\u2013 \u201eBun\u0103 diminea\u0163a, Miraj!\u201d<\/p>\n
\u015ei Mirajul acesta se nume\u015fte Eminescu, cel cu care, \u00een miezul acestei luni, ne \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103m spiritele \u00eentr-o re\u00eent\u00e2lnire generatoare de \u00eenfior\u0103ri. Orice nou\u0103 \u00eenve\u015fm\u00e2ntare \u00een protoplasm\u0103 uman\u0103 aduce, pentru fiecare dintre noi, necesitatea de a ni se revela cerul \u015fi de a descoperi Mirajul eminescian.<\/p>\n
Un Eminescu, a c\u0103rui polivalen\u0163\u0103 demiurgic\u0103 nu cunoa\u015fte egal. S-ar putea vorbi, astfel \u015fi despre o lume a sculpturalului eminescian. \u00cen universul \u00eentruchip\u0103rilor statuare se petrece o dizolvare a timpului, spre a supravie\u0163ui, cu inten\u0163ie de eternitate, spa\u0163iul. Oare \u201eLuceaf\u0103rul\u201d s\u0103u nu este un adev\u0103rat poem al \u00eentinderilor largi, pendulate \u00eentre haos cosmic \u015fi iatac de Domni\u0163\u0103, \u00een vreme ce pic\u0103turile de devenire s-au transformat \u00een stalactite decorative? Lumea de marmur\u0103 anuleaz\u0103, \u00een pl\u0103smuirile ei de t\u0103cere, orice fo\u015fnet protoplasmatic, sau vibra\u0163ie f\u0103uritoare de culori. Tocmai o astfel de n\u0103zuin\u0163\u0103 dup\u0103 albul feeric al pietrei sculpta\u00adte, dup\u0103 lucirile de z\u0103pad\u0103 ale epidermei feminine \u015fi dup\u0103 argintul rece al luminii selenare, \u00eenv\u0103luie \u00eentreaga crea\u0163ie a Nemuritorului.<\/p>\n
\u2013 \u201eNoapte bun\u0103, Constela\u0163ie!\u201d<\/p>\n
\u015ei constela\u0163ia aceasta, Eminescu se nume\u015fte, cu care, odat\u0103 apartenen\u0163i oamenilor, sim\u0163im nevoia de a ne re\u00eent\u00e2lni mereu, la fiecare neast\u00e2mp\u0103r al inimii \u015fi la fiecare maree a pieptului.<\/p>\n
Un Eminescu, a c\u0103rui polivalen\u0163\u0103 demiurgic\u0103 nu cunoa\u015fte egal. S-ar putea vorbi, astfel \u015fi despre o lume a picturalului eminescian. De\u015fi bidimensional\u0103, arta penelului strecoar\u0103 \u00een noi evadarea \u00eenspre o zare subiectiv\u0103, \u00eenspre un orizont la care nu vom ajunge niciodat\u0103. Zborul spre altceva, un alt\u00adceva istoric sau geografic, \u00eenfioar\u0103 \u00eentreaga crea\u0163ie a \u201eZbur\u0103torului\u201d de la Ipote\u015fti. Picturalul este acea lume \u00een care vibra\u0163ia subtil\u0103 a fotonilor se constituie \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 chermez\u0103 a contrastelor \u015fi \u00eentr-un carnaval olar al culorilor. La fel \u015fi \u00een universul eminescian, cavalcada cromatic\u0103 \u00eenlocuie\u015fte pana cu penelul, albastrul al\u0103tur\u00e2ndu-se focului, iar argintul de pe ape logodindu-se, pastoral, cu aurul aerului din amurguri.<\/p>\n
\u2013 \u201eR\u0103m\u00e2i cu noi, Ve\u015fnicie!\u201d<\/p>\n
\u015ei Ve\u015fnicia aceasta, se nume\u015fte Eminescu, a c\u0103rui venire \u00eentre \u015fi \u00eentru noi s-a z\u0103mislit, parc\u0103, nu din carne de mam\u0103, ci din magma spiritual\u0103 a acestui p\u0103m\u00e2nt, din \u00eens\u00e2nger\u0103rile de legend\u0103 ale acestei istorii. O genez\u0103 \u015fi un destin ale unui om, emanate din destinul \u015fi geneza oamenilor s\u0103i. De aceea, poate, a fi l\u00e2ng\u0103 Eminescu, \u00eenseamn\u0103 a ne oglindi, asemenea unui Narcis, \u00een lucirea fiin\u0163\u0103rii noastre \u015fi a lui. Un Eminescu de la care, noi to\u0163i cei cobor\u00e2tori din muritoarea C\u0103t\u0103lin\u0103, ne lu\u0103m r\u0103mas bun, unul dup\u0103 altul, de la El, Nemuritorul \u015fi Singuraticul nostru Orfeu.<\/p>\n
<\/p>\n
Gheorghe A. M. CIOBANU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2013 \u201eBun\u0103 diminea\u0163a, Miraj!\u201d \u015ei Mirajul acesta se nume\u015fte Eminescu, cel cu care, \u00een miezul acestei luni, ne \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103m spiritele \u00eentr-o re\u00eent\u00e2lnire generatoare de \u00eenfior\u0103ri. Orice nou\u0103 \u00eenve\u015fm\u00e2ntare \u00een protoplasm\u0103 uman\u0103 aduce, pentru fiecare dintre noi, necesitatea de a ni…<\/p>\n