Vultur Or\u00e2ndeanu s-a n\u0103scut \u00een anul 1900, \u00een comuna Mu\u015feni\u0163a, raionul R\u0103d\u0103u\u0163i, jude\u0163ul Suceava. Licen\u0163iat \u00een litere \u015fi filozofie. A fost primar al ora\u015fului Piatra Neam\u0163 \u015fi director al Liceului Comercial. Arestat de comuni\u015fti, a fost de\u0163inut la penitenciarul Poarta Alb\u0103, \u00eentre anii 1952-1954. A func\u0163ionat ca profesor la liceul din Borca \u00eentre anii 1962-1965.<\/p>\n
Ceea ce scriu eu aici, nu este o biografie, sunt amintiri. Evocarea mea nu poate fi luat\u0103 ca m\u0103rturie. Sunt amintiri subiective, conservate precar \u015fi care se \u00eentregesc anevoios. Amintiri ascunse \u00een meandrele unei memorii pe zi ce trece mai inconsistente. Timpul nu a mai cru\u0163at aproape nimic din imaginea profesorului \u015fi e posibil ca numai eu s\u0103 mai dau ad\u0103post legendei acestui distins dasc\u0103l. E greu de recompus personalitatea lui dup\u0103 decenii de uitare. Ne-au r\u0103mas foarte pu\u0163ine informa\u0163ii despre via\u0163a sa. A f\u0103cut parte dintr-o lume care ast\u0103zi nu mai este. Numele lui a mai r\u0103mas doar \u00een c\u0103r\u0163ile vechi de telefon ale ora\u015fului Piatra-Neam\u0163 \u015fi pe o cruce \u00eentr-un cimitir, pe care nimeni n-o mai \u015ftie. O t\u0103cere inexplicabil\u0103 s-a a\u015fternut peste biografia lui. Trecutul lui era \u00eenv\u0103luit \u00een t\u0103cere \u015fi discre\u0163ie. Noi elevii, nu \u015ftiam nimic despre el c\u00e2nd a sosit \u00een \u015fcoala noastr\u0103. A fost trimis \u00een exil politic la liceul din Borca. Stilul lui de via\u0163\u0103 continua s\u0103 nu plac\u0103 mai marilor zilei. Nu ni la prezentat nimeni la prima or\u0103. A venit singur \u015fi a a\u015fteptat politicos ca gloata g\u0103l\u0103gioas\u0103 s\u0103 intre \u00een clas\u0103. Era \u00eembr\u0103cat \u00eengrijit \u00eentr-o \u0163inut\u0103 clasic\u0103. Un b\u0103tr\u00e2n maiestuos \u015fi senin. Noul nostru profesor cu p\u0103rul viscolit de timp avea un aer princiar. Am r\u0103mas to\u0163i \u00een picioare, ne-a spus cu voce bl\u00e2nd\u0103 s\u0103 \u015fedem \u015fi s-a a\u015fezat \u015fi el. S-a recomandat \u015fi ne-a spus ce ne va preda. A strigat catalogul. Ne ridicam, ne privea cu luare aminte \u015fi ne spunea: \u201eIa loc\u201d. Era calm \u015fi \u00eeng\u0103duitor lucru neobi\u015fnuit pentru \u015fcoala noastr\u0103. La prima or\u0103 ne-a spus z\u00e2mbind c\u0103 \u015fcoala e un car cu f\u00e2n care se mi\u015fc\u0103 repede \u015fi din care, fiecare smulge c\u00e2t poate. Pe m\u0103sur\u0103 ce trecea timpul, descopeream \u00een profesorul nostru un om foarte agreabil. F\u0103ptura lui radia frumuse\u0163e \u015fi calm. Cu figura lui olimpian\u0103 ar\u0103ta o indiferen\u0163\u0103 regal\u0103 fa\u0163\u0103 de tot ce-i agita pe cei din jur, nu mai asculta dec\u00e2t de vocea lui interioar\u0103. Nu se gr\u0103bea niciodat\u0103, avea \u00eentotdeauna timp. Un om fermec\u0103tor, niciodat\u0103 obosit, niciodat\u0103 posac. Era un magician al cuv\u00e2ntului. Avea un incontestabil talent retoric. Eram cuprin\u015fi de vraja expunerii \u015fi uitam s\u0103 mai lu\u0103m noti\u0163e. \u00cen cuvinte pu\u0163ine ne prezenta esen\u0163ialul unei lec\u0163ii, \u00eenainte de a intra \u00een am\u0103nunte. Ne-a transmis bucuria de a citi \u015fi de a \u00een\u0163elege. \u00cempreun\u0103 cu el \u00eencercam s\u0103 p\u0103trundem \u00een universul lecturii. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u015fu\u015fotit, a ajuns \u015fi la noi vestea c\u0103 profesorul este surghiunit \u00een \u015fcoala noastr\u0103. Noi nu aveam cum s\u0103 b\u0103nuim propor\u0163iile suferin\u0163elor lui. Profesorul nostru avea mereu o presta\u0163ie calm\u0103 de om care nu datora nimic, nim\u0103nui. Aveam \u00een fa\u0163a noastr\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftim, un om care a \u00eenfruntat cu mare demnitate dezastrele istoriei. Un exemplu de \u00een\u0163elegere superioar\u0103 a vie\u0163ii \u015fi a oamenilor. Evenimentele traumatizante pe care le-a tr\u0103it, nu l-au \u00eenchis \u00een el. A pl\u0103tit adev\u0103rurile \u00een care a crezut, prin suferin\u0163\u0103. Era senin \u015fi \u00eemp\u0103cat cu el \u00eensu\u015fi, neresentimentar, \u00een pofida anilor de deten\u0163ie din \u00eenchisorile comuniste. Un b\u0103tr\u00e2n blajin \u015fi plin de prestan\u0163\u0103. Patimile nu-l mai atingeau. Ambi\u0163ii, invidii, intrigi, nu mai ajungeau p\u00e2n\u0103 la el. Era mereu calm \u015fi reconciliant cu cei din jur. Pu\u0163ini oameni, \u015ftiu s\u0103 fie demni cum a fost el. \u00cen\u0163elepciunea este arta renun\u0163\u0103rilor. Profesorul p\u0103rea resemnat. Totul trebuie iertat: \u201ea\u0163i \u00eenvins domnilor, intelectualul se pleac\u0103 \u00een fa\u0163a dumneavoastr\u0103\u201d p\u0103rea s\u0103 spun\u0103 b\u0103tr\u00e2nul dasc\u0103l. Pe chipul lui nu s-a citit niciodat\u0103 o m\u00e2ndrie jignit\u0103, ci senin\u0103tate.<\/p>\n
Fie ca acest tardiv laudatio, pentru eminentul profesor s\u0103 ajung\u0103 m\u0103car la o parte din cei care l-au cunoscut \u015fi l-au pre\u0163uit.<\/p>\n
<\/p>\n
Ing. Mihai NICULI\u0162\u0102<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Vultur Or\u00e2ndeanu s-a n\u0103scut \u00een anul 1900, \u00een comuna Mu\u015feni\u0163a, raionul R\u0103d\u0103u\u0163i, jude\u0163ul Suceava. Licen\u0163iat \u00een litere \u015fi filozofie. A fost primar al ora\u015fului Piatra Neam\u0163 \u015fi director al Liceului Comercial. Arestat de comuni\u015fti, a fost de\u0163inut la penitenciarul Poarta…<\/p>\n