba Veronic\u0103i Micle.<\/p>\n
<\/p>\n
Dumitru RUSU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
V\u0103 mai aminti\u0163i bunicii b\u0103tr\u00e2nii aia matusalemici, \u00een\u0163elep\u0163i \u015fi cumsecade care s-au pr\u0103p\u0103dit la Cotul Donului sau \u00een anii cruntei secete postbelice? Ne primeau cu bra\u0163ele deschise \u00een fiecare var\u0103, \u00een vacan\u0163a mare. Ne h\u00e2rjoneam \u00een livad\u0103, \u00een f\u00e2n, la…<\/p>\n