{"id":4585,"date":"2016-04-03T06:37:01","date_gmt":"2016-04-03T06:37:01","guid":{"rendered":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/?p=4585"},"modified":"2016-04-03T06:37:01","modified_gmt":"2016-04-03T06:37:01","slug":"cinema-dragostea-mea","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/arte-si-meseriii\/cinema-dragostea-mea\/","title":{"rendered":"Cinema, dragostea mea"},"content":{"rendered":"<p><a href=\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2016\/04\/Cinema-dragostea-mea.jpg.jpg\" rel=\"attachment wp-att-4586\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"size-medium wp-image-4586 alignleft\" src=\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2016\/04\/Cinema-dragostea-mea.jpg-300x300.jpg\" alt=\"Cinema dragostea mea.jpg\" width=\"300\" height=\"300\" srcset=\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2016\/04\/Cinema-dragostea-mea.jpg-300x300.jpg 300w, http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2016\/04\/Cinema-dragostea-mea.jpg-150x150.jpg 150w, http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2016\/04\/Cinema-dragostea-mea.jpg-260x260.jpg 260w, http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2016\/04\/Cinema-dragostea-mea.jpg-160x160.jpg 160w, http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2016\/04\/Cinema-dragostea-mea.jpg.jpg 340w\" sizes=\"auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px\" \/><\/a>\u00cen or\u0103\u015felul meu cochet dintre mun\u0163i, \u00eenainte de 1989, existau trei cinematografe, corespunz\u0103toare celor trei mari cartiere care desf\u0103\u015furau principalele ramifica\u0163iile urbane. Unul avea chiar dou\u0103 s\u0103li de proiec\u0163ie simultan\u0103, ceea ce nu se-nt\u00e2mpla \u00een multe locuri din \u0163ar\u0103. Lipsi\u0163i de programe tv normale \u015fi de alte evad\u0103ri din cenu\u015fiul cotidian al muncii, al ideologiei \u015fi al betoanelor, locuitorii patriei socialiste aveau nevoie \u015fi de relaxarea celei de-a \u015faptea arte. Cenzura p\u0103rea, aici, mai permisiv\u0103 dec\u00e2t \u00een cazul altor show-uri culturale. Pe l\u00e2ng\u0103 filme produse \u00een blocul comunist (cehoslovace, chineze\u015fti, ruse\u015fti), sc\u0103pau \u015fi pelicule occidentale (westernuri, policier-uri, istorice) care nu puneau \u00een pericol, cel pu\u0163in aparent, op\u0163iunile politice interne. Ecranul mare, din p\u00e2nz\u0103 alb\u0103, sau peretele v\u0103ruit din fa\u0163a mul\u0163imii de scaune era planeta pe care se desf\u0103\u015fura existen\u0163a bidimensional\u0103 a unor fascinante personaje. Ea func\u0163iona cu un emo\u0163ionant preambul \u201e\u00een cer\u201d: cu afi\u015fe colorate puse, din timp, \u00een vitrine, cu anun\u0163uri pentru \u201eprogramul viitor\u201d (\u00een urm\u0103toarea s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103), cu fotografii alb-negru din film, aranjate l\u00e2ng\u0103 afi\u015f, c\u00e2t mai persuasiv.<\/p>\n<p>M-am num\u0103rat printre devoratorii de filme \u015fi, cu adev\u0103rat, cinema-ul a fost, pentru mine, un univers paralel. M\u0103 scufundam avid \u00een via\u0163a imaginar\u0103 din pelicul\u0103, o tr\u0103iam acolo, pe scaunul de vizionare, o sorbeam prin to\u0163i porii, m\u0103 implicam cu toate sim\u0163urile, cu \u00eencordarea unei ontologii care debuta prin prospectarea \u00eendelungat\u0103 a afi\u015fului \u015fi a pozelor, prin \u00eencordarea a\u015ftept\u0103rii zilelor de s\u00e2mb\u0103t\u0103 sau duminic\u0103, prin ob\u0163inerea banilor pe bilet, statul la coad\u0103, la cas\u0103 (cei de azi nu-\u015fi pot \u00eenchipui cum ar\u0103ta \u00eengr\u0103m\u0103deala infernal\u0103 din fa\u0163a casei de bilete, la cinema, c\u00e2nd rula o pelicul\u0103 dorit\u0103) \u015fi bucuria de a te fi v\u0103zut intrat. St\u0103team \u015fi-n picioare, dou\u0103 ore, dac\u0103 era nevoie (am stat prins \u00eentre corpuri, f\u0103r\u0103 s\u0103 ating podeaua, la o mul\u0163ime de filme la care nu mai g\u0103sisem bilete cu loc), \u00eentr-o aglomera\u0163ie sufocant\u0103, numai s\u0103 scap de prezent prin c\u0103l\u0103toria \u00een lumea de pe ecran. S\u0102 V\u0102D FILMUL! O dat\u0103 cu stingerea luminii \u015fi cu lansarea, prin gemule\u0163ul de proiec\u0163ie, a unei lungi \u015fi diafane fascicule spectrale, un big-bang mut n\u0103\u015ftea un nou univers. Eram tot timpul deranjat de cel vechi, care m\u0103 izbea, dup\u0103 ie\u015firea de la film: str\u0103zi, ma\u015fini, zgomote, oameni, pulsa\u00ad\u0163ia anost\u0103 a cotidianului, \u00eentr-un cuv\u00e2nt. M\u0103 confruntam, din nou, cu realitatea obi\u015fnuit\u0103 \u2212 at\u00e2t de \u201ealta\u201d dec\u00e2t cea pe care tocmai o experimentasem, pe ecran. Redeveneam eu \u00eensumi, \u00een multe privin\u0163e.<\/p>\n<p>Dup\u0103 1990, trecute dintr-o administra\u0163ie \u00een alta, au mai rezistat un timp cele trei cinematografe, apoi, pe nesim\u0163ite, concuren\u0163a internetului, a DVD-urilor de \u00eenchiriat, a gadget-urilor domestice \u015fi a s\u0103lilor 3D din marile mall-uri le-a devorat. Unul s-a transformat \u00een restaurant (renovat complet), cel\u0103lalt a devenit o ruin\u0103 populat\u0103 de aurolaci (cl\u0103direa n-a putut fi prins\u0103 \u00een nicio alt\u0103 investi\u0163ie local\u0103), iar ultimul func\u0163ioneaz\u0103, \u00eenc\u0103, pe avarie, cu sala \u00eenchiriat\u0103, adesea, altor activit\u0103\u0163i care presupun public (conferin\u0163e, \u00eent\u00e2lniri politice \u015fi culturale, festivaluri de tot felul). (\u2026)<\/p>\n<p>Nimeni dintre oficiali n-a investit, vreau s\u0103 spun. Dar exist\u0103 un om care, printr-o admirabil\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare, \u015fi-a dedicat via\u0163a conserv\u0103rii \u015fi salv\u0103rii acestui ultim cinema al ora\u015fului s\u0103u. Dup\u0103 ce, odinioar\u0103, s-a ocupat, ca angajat Rom\u00e2nia Film, de proiec\u0163ia peliculelor, dup\u0103 1990 a refuzat s\u0103 abandoneze o institu\u0163ie adresat\u0103 \u00eendeosebi celor ca mine, nostalgici ai vizion\u0103rii pe p\u00e2nz\u0103 \u015fi cinefili incurabili. Victor Purice, \u00eempreun\u0103 cu dou\u0103 colege dedicate, a \u00eencercat, f\u0103r\u0103 nicio sus\u0163inere din afar\u0103 (promisiuni neonorate au fost cu duiumul), s\u0103 p\u0103streze cl\u0103direa \u015fi sala: a men\u0163inut cur\u0103\u0163enia, a zugr\u0103vit fa\u0163ada \u015fi interioarele, a \u00eennoit aparatura, a cump\u0103rat proiector pentru DVD-uri, a mers \u00een Germania s\u0103 vad\u0103 cum e \u201eacolo\u201d, a asigurat condi\u0163ii optime de activitate (cas\u0103 de bilete, hol de acces, toalete, p\u0103turi \u015fi ceai cald iarna, c\u00e2nd aeroterma adus\u0103 nu face fa\u0163\u0103 uria\u015fei s\u0103li cu scaune). Totul aproape numai din banii s\u0103i. Precum Alfredo, personajul (interpretat extraordinar de Philippe Noiret) din Cinema Paradiso, celebrul film din 1988 al lui Giuseppe Tornatore, omul nostru a tr\u0103it, \u00een anii din urm\u0103, \u00een interiorul \u015fi \u00een preajma cinema-ului, \u00eentr-o treptat\u0103 identificare cu fiin\u0163a lui concret\u0103 \u015fi simbolic\u0103.(\u2026)<\/p>\n<p>Regizorul Alexandru Belc, \u00een colaborare cu HBO Europe \u015fi Libra Film, a produs un documentar despre subiectul invocat aici. Se nume\u015fte Cinema, mon amour \u015fi a c\u00e2\u015ftigat deja c\u00e2teva premii importante la festivaluri interna\u0163ionale de profil. Abia v\u0103z\u00e2ndu-l, realizezi c\u00e2t de actual e Don Quijote \u015fi morile lui de v\u00e2nt. \u015ei abia v\u0103z\u00e2ndu-l, \u00ee\u0163i dai seama c\u0103, uneori, nebunii sunt, de fapt, ni\u015fte oameni frumo\u015fi, poate un pic mai curajo\u015fi \u015fi mai vis\u0103tori dec\u00e2t restul. Am fost la proiec\u0163ie, \u00een decembrie 2015, \u00een vechea sal\u0103 plin\u0103 p\u00e2n\u0103 la refuz, laolalt\u0103 cu o gr\u0103mad\u0103 de fideli. La final, produc\u0103torii \u015fi protagoni\u015ftii au ie\u015fit \u00een fa\u0163a publicului, care i-a aclamat \u015fi i-a aplaudat \u00een delir. Mul\u0163i dintre ei, prea tineri, n-au prins vremurile de glorie ale at\u00e2t de \u00eendr\u0103gitei s\u0103li, dar au fost convin\u015fi, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, de m\u0103re\u0163ia sufletului unui om \u015fi de importan\u0163a emblematic\u0103 a unui loc. Am avut \u015fi eu, ca Victor Purice \u015fi ca majoritatea asisten\u0163ei, dup\u0103 ce s-au aprins luminile, o lacrim\u0103 \u00een col\u0163ul ochiului. Eram fericit c\u0103 mai exist\u0103 asemenea pove\u015fti, \u00een timpul acesta ingrat, c\u00e2nd totul se m\u0103soar\u0103 doar \u00een costuri \u015fi-ntr-o ucig\u0103toare eficien\u0163\u0103 pragmatic\u0103. \u015ei eram trist c\u0103 eroismul unui asemenea om nu are alt ecou \u00een afara artei pe care o deserve\u015fte, cu mari sacrificii.<\/p>\n<p>Dac\u0103 ast\u0103zi \u00eemi petrec mare parte din timpul liber \u00eenghi\u0163ind calupuri \u00eentregi de filme, acas\u0103, pe laptopul personal, sau \u00een varii s\u0103li de proiec\u0163ie, i-o datorez. Cinefilia mea a pornit de acolo, din spa\u0163iul \u00een care adast\u0103, \u00eenc\u0103, o bun\u0103 parte din copil\u0103ria mea. Pentru boemul s\u0103u corifeu, Victor Purice, toat\u0103 considera\u0163ia mea! Un Purice c\u00e2t o lume, trecut\u0103 \u015fi viitoare, fictiv\u0103 \u015fi real\u0103!<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Adrian G. ROMILA<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen or\u0103\u015felul meu cochet dintre mun\u0163i, \u00eenainte de 1989, existau trei cinematografe, corespunz\u0103toare celor trei mari cartiere care desf\u0103\u015furau principalele ramifica\u0163iile urbane. Unul avea chiar dou\u0103 s\u0103li de proiec\u0163ie simultan\u0103, ceea ce nu se-nt\u00e2mpla \u00een multe locuri din \u0163ar\u0103. Lipsi\u0163i&hellip;<\/p>\n<p class=\"more-link-p\"><a class=\"more-link\" href=\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/arte-si-meseriii\/cinema-dragostea-mea\/\">Read more &rarr;<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7,66],"tags":[],"class_list":["post-4585","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-si-meseriii","category-numarul-186"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4585","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4585"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4585\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4587,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4585\/revisions\/4587"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4585"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4585"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4585"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}