<\/p>\n
CONSTANTIN BOR\u015e<\/p>\n
<\/p>\n
Nici nu apucasem s\u0103 ne dezmeticim dup\u0103 arestarea intempestiv\u0103 a dragului nostru director, Aurel Rotundu, c\u00e2nd o nou\u0103 veste sp\u0103imoas\u0103 ne-a speriat, fiindc\u0103 faima sa \u00eel precedase: c\u00e2rma Liceului o luase intransigentul, moroc\u0103nosul, aisbergul Constantin Bor\u015f, alias Costic\u0103, insul acela \u00eenvelit \u00een straie cenu\u015fii, cam \u015fpanchi, ne\u00eenstare s\u0103 pun\u0103 dec\u00e2t note de 2 \u015fi 10. Iar ca s\u0103 iei zece la matematic\u0103 \u2026 ehei, b\u0103iete! \u00cel porecliser\u0103 Costic\u0103 al\u0163i ucenici, mai vechi, \u00eentru matematic\u0103, fiindc\u0103 profesorul nostru avea pentru to\u0163i elevii s\u0103i unicul nume Costic\u0103, cu care ni se adresa.<\/p>\n
Piatra de moar\u0103 trebuia s\u0103 fie cu at\u00e2t mai grea, cu c\u00e2t uitasem p\u00e2n\u0103 \u015fi tabla \u00eenmul\u0163irii av\u00e2ndu-l la catedr\u0103 vreo doi ani pe Hora\u0163iu Stratian, avocat devenit peste noapte matematician, un haloimes care \u00eencurca teorema lui Pitagora cu pandectele \u015fi c\u0103ra \u00een fiecare sear\u0103 c\u00e2te o g\u0103leat\u0103 cu resturi alimentare de la cantina Rare\u015fului c\u0103tre purceaua lui drag\u0103, de acas\u0103.<\/p>\n
\u00centre pu\u0163inii ne\u00eenfrica\u0163i de faima lui Costic\u0103 m\u0103 aflam \u015fi eu, dar nu pentru c\u0103 m\u0103 d\u0103dea curajul afar\u0103 din clas\u0103 ori oi fi fost as \u00eentru algebr\u0103, ci fiindc\u0103 \u00eel cunoscusem \u00eentr-o cu totul alt\u0103 ipostaz\u0103, \u00een casa lui Dumitru Alma\u015f, unde ad\u0103sta uneori, seara, la o lung\u0103 \u015fi apostat\u0103 fiesta literar\u0103, pres\u0103rat\u0103 cu interludii vesele, agrementate cu oleac\u0103 de vin ruginit.<\/p>\n
Venit\u0103 prin largul u\u015fii deschise c\u0103tre noi, minorii, Ioana, fiica scriitorului, viitor profesor universitar, \u015fi eu, nepotul fl\u0103m\u00e2nd la propriu, \u00eens\u0103 \u015fi de bucurii literare, pe care \u00eencepusem s\u0103 le gust cu patim\u0103, acolo auzisem \u00eentr-o sear\u0103 un catren c\u00e2t se poate de anticomunist: \u201eCaligula imperator\/\/ \u015ei-a f\u0103cut calul senator.\/\/ Petre Groza, mai sinistru,\/\/ \u015ei-a f\u0103cut boul ministru.\u201d (Aluzie la Romulus Zaroni, titular la Agricultur\u0103 \u00een guvernul Groza.).<\/p>\n
Eram \u00een clasa a zecea (echivalent\u0103 cu a unsprezecea de acum) \u015fi, la prima or\u0103 de matematic\u0103, st\u0103team st\u00e2lpi\u0163i, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 ne pice tavanul peste capetele noastre de adolescen\u0163i aproape analfabe\u0163i la tabla \u00eenmul\u0163irii.<\/p>\n
\u015ei a intrat \u00een clasa \u00eenghe\u0163at\u0103 de spaime. M\u0103run\u0163el, f\u0103r\u0103 tradi\u0163ionalul catalog subsuoar\u0103, pu\u0163intel c\u0103runt, cu m\u00e2na dreapt\u0103 sprijinit\u0103 \u00een reverul surtucului cenu\u015fiu \u015fi cu ar\u0103t\u0103torul st\u00e2ngii pip\u0103ind reflex o arter\u0103 invizibil\u0103 de pe t\u00e2mpl\u0103. Lipsa catalogului ne-a intrigat, dar nu destul pentru a ne dezmor\u0163i. A \u015foptit \u201ebun\u0103 ziua\u201d cu oarecare bun\u0103voin\u0163\u0103 \u015fi i-am r\u0103spuns tun\u0103tor, de s-au cutremurat ferestrele. F\u0103r\u0103 s\u0103 se a\u015feze la catedr\u0103, gest pe care \u00eel f\u0103cea totdeauna, dar noi nu \u015ftiam \u00eenc\u0103 acest obicei, ne-a invitat s\u0103 st\u0103m jos \u015fi s\u0103 ne p\u0103str\u0103m energia vocal\u0103 pentru alte ocazii, de pild\u0103 pentru galeria la fotbal, sport divinizat de Costic\u0103, \u00eens\u0103 nici asta nu o \u015ftiam.<\/p>\n
Plimb\u00e2nd ochii peste fe\u0163ele noastre \u00eentunecate, a deslu\u015fit cea mai smochinit\u0103 figur\u0103, a lui Vasile Traian, cel ascuns \u00een ultima banc\u0103, coco\u015fat \u00een spatele celor din fa\u0163a sa, doar-doar va sc\u0103pa de ochii scrut\u0103tori. Cu un gest al m\u00e2inii drepte, l-a invitat pe cel speriat s\u0103 pofteasc\u0103 la tabl\u0103.<\/p>\n
Lipsit de convingere \u015fi t\u00e2r\u015f\u00e2ind pantofii pe du\u015fumeaua de cur\u00e2nd ferchezuit\u0103 cu motorin\u0103, Traian, \u00een drum c\u0103tre tabla caznelor, a \u00eeng\u00e2nat \u201eDom director, nu v\u0103 bate\u0163i capul cu mine, c\u0103 eu sunt corijentul tradi\u0163ional la matematic\u0103!\u201d \u201eBre, bre, bre!\u201d s-a mirat soto-voce directorul, ad\u0103ug\u00e2nd: \u201eDu-te lini\u015ftit la tabl\u0103, c\u0103 inginer te fac! Nu uita asta!\u201d<\/p>\n
\u015ei inginer l-a f\u0103cut! Vasile Traian a fost un constructor de baz\u0103 al industriei rom\u00e2ne\u015fti nu peste mult timp.<\/p>\n
O iscoad\u0103 a cancelariei ne-a descoperit, \u00eentr-o sear\u0103, la o beric\u0103 clandestin\u0103, fiindc\u0103 s\u0103rb\u0103toream aniversarea lui Titi Ravaru, zis \u201eCap\u201d, cel mai bun la matematic\u0103 dintre noi. Ne aflam, impruden\u0163i, ni\u015fte copilandri de doar vreo \u015faisprezece ani, \u00een restaurantul din vechea gr\u0103din\u0103 public\u0103, a\u015fezat\u0103 cam pe unde sunt acum blocurile cu c\u00e2te zece etaje din fa\u0163a tristului pedestru \u015etefan cel Mare din centru urbei Piatra.<\/p>\n
Iscoada ne-a turnat \u015fi consiliul profesoral voia s\u0103 ne pedepseasc\u0103 exemplar pentru neobi\u015fnuite abatere de la disciplina de fier a vremii aceleia. \u015ei, pe c\u00e2nd era \u00een discu\u0163ie c\u00e2timea de zile a elimin\u0103rii din Liceu, directorul a decis ferm: \u201eNu. L\u0103sa\u0163i c\u0103 rezolv eu cazul!\u201d<\/p>\n
Cum l-a \u201erezolvat\u201d? N-e chemat \u00een cabinetul s\u0103u de la parter (unde-i acum biblioteca) \u015fi ne-a spus cu fermitate:\u201eAm comandat un butoia\u015f cu bere. Are vreo cincizeci de litri. Sta\u0163i aici p\u00e2n\u0103 \u00eel goli\u0163i \u00een \u00eentregime! Clar?\u201d<\/p>\n
Fiind pu\u0163ini la num\u0103r, am \u00eenghe\u0163at con\u015ftientiz\u00e2nd c\u00e2t\u0103 bere trebuie s\u0103 inger\u0103m. Prin urmare, dup\u0103 un moment lung de cugetare, Lic\u0103 Pristavu, poreclit U\u015fchi, a promis \u00een numele tuturor c\u0103 o abatere similar\u0103 nu se va petrece c\u00e2t \u00eei lumea \u015fi p\u0103m\u00e2ntul. \u015ei am fost ierta\u0163i \u2026 \u00een\u0163eleg\u00e2nd atunci cu to\u0163ii ce om se ascunde sub straiele cenu\u015fii.<\/p>\n
La sf\u00e2r\u015fitul clasei a zecea, cum m\u0103 clasificasem, pentru faza regional\u0103 Bac\u0103u la \u201eolimpiadele\u201d de rom\u00e2n\u0103 \u015fi de matematic\u0103, m-a sf\u0103tuit s\u0103 aleg rom\u00e2na fiindc\u0103, zicea profesorul de matematic\u0103: \u201eTu, Costic\u0103, ai s\u0103 te duci la Litere, nu la Politehnic\u0103 \u2026 poate c\u0103, dac\u0103 ai s\u0103 trude\u015fti ca un salahor al limbii, ai s\u0103 fii scriitor ca \u015fi mo\u015fu-t\u0103u, asta nu \u015ftiu, dar n\u0103d\u0103jduiesc, a\u015fa c\u0103 las\u0103 deocamdat\u0103 matematica \u00een pace\u201d.<\/p>\n
Din 57 de absolven\u0163i ai \u201eRare\u015fului\u201d, promo\u0163ia noastr\u0103 a dat aproape patruzeci de ingineri, \u015fapte profesori, mai mul\u0163i medici \u2026 55 dintre noi urm\u00e2nd cursurile universitare.<\/p>\n
Iar meritul iubitului nostru Costic\u0103, profesorul emerit Constantin Bor\u015f, director pe scurt timp, nu a fost doar capacitatea sa de dasc\u0103l \u00eenn\u0103scut, ci \u015fi inteligen\u0163a \u015fi fermitatea cu care a condus grupul de profesori ai clasei noastre, \u00eencuraj\u00e2ndu-i pe cei mai mul\u0163i \u015fi \u0163in\u00e2ndu-l \u00een fr\u00e2u pe teribilul Ceam, singurul meseria\u015f tob\u0103 de carte, dar lipsit de voca\u0163ie, dintre to\u0163i.<\/p>\n
A fost pentru mine, profesorul \u015fi directorul de mai t\u00e2rziu, un model de comportament la catedr\u0103 \u015fi \u00een cancelarie, de profesionalism, umanism \u015fi responsabilitate. De la distinsul pedagog Constantin Bor\u015f am \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103 elementul primordial al \u015fcolii este elevul, nu omul de la catedr\u0103. \u015ei am \u00eencercat, dup\u0103 c\u00e2t m-au ajutat puterile, s\u0103-i merg pe urme \u2026<\/p>\n
<\/p>\n
Mihai-Emilian MANCA\u015e<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
CONSTANTIN BOR\u015e Nici nu apucasem s\u0103 ne dezmeticim dup\u0103 arestarea intempestiv\u0103 a dragului nostru director, Aurel Rotundu, c\u00e2nd o nou\u0103 veste sp\u0103imoas\u0103 ne-a speriat, fiindc\u0103 faima sa \u00eel precedase: c\u00e2rma Liceului o luase intransigentul, moroc\u0103nosul, aisbergul Constantin Bor\u015f,…<\/p>\n