Domnule Mocanu, salva\u0163i-ne!<\/p>\n
<\/p>\n
Pentru persoanele care l-au cunoscut pe profesorul Eugen Mocanu, din Tazl\u0103u, cuvintele de mai sus, ce \u0163in loc de titlu, pot s\u0103 par\u0103, cel pu\u0163in, ciudate. Profesorul Eugen Mocanu era un om firav, ca structur\u0103 fizic\u0103, era chiar fragil. \u015ei, atunci, pe cine putea el s\u0103 salveze? Sunt, totu\u015fi, cuvintele ce cuprind \u00een ele cea mai veche \u015fi complet\u0103 amintire, pe care o am din vremea c\u00e2nd am fost colega lui de facultate, de an \u015fi de grup\u0103.<\/p>\n
Se spune c\u0103, pentru a fixa o idee, nu e nevoie de cuie, ci de argumente.<\/p>\n
F\u0103c\u00e2nd un arc peste timp \u015fi, dorind s\u0103 fixez ni\u015fte idei despre fostul meu coleg, am \u00eencercat s\u0103 adun argumente. Numai c\u0103, n-a fost o intreprindere prea u\u015foar\u0103. De atunci s-au scurs peste 60 de ani. La \u00eent\u00e2lnirile noastre de promo\u0163ie: 10, 20, 30, 40, 50, 55 de ani de la absolvirea facult\u0103\u0163ii, c\u00e2nd ne-am mai re\u00eemprosp\u0103tat amintirile, Eugen Mocanu n-a fost cu noi. C\u00e2nd am marcat 50 de ani, am fost pu\u0163ini, dar am reu\u015fit s\u0103 scoatem o carte, \u00een care i-am evocat \u015fi pe cei absen\u0163i de la \u00eent\u00e2lnire \u015fi pe cei pleca\u0163i \u00een lumea umbrelor. Pe to\u0163i i-am pomenit, \u015fi cu toate cele cre\u015ftine\u015fti, \u00een capela Institutului Teologic din Ia\u015fi. La 55 de ani de la absolvire am fost \u015fi mai pu\u0163ini. \u015ei de data aceasta i-am evocat pe to\u0163i cei absen\u0163i. A\u015fadar, din \u201ecioburi de amintiri\u201d \u015fi din pu\u0163inele date inserate \u00een cartea promo\u0163iei noastre, \u00eencerc s\u0103 conturez profilul d-lui Mocanu. A\u015fa-i spuneam noi, colegii lui de grup\u0103, domnul Mocanu, din respect pentru c\u0103 era cu vreo 10 ani mai mare ca noi \u015fi pentru ce \u015fi c\u00e2t \u015ftia. Mi-a r\u0103mas \u00een minte o remarc\u0103 a poetului, profesorului \u015fi matematicianului Cezar \u0162ucu, din Tazl\u0103u, dintr-un interviu publicat \u00een Revista \u201eConta\u201d c\u00e2nd, \u00eentrebat fiind ce-l leag\u0103 de Tazl\u0103u, a spus c\u0103, acest col\u0163 de \u0163ar\u0103 este \u201eLegendarul loc al Creatorului\u201d, amintind m\u0103n\u0103stirile ridicate aici \u015fi personalit\u0103\u0163ile care au tr\u0103it sau au poposit \u00een aceast\u0103 localitate.<\/p>\n
Pe l\u00e2ng\u0103 cariera pedagogic\u0103, de profesor la \u015ecoala General\u0103 din Tazl\u0103u, dl. Mocanu a fost \u015fi creator de literatur\u0103, public\u00e2nd versuri \u015fi proz\u0103 \u00een mai multe reviste \u015fi, c\u00e2\u0163iva ani, p\u00e2n\u0103 la desfiin\u0163area temporar\u0103, a fost colaborator constant al postului de \u201eRadio Ia\u015fi\u201d (se \u00eent\u00e2mpla prin anii \u00ee80). \u00cemi place s\u0103 cred c\u0103 dl. Mocanu are locul lui \u00een galeria oamenilor de valoare, care au populat Tazl\u0103ul. Poate n-ar fi lipsit de interes ca cineva s\u0103-i adune, \u00eentr-un volum, crea\u0163iile literare \u015fi reproducerile dup\u0103 picturile realizate de el.<\/p>\n
Relu\u00e2nd firul amintirilor, chiar dac\u0103 nu mai \u015ftiu o dat\u0103 exact\u0103, pot afirma c\u0103 dl. Mocanu a revenit la facultate \u00een a doua parte a anului 1953, pe c\u00e2nd eram \u00een anul I la Facultatea de Filologie a Universit\u0103\u0163ii \u201eAl. I. Cuza\u201d din Ia\u015fi. Eram \u00een grupa 214 (a treia \u00een ordine numeric\u0103), o grup\u0103 eterogen\u0103, ca v\u00e2rst\u0103 \u015fi ca instruc\u0163ie: absolven\u0163i de liceu teoretic, pedagogic \u015fi tehnic, nume care nu se prea \u00eencadrau \u00een regul\u0103: so\u0163ii de profesori universitari, colegi cu armata f\u0103cut\u0103, al\u0163ii dup\u0103 ni\u015fte ani de serviciu, unii \u015fi cu \u00eencerc\u0103ri literare publicate. C\u00e2nd a revenit la facultate, ca student deja cunoscut, \u015fi Eugen Mocanu a optat pentru grupa noastr\u0103, o grup\u0103 bun\u0103, at\u00e2t ca performan\u0163\u0103 \u015fcolar\u0103, c\u00e2t \u015fi ca atmosfer\u0103 de lucru \u015fi convie\u0163uire. De\u015fi aveam \u00een noi dorin\u0163a de informare \u015fi formare, to\u0163i din grup\u0103 \u00eencheind anul f\u0103r\u0103 restan\u0163e \u015fi, unii chiar cu distinc\u0163ii, nu prea ne \u00eenghesuiam s\u0103 vorbim la seminarii. Se instaurase un obicei, ce ne convenea de minune. La seminarul de Istoria Literaturii Rom\u00e2ne \u015fi nu numai, cei care eram l\u00e2ng\u0103 dl. Mocanu \u00eei \u015fopteam: salva\u0163i-ne, \u015fi dl. Mocanu ne salva. Vorbea toat\u0103 ora. Se f\u0103cea o lini\u015fte deplin\u0103 ca s\u0103 nu ne scape nici o afirma\u0163ie, nici un argument; uneori luam \u015fi noti\u0163e. Dl. Mocanu avea unele infirmit\u0103\u0163i fizice, \u00eentre care \u015fi o dificultate \u00een vorbire. Vocea lui nu avea amplitudine, de aceea, nici pe scaun nu se mi\u015fca nimeni.<\/p>\n
Amintindu-mi de acele momente, g\u00e2ndul m\u0103 poart\u0103 spre o maxim\u0103 ce vine din \u00een\u0163elepciunea lumii: \u00cenv\u0103\u0163\u0103tura e o perl\u0103, o avere mare, pe care rudele n-o pot \u00eemp\u0103r\u0163i \u00eentre ele, nici ho\u0163ii fura \u015fi care nu se \u00eempu\u0163ineaz\u0103 prin d\u0103ruire.<\/p>\n
Privind \u00een urm\u0103, a\u015f putea afirma c\u0103 dl. Mocanu ne-a d\u0103ruit nu doar cuno\u015ftin\u0163ele sale pline de rigoare \u015fi de inteligen\u0163\u0103, dar a fost cel pu\u0163in pentru mine, un model de generozitate, modestie \u015fi calm.<\/p>\n
S-a \u00eent\u00e2mplat ca, odat\u0103, s\u0103 fiu \u00een prima banc\u0103 \u015fi domnul asistent Dan H\u0103ulic\u0103 \u2013 academicianul de mai t\u00e2rziu \u2013 s\u0103 a\u015feze \u00een fa\u0163a mea ni\u015fte volume cu opera lui G. Bacovia. Mi-a ar\u0103tat o reproducere fotografic\u0103, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 direct: \u201ece v\u0103 sugereaz\u0103 figura poetului?\u201d.<\/p>\n
I-am r\u0103spuns spontan: \u201epare un martir\u201d. \u201eFoarte original\u0103 \u015fi interesant\u0103 remarca\u201d, a fost aprecierea asistentului.<\/p>\n
Mi-a cerut s\u0103 vorbesc despre G. Bacovia \u015fi, dac\u0103 \u015ftiu, s\u0103 recit din versurile lui. Am spus \u015fi eu ce \u015ftiam din lectura poeziilor \u015fi din bibliografia parcurs\u0103. Am recitat poezia \u201eLiceu\u201d: \u201eLiceu \u2013 cimitir \/ Al tinere\u0163ii mele …\u201d, \u00een care m\u0103 reg\u0103seam ca fost\u0103 elev\u0103 a unui liceu pedagogic, \u00een internatul c\u0103ruia am tr\u0103it patru ani f\u0103r\u0103 \u00eenc\u0103lzire \u015fi \u00een cantina c\u0103ruia m\u00e2ncarea de baz\u0103 era varza fiart\u0103, \u00een care \u015foriciul cu tot cu p\u0103r pe el, \u0163inea loc de friptur\u0103. Cred c\u0103 a fost prima dat\u0103 c\u00e2nd am vorbit la seminar. \u00cemi amintesc c\u0103, \u00een pauz\u0103, dl. Mocanu a venit l\u00e2ng\u0103 mine \u015fi m-a cople\u015fit cu aprecieri \u015fi \u00eencuraj\u0103ri. R\u00e2dea cu poft\u0103, \u00een cascade, c\u00e2nd ne povesteau colegii \u00eent\u00e2mpl\u0103ri hazlii din stagiul lor militar, din luna lor de armat\u0103. Era tonic, deschis.<\/p>\n
Amintirea care \u00eemi r\u0103scole\u015fte \u015fi ast\u0103zi sufletul, a avut un \u00eenceput romantic \u015fi un sf\u00e2r\u015fit tragic. Eram \u00een ultimul an de facultate \u015fi am ie\u015fit, ca de fiecare dat\u0103, \u00een grup, din universitate, \u00eendrept\u00e2ndu-ne spre \u201eFunda\u0163ie\u201d. Cei care aveau burs\u0103, se duceau la cantina \u201eIustin Georgescu\u201d, iar eu, care n-aveam drept de burs\u0103, nici acces \u00een c\u0103min, din motive exterioare rezultatelor mele la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, \u00eemi continuam drumul. De cele mai multe ori, m\u0103 duceam \u00een pia\u0163a \u201eSf. Spiridon\u201d \u015fi cump\u0103ram un sfert de p\u00e2ine nea\u00adgr\u0103, cald\u0103, ce-mi \u0163inea loc de pr\u00e2nz. Apoi, intram \u00een sala de lectur\u0103 a Bibliotecii Universitare, unde citeam p\u00e2n\u0103 aproape de orele 16, c\u00e2nd aveam, de 3-4 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 seminarii, \u00eentre orele 16-20. Acolo, \u00een sala de lectur\u0103, \u00eel g\u0103seam, deseori, pe dl. Mocanu.<\/p>\n
Relu\u00e2nd firul amintirii de mai sus, \u00een acea zi \u201eneagr\u0103\u201d, a\u015fa cum mergeam pe trotuar, \u00een grup, dl. Mocanu s-a ridicat pe v\u00e2rfuri, a f\u0103cut un salt \u015fi a rupt o crengu\u0163\u0103 cu flori de tei, era \u00een vremea teilor \u00eenflori\u0163i. Cred c\u0103 ar fi vrut s-o ofere colegei noastre de l\u00e2ng\u0103 el, fiind cu ea \u00een fa\u0163a grupului nostru. A c\u0103zut \u015fi nu s-a mai putut ridica. Coloana vertebral\u0103, poate \u015fi alte p\u0103r\u0163i din corpul lui fragil, au cedat din nou. A fost luat cu salvarea \u015fi, p\u00e2n\u0103 am terminat facultatea, el n-a mai revenit. Ne-am re\u00eent\u00e2lnit, peste ani, \u00een jude\u0163ul nostru, de c\u00e2teva ori la Biblioteca Jude\u0163ean\u0103, locul meu de munc\u0103, alteori la Tazl\u0103u, unde era el.<\/p>\n
Recent, l-am contactat pe fostul bibliotecar comunal, Radu D\u0103n\u0103il\u0103, pe care-l apreciam, pentru dedica\u0163ia lui profesional\u0103, pe c\u00e2nd f\u0103ceam \u201e\u00eendrumare \u015fi control\u201d (potrivit fi\u015fei postului) la bibliotecile publice din jude\u0163, care mi-a furnizat c\u00e2teva date biografice privindu-l pe dl. Mocanu. A\u015fa am aflat c\u0103 s-a n\u0103scut \u00een anul 1924, \u00een Tazl\u0103u, c\u0103 a fost elev al Liceului \u201ePetru Rare\u015f\u201d din Piatra-Neam\u0163, c\u0103 la o or\u0103 de sport, a suferit un accident grav, \u00een urma c\u0103ruia a r\u0103mas cu infirmit\u0103\u0163i, ce i-au marcat existen\u0163a. Am mai aflat c\u0103 a func\u0163ionat, ca profesor, la \u015ecoala General\u0103 din Tazl\u0103u \u015fi c\u0103 a decedat \u00een anul 1986.<\/p>\n
\u00cen \u00eencheierea acestor \u00eensemn\u0103ri, spicuiesc c\u00e2teva fragmente dintr-o scrisoare, pe care i-a adre\u00adsat-o unui fost coleg de grup\u0103, din Spitalul de specialitate V\u00e2rful-C\u00e2mpului, Boto\u015fani (9 dec.1985) unde era internat de mai mult\u0103 vreme \u015fi care pot s\u0103 arunce \u00eenc\u0103 o lumin\u0103 asupra profilului intelectual \u015fi moral al d-lui Mocanu: \u201eNepoata \u00eemi spune c\u0103 t\u0103zl\u0103oanii m\u0103 roag\u0103 s\u0103 le pictez \u00een ulei peisaje (le pictasem la unii)… Eu jinduiesc, \u00eens\u0103, jinduiesc, \u015fi c\u0103ldura din timpul iernii, cu fag de cel bun, uscat, \u015fi peisajul, fie el \u015fi hibernal. \u00cen America de m-a\u015f afla, cu dolari, \u015fi nu mi-ar trebui altceva dec\u00e2t un bordei la Tazl\u0103u, cu un sac de m\u0103lai \u015fi curechi \u00een poloboc\u201d.<\/p>\n
Colegul nostru, Vasile Filip, c\u0103ruia i-a fost adresat\u0103 scrisoarea (a \u015fi fost la el), \u00eencheie astfel \u00eensemn\u0103rile despre Eugen Mocanu cuprinse \u00een carte: \u201eUltimele scrisori, tragice, greu de descifrat m-au f\u0103cut s\u0103 tresar. Ele prevesteau sf\u00e2r\u015fitul \u015fi erau datate 20 \u015fi 22 iunie 1986 … (Eugen Mocanu. \u00cen cartea: \u201ePromo\u0163ia \u031557. Facultatea de Filologie\/Istorie, Sec\u0163ia Limba \u015fi Literatura Rom\u00e2n\u0103\u201d. Edi\u0163ia a II-a, Ia\u015fi 2009, pp.356-358. Universitatea \u201eAlexandru Ioan Cuza\u201d- Ia\u015fi)<\/p>\n
Parafraz\u00e2ndu-l pe Aristotel putem spune c\u0103 domnului Eugen Mocanu, \u201eamare i-au fost r\u0103d\u0103cinile \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii, dar roadele i-au fost totu\u015fi, dulci, folositoare chiar \u015fi altora\u201d.<\/p>\n
<\/p>\n
P.S.<\/p>\n
\u00cen tendin\u0163ele actuale, care \u00eemping publica\u0163iile periodice de pe suportul de h\u00e2rtie \u00een imensa lume virtual\u0103, plin\u0103 de oportunit\u0103\u0163i \u015fi provoc\u0103ri a Internetului, existen\u0163a \u015fi rezisten\u0163a revistei \u201eApostolul\u201d mi se par un vis frumos, o \u00eentreprindere, unde cred c\u0103, oric\u0103rui redactor, ziarist \u015fi colaborator care se respect\u0103, \u00eei face pl\u0103cere s\u0103 lucreze \u015fi s\u0103 contribuie la \u00eenchegarea fiec\u0103rui num\u0103r.<\/p>\n
M\u0103 simt ata\u015fat\u0103 valorilor promovate de revista \u201eApostolul\u201d. O citesc cu interes \u015fi pl\u0103cere.<\/p>\n
Felicit\u0103ri tuturor celor ce fac posibil\u0103 apari\u0163ia \u201eApostolului\u201d.<\/p>\n
<\/p>\n
Elena DIDOIU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Domnule Mocanu, salva\u0163i-ne! Pentru persoanele care l-au cunoscut pe profesorul Eugen Mocanu, din Tazl\u0103u, cuvintele de mai sus, ce \u0163in loc de titlu, pot s\u0103 par\u0103, cel pu\u0163in, ciudate. Profesorul Eugen Mocanu era un om firav, ca structur\u0103 fizic\u0103,…<\/p>\n