Nu \u015ftiu al\u0163i cum sunt<\/p>\n
<\/p>\n
Nu \u015ftiu al\u0163i cum sunt, dar eu, c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la locul na\u015fterii mele, la casa p\u0103rinteasc\u0103 din Humule\u015fti, la st\u00e2lpul hornului unde lega mama o \u015ffar\u0103 cu motocei la cap\u0103t, de cr\u0103pau m\u00e2\u0163ele juc\u00e2ndu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care m\u0103 \u0163ineam c\u00e2nd \u00eencepusem a merge cop\u0103cel, la cuptiorul pe care m\u0103 ascundeam, c\u00e2nd ne jucam noi, b\u0103ie\u0163ii, de-a mijoarca, \u015fi la alte jocuri \u015fi juc\u0103rii pline de hazul \u015fi farmecul copil\u0103resc, parc\u0103-mi salt\u0103 \u015fi acum inima de bucurie!<\/p>\n
<\/p>\n
Dragi mi-erau tata \u015fi mama, fra\u0163ii \u015fi surorile \u015fi b\u0103ie\u0163ii satului, tovar\u0103\u015fii mei de copil\u0103rie, cu cari, iarna, \u00een zilele geroase, m\u0103 desf\u0103tam pe ghea\u0163\u0103 \u015fi la s\u0103niu\u015f, iar vara \u00een zile frumoase de s\u0103rb\u0103tori, c\u00e2nt\u00e2nd \u015fi chiuind, cutreieram dumbr\u0103vile \u015fi luncile umbroase, \u0163arinele cu holdele, c\u00e2mpul cu florile \u015fi m\u00e2ndrele dealuri, de dup\u0103 care \u00eemi z\u00e2mbeau zorile, \u00een zburdalnica v\u00e2rst\u0103 a tinere\u0163ii! Asemenea, dragi mi-erau \u015fez\u0103torile, cl\u0103cile, horile \u015fi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare \u00eensufle\u0163ire.<\/p>\n
<\/p>\n
C\u00e2nd mama nu mai putea de obosit\u0103 \u015fi se l\u0103sa c\u00e2te oleac\u0103 ziua, s\u0103 se odihneasc\u0103, noi, b\u0103ie\u0163ii, tocmai atunci ridicam casa \u00een sl\u0103vi. C\u00e2nd venea tata noaptea de la p\u0103dure din Dumesnicu, \u00eenghe\u0163at de frig \u015fi plin de promoroac\u0103, noi \u00eel sp\u0103riam s\u0103rindu-i \u00een spate pe \u00eentunerec. \u015ei el, c\u00e2t era de ostenit, ne prindea c\u00e2te pe unul, ca la \u201ebaba-oarba\u201d, ne ridica \u00een grind\u0103, zic\u00e2nd: \u201e\u2019t\u00e2ta mare!\u201d \u015fi ne s\u0103ruta mereu pe fiecare. Iar dup\u0103 ce se aprindea opai\u0163ul, \u015fi tata se punea s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, noi scoteam m\u00e2\u0163ele de prin ocni\u0163e \u015fi cotru\u0163\u0103 \u015fi le floc\u0103iam \u015fi le \u015fmotream dinaintea lui, de le mergea colbul; \u015fi nu puteau sc\u0103pa bietele m\u00e2\u0163e din m\u00e2inile noastre p\u00e2n\u0103 ce nu ne zg\u00e2riau \u015fi ne stupeau ca pe noi.<\/p>\n
<\/p>\n
A\u015fa era mama \u00een vremea copil\u0103riei mele, plin\u0103 de minun\u0103\u0163ii, pe c\u00e2t mi-aduc aminte: \u015fi-mi aduc bine aminte, c\u0103ci bra\u0163ele ei m-au leg\u0103nat c\u00e2nd \u00eei sugeam \u0163\u00e2\u0163a cea dulce \u015fi m\u0103 alintam la s\u00e2nu-i, g\u00e2ngurind \u015fi uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een ochi-i cu drag! \u015ei s\u00e2nge din s\u00e2ngele ei \u015fi carne din carnea ei am \u00eemprumutat, \u015fi a vorbi de la d\u00e2nsa am \u00eenv\u0103\u0163at. Iar \u00een\u0163elepciunea de la Dumnezeu, c\u00e2nd vine vremea de a pricepe omul ce-i bine \u015fi ce-i r\u0103u.<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
Ion Creang\u0103 c\u0103tre Mihai Eminescu<\/p>\n
<\/p>\n
Aceast\u0103 epistolie \u0163i-o scriu \u00een cerdacul unde de at\u00e2tea ori am stat \u00eempreun\u0103, unde mata, uit\u00e2ndu-te pe cerul plin cu minun\u0103\u0163ii, \u00eemi povesteai at\u00e2tea lucruri frumoase… frumoase… Dar co\u015fcogemite om ca mine, g\u00e2ndindu-se la acele vremuri, a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103… B\u0103die Mihai, nu pot s\u0103 uit acele nop\u0163i albe c\u00e2nd hoin\u0103ream prin Ciric \u015fi Aroneanu, f\u0103r\u0103 pic de g\u00e2nduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ie\u015ful nostru uitat \u015fi p\u0103r\u0103sit de to\u0163i. \u015ei diminea\u0163a c\u00e2nd ne \u00eentorceam la cuibar, blagoslovi\u0163i de aghiazma cea f\u0103r\u0103 de prihan\u0103 \u015fi at\u00e2t iert\u0103toare a Tinc\u0103i, care ne primea cu alai, parc\u0103 cine \u015ftie ce nelegiuire am f\u0103ptuit \u015fi noi. \u0162i-a\u015f scrie mai multi\u015for, \u00eens\u0103 a venit En\u0103chescu \u015fi trebuie s\u0103 plec cu d\u00e2nsul la tipografie.<\/p>\n
***<\/p>\n
Ce-i cu Bucure\u015ftiul, de ai uitat cu totul Ie\u015ful nostru cel oropsit \u015fi plin de jidani? O fi musai via\u0163\u0103 burl\u0103ceasc\u0103 pe acolo, dar nu se cade s\u0103 ne ui\u0163i prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine \u015fi mi-a spus c\u0103 \u015fi cu d\u00e2nsa faci ca \u015fi cu mine. De ce? Ce r\u0103u \u0163i-am f\u0103cut noi?! De Cr\u0103ciun te a\u015ftept\u0103m s\u0103 vii. Tinca a preg\u0103tit de toate \u015fi mai ales \u201esarmalele\u201d, care \u0163ie \u00ee\u0163i pl\u0103ceau foarte mult. Eu am \u00eenceput, de, ca prostul, s\u0103 scriu, drag\u0103 Doamne, o comedie. C\u00e2nd voi ispr\u0103vi-o, nu \u015ftiu. At\u00e2ta \u015ftiu, c\u0103 subiectul e copiat, a\u015fa cum prea bine \u015ftii c\u0103 pot copia, e luat din via\u0163a de m\u0103h\u0103la, unde stau de c\u00e2nd am p\u0103r\u0103sit Humule\u015ftii. M-am \u00eent\u00e2lnit cu fratele Conta. La Ie\u015fi ninge frumos de ast-noapte, \u00eenc\u00e2t s-a f\u0103cut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, c\u0103ci f\u0103r\u0103 tine sunt str\u0103in.<\/p>\n
***<\/p>\n
Slav\u0103 Domnului c-am primit ve\u015fti de la tine! Eu te credeam mort \u015fi m\u0103 luam de dor cu amintirile, c\u00e2nd era\u0163i \u00een jurul meu, tu, Augur\u0103, cel blestemat, Conta \u015fi al\u0163ii, cari acum v\u0103 fuduli\u0163i prin capital\u0103, al\u0103turi cu ciocoii, m\u00e2nca-i-ar c\u00e2nii, c\u0103 sunt fiii lui Scarao\u0163chi, \u015fi pe voi norocul \u015fi binele. De ce la\u015fi pe Veronica s\u0103 se zbuciume? Te-am a\u015fteptat de Cr\u0103ciun s\u0103 vii, dar… be\u015fteleu, fe\u015fteleu, c\u0103 nu pot striga v\u0103leu, \u015fi cuv\u00e2ntul s-a dus, ca fumul \u00een sus, \u015fi de venit n-ai mai venit… Aferim… Dar noi, adic\u0103 Ien\u0103chescu, R\u0103ceanu \u015fi al\u0163i mu\u015fterii pentru m\u00e2nc\u0103ric\u0103 \u015fi b\u0103uturic\u0103 bun\u0103, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira. Apoi ne-am dus cu sania afar\u0103 din ora\u015f, \u015fi acolo pune-te din nou mas\u0103! A doua zi la fel; de-abia a treia zi ne-am zbur\u0103t\u0103cit, ca vr\u0103biile, fiecare pe la vatra lui. Acum stau l\u00e2ng\u0103 horn cu pisicele mele \u015fi mai pun r\u00e2nduial\u0103 \u00een cele \u00eensemn\u0103ri. Tu, te cer\u0163i cu politicienii prin Timpul; ce-ai p\u0103\u0163it de te-ai f\u0103cut a\u015fa r\u0103zboinic?<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
* \u201e\u00cen Creang\u0103 tr\u0103iesc credin\u0163ele, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filosofia poporului. Povestea valoreaz\u0103 c\u00e2t valoreaz\u0103 talentul celui care poveste\u015fte. \u015ei Creang\u0103 a avut a\u015fa de mare talent, \u00eenc\u00e2t \u00een toate pove\u015ftile sale oamenii tr\u0103iesc cu o individualitate \u015fi cu o putere de via\u0163\u0103 extraordinare.\u201d<\/p>\n
<\/p>\n
* \u201eRealismul rezultat din cultivarea detaliului \u015fi punerea \u00een eviden\u0163\u0103 a unei individualit\u0103\u0163i stilistice apar\u0163ine artei de scriitor a lui Creang\u0103. \u00cent\u00e2i Creang\u0103 fixeaz\u0103 o dat\u0103 pentru totdeauna textul, f\u0103c\u00e2nd imposibil\u0103 o alt\u0103 edi\u0163ie. Secretul la Creang\u0103 st\u0103 \u00een studiul efectelor, \u00een cuv\u00e2ntul rar, \u00een fixitate.\u201d<\/p>\n
Nu \u015ftiu al\u0163i cum sunt Nu \u015ftiu al\u0163i cum sunt, dar eu, c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la locul na\u015fterii mele, la casa p\u0103rinteasc\u0103 din Humule\u015fti, la st\u00e2lpul hornului unde lega mama o \u015ffar\u0103 cu motocei la cap\u0103t, de cr\u0103pau m\u00e2\u0163ele…<\/p>\n