![\"10-ap189-foto1\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2016\/08\/10-ap189-foto1.jpg\")
<\/a>N\u0103scut \u00een 28 iunie 1912, la Roman, Sergiu Celibidache a fost unul dintre cei mai importan\u0163i dirijori ai secolului XX, cu o carier\u0103 interna\u0163ional\u0103 care a durat cinci decenii. A plecat din Rom\u00e2nia \u00een 1935, ca s\u0103-\u015fi continue studiile la Paris. \u00cen 1945, la doar 33 de ani, devine dirijor principal al Filarmonicii din Berlin. Urmeaz\u0103 o ascensiune fulminant\u0103, care \u00eel duce pe cele mai importante scene, ajung\u00e2nd la jum\u0103tatea secolului trecut unul dintre cei mai cunoscu\u0163i dirijori ai lumii. Devine faimos pentru hot\u0103r\u00e2rea de a nu \u00eenregistra discuri \u015fi pentru num\u0103rul mare de repeti\u0163ii pe care \u00eel cere orchestrelor. \u00cen paralel cu dirijatul, are activitate pedagogic\u0103 \u015fi componistic\u0103. Din 1979, p\u00e2n\u0103 la moartea sa (14 august, 1996, Fran\u0163a), a fost director muzical al Filarmonicii din M\u00fcnchen.<\/p>\nScrisorile trimise din 1939 p\u00e2n\u0103 \u00een 1977 prietenului s\u0103u din Rom\u00e2nia, Eugen Trancu-Ia\u015fi, creioneaz\u0103 o personalitate cu o autenticitate inconfundabil\u0103, sunt o m\u0103rturie a carierei sale spectaculoase \u015fi a modului special \u00een care Celibidache \u00een\u0163elegea muzica. Ele au fost publicate \u00een volumul \u201eScrisori c\u0103tre Eugen Trancu-Ia\u015fi\u201d, ap\u0103rut la Editura Vremea, \u00een 2009. Relu\u0103m c\u00e2teva fragmente, pentru edificare. (Red.)<\/p>\n
<\/p>\n
22 iulie 1946, Berlin: Eu duc o via\u0163\u0103 foarte grea din punct de vedere prieteni c\u0103ci n-am timp s\u0103 m\u0103 ocup de nici o rela\u0163ie. Tot timpul liber (\u00eenchipuie-\u0163i \u015fi tu ce timp r\u0103m\u00e2ne liber dup\u0103 ce dai 18 concerte lunar) \u00eel sacrific Filarmonicii. Dar lucrurile merg excelent. Opozi\u0163ia presei \u015fi a publicului a fost complet \u00eenvins\u0103. E greu pentru ei s\u0103 vad\u0103 \u00een fruntea Filarmonicii un t\u00e2n\u0103r \u015fi mai ales rom\u00e2n… Dac\u0103-l vezi pe Menuhin (Yehudi), du-te \u015fi te prezint\u0103 ca prietenul meu… \u00cen privin\u0163a frizurii m-am g\u00e2ndit c\u0103 forma cea mai comod\u0103 este chelia. M-am g\u00e2ndit foarte serios la sfatul t\u0103u dar mi se pare foarte crud. Cum s\u0103 sacrific eu cogeamite coam\u0103, pe care am sc\u0103pat-o de terorile r\u0103zboiului \u015fi care mi-a salvat via\u0163a la 28 aprilie! (am fost r\u0103nit la cap \u015fi m\u00e2n\u0103)<\/p>\n
5 iulie 1955, Germania, Titisen: Nu \u015ftiu dac\u0103 \u00ee\u0163i aduci aminte c\u0103 \u00ee\u0163i scrisesem o dat\u0103 c\u0103 m\u0103 sperii de cum se deschid por\u0163ile \u00een fa\u0163a mea \u015fi de situa\u0163iile extraordinare care mi se ofer\u0103. Nu mi-am p\u0103strat p\u0103rul negru, am albit destul, dar cred c\u0103 am r\u0103mas modest (cu toat\u0103 critica ce am f\u0103cut-o lui Toscanini) a\u015fa cum m\u0103 \u015ftii tu… La anul se \u00eemplinesc 200 de ani de la na\u015fterea lui Mozart \u015fi Victor de Sabata m-a chemat la Milano s\u0103 m\u0103 roage s\u0103 dirijez Don Giovanni. Am stat 3 zile cu el. \u00centr-o sear\u0103, dup\u0103 exemple la pian, dezbateri, discu\u0163ii, mi-a spus: \u201eCaro Celi (a\u015fa \u00eemi spune) <\u2026> e piu grande direttore di tutti\u201d. Nu-\u0163i scriu asta ca s\u0103 m\u0103 laud, nici ca s\u0103 te influen\u0163ez sau explic pentru ce mi s-au suit mie lucrurile la cap, ci pentru c\u0103 am g\u0103sit asta enorm din partea lui. Un document de modestie \u015fi de profund\u0103 umanitate.<\/p>\n
27 martie 1956, Roma: Apropo, radio Berlin \u015fi Londra nu ascul\u0163i? Am f\u0103cut la 14.III Requiem-ul de Mozart cu corul Ludwigskirche destul de bine. Soli\u015ftii (cei mai scumpi de pe pia\u0163\u0103) au cam f\u0103cut \u00een pantaloni (din nefericire nu numai ai lor). La 6 aprilie, acela\u015fi lucru \u015fi la M\u00fcnchen.<\/p>\n
24 decembrie 1957: \u00cenchipuie-\u0163i c\u0103, dup\u0103 concert, publicul a invadat scena \u015fi nu m-au l\u0103sat s\u0103 ies. S-au format coruri care strigau: \u201eHierbleiben, Hier-bleiben, Hier-blei-ben!\u201d, ca la fotbal. \u00ce\u0163i aduci aminte? La Hamburg au aplaudat tot timpul pauzei p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a trebuit s\u0103 re\u00eencepem partea a doua…<\/p>\n
Drag\u0103 Ginele, \u015fi toate astea sunt ob\u0163inute numai cu muzica, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi cheltuit un dolar cu publicitatea, f\u0103r\u0103 s\u0103 fac discuri \u015fi compromisuri (deformeaz\u0103 complet valorile gramaticale muzical) \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 dirijez \u00een Statele Unite, de unde pleac\u0103 toate orbitele carierilor interna\u0163ionale…<\/p>\n
\u015etii tu care este ambi\u0163ia mea cea mai mare \u00een privin\u0163a ta? S\u0103-\u0163i dovedesc cu metrul \u015fi lingura c\u00e2t de diletan\u0163i sunt to\u0163i dirijorii \u015fi c\u00e2t de naivi \u015fi f\u0103r\u0103 carte au fost Toscanini \u015fi Furtw\u00e4ngler. Trebuie s\u0103 crezi c\u0103 am \u00eennebunit. Totu\u015fi a\u015fa este. Tot ce publicul \u015fi presa chemau \u201esens arhitectonic\u201d era o improviza\u0163ie pueril\u0103 de oameni (am\u00e2ndoi) de mare dinamism.<\/p>\n
19 martie 1958, Torino: Am venit deja foarte obosit din Israel unde am dirijat 22 de concerte \u00een 35 de zile. Asta muzic\u0103, futu-i mama lor, se repet\u0103 de 10 ori un program \u015fi tot plin este. Nu \u015ftiu cum fac!<\/p>\n
Abia am cobor\u00e2t din avion la 1 1\/2 ziua, am \u00eenceput proba la Auditorium RAI (Radio Italiana) la ora 3. Po\u0163i s\u0103-\u0163i \u00eenchipui ce v\u00e2j\u00e2ial\u0103 de urechi \u015fi ce oboseal\u0103…<\/p>\n
Dup\u0103 asta fac 10 zile de a\u015fa-zis schi. Adic\u0103, la v\u00e2rsta mea \u015fi cu antecedentele cunoscute, t\u0103b\u0103cirea, pardon, curului la temperaturi sc\u0103zute. Dar dec\u00e2t s\u0103 aluneci pe strad\u0103, sau la burs\u0103, parc\u0103 tot mai bine-i pe z\u0103pad\u0103.<\/p>\n
14 aprilie 1958, Cervinia: De c\u00e2nd tr\u0103iesc, ascult \u015fi \u00eenjur. N-am g\u0103sit \u00eenc\u0103 nici un muzician (include \u015fi pe Enescu, Toscanini \u015fi Furtw\u00e4ngler) care s\u0103 fi priceput rela\u0163ia dintre Allegro Vivace (tempo \u00eent\u00e2i al Scherzoului) \u015fi Presto (tempo trioului).<\/p>\n
4 februarie 1961, Roma: Eu sunt bine \u015fi fac o carier\u0103 pu\u0163in special\u0103 (nu fac nici un fel de discuri sau \u00eenregistr\u0103ri \u015fi nici nu dirijez la festivaluri interna\u0163ionale din lips\u0103 de probe \u2013 se dau 4 probe \u015fi eu cer 10). Dar am mari satisfac\u0163ii \u00een domeniul muzicii. Filarmonica din Berlin m\u0103 recheam\u0103 ca dirijor pe via\u0163\u0103, cu drepturi de pensie \u015fi autoritate de pop\u0103. Nu m\u0103 duc. Filarmonica din New York, la fel. R\u0103m\u00e2n liber \u015fi independent. Ce zici de asta?<\/p>\n
5 ianuarie 1963, Davos: Auzi culmea: \u00een momentul \u00een care-mi murea mama (pe 28.9, orele 00.45) eu eram \u00een plin\u0103 s\u0103rb\u0103torire a celui mai mare succes al carierei mele la Stockholm, succes nu numai de public, ci revelat \u00een discursul pre\u015fedintelui sindicatului presei de specialitate… N-am sim\u0163it nimic, din contr\u0103 o euforie necontrolat\u0103 \u015fi continu\u0103. N-am dormit toat\u0103 noaptea de fericire. A durat 3 zile fericirea. Plecat la Vene\u0163ia g\u0103sesc telegrama, dar teatrul (r\u0103sv\u00e2ndut) m\u0103 oblig\u0103 (5.000.000 lire amend\u0103 posibil\u0103) s\u0103 dirijez. La a doua bucat\u0103 (Sensemaya de Revueltas) m\u0103mica mi-a oprit pentru 3 secunde memoria. Se vede c\u0103 nu i-a pl\u0103cut programul.<\/p>\n
2 martie 1967, Stockholm: A sosit aici la Stockholm reprezentantul lui Columbia Corporation (cea mai mare organiza\u0163ie de concerte din lume), Mister Wilford, \u015fi \u00eemi ofer\u0103 direc\u0163ia general\u0103 a uneia dintre cele mai mari orchestre din lume: I. New York Philharmonic; II Philadelphia Symphonic; III Boston Symphonic. Dup\u0103 1 noiembrie 1969. Drag\u0103 Ginele, eu n-am dirijat \u00een USA din cauza comercializ\u0103rii excesive a muzicii. Orchestrele sunt grozave dar mentalitatea caca. Deci m\u0103 g\u00e2ndesc s\u0103 refuz…<\/p>\n
23 octombrie 1967, Londra: Cu America lucrurile se complic\u0103. Eu nu lucrez cu impresar \u015fi evreii no\u015ftri m-au f\u0103cut s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u0103 f\u0103r\u0103 ei taxele s-ar ridica cam la 80% din onorariile mele. A\u015fa c\u0103, dac\u0103-i a\u015fa, prefer s\u0103 stau la Paris unde sunt ni\u015fte franzelu\u0163e colosale… \u00cen orice caz, nu m-am v\u00e2ndut \u015fi n-o s\u0103 m\u0103 v\u00e2nd a\u015fa de ieftin cum cred d\u00e2n\u015fii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
N\u0103scut \u00een 28 iunie 1912, la Roman, Sergiu Celibidache a fost unul dintre cei mai importan\u0163i dirijori ai secolului XX, cu o carier\u0103 interna\u0163ional\u0103 care a durat cinci decenii. A plecat din Rom\u00e2nia \u00een 1935, ca s\u0103-\u015fi continue studiile…<\/p>\n