Era \u00een 1939, toamna, 15 septembrie, c\u00e2nd \u0163in\u00e2ndu-m\u0103 de fusta mamei, cu o traist\u0103 la \u015fold \u00een care se afla o carte (aveam s\u0103 aflu mai t\u00e2rziu c\u0103 se cite\u015fte abecedar), cu o pl\u0103cu\u0163\u0103 de ardezie, de care era legat un burete, cu un obiect care se numea plumb \u015fi un m\u0103nunchi de be\u0163i\u015foare, avea s\u0103 intru \u00een curtea \u015fcolii, a cl\u0103dirii noi, pentru a-mi deschide ochii pentru a doua oar\u0103. \u00cen clas\u0103 m-a primit Doamna, \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea Coca Ceau\u015fu. S\u0103 fi avut \u00een jur de treizeci de ani, b\u0103iatul ei, Cocu\u015for, era coleg cu noi, cei vreo treizeci de copii, cam jum\u0103tate fete \u015fi jum\u0103tate b\u0103ie\u0163i.<\/p>\n
Celelalte imagini din clasa I s-au cam estompat. Totu\u015fi, prin fa\u0163a ochilor \u00eemi mai trec \u00eenceputurile de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, lunea diminea\u0163a la ora opt, c\u00e2nd pe un catarg plantat la mijlocul cur\u0163ii \u015fcolii se ridica drapelul tricolor iar noi, \u00eenghe\u0163a\u0163i, c\u00e2ntam Tr\u0103iasc\u0103 regele \u00een pace \u015fi onor. Rege era Carol al II-lea, noi eram str\u0103jeri, iar el era primul str\u0103jer al \u0163\u0103rii.<\/p>\n
Premii nu prea am luat, dec\u00e2t \u00een clasa a IV-a, premiul III. P\u00e2n\u0103 atunci premiul I \u00eei revenea lui Cocu\u015for, al doilea se d\u0103dea dup\u0103 vreme (Plural vremuri), fiul unui legionar, al unui ofi\u0163er de avia\u0163ie, iar premiul III era rezervat celui mai bun elev din clas\u0103, Costache Atomii. Pe noi, copiii, nu ne interesau aceste lucruri. Vara ne sc\u0103ldam \u00een Crac\u0103u p\u00e2n\u0103 ne apuca foamea, prindeam chitici, jucam mingea \u00eentins\u0103 (un fel de oin\u0103 modern\u0103), iarna ne d\u0103deam cu sania pe derdelu\u015ful de la Burlacu, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0163inem cont c\u0103 ne \u00eenghe\u0163au m\u00e2inile pe funia de la sanie. Mai marii lumii, \u00eens\u0103, nu au \u0163inut cont de joaca \u015fi cartea noastr\u0103 \u015fi peste lume a venit r\u0103zboiul. \u00cen clasa a III-a o coleg\u0103, Vr\u00e2nceanu, veni la \u015fcoal\u0103, pl\u00e2ns\u0103 toat\u0103. Rom\u00e2nia eliberase Basarabia cu mult s\u00e2nge. \u00centr-o alt\u0103 zi venir\u0103 \u00een curtea \u015fcolii dou\u0103 c\u0103ru\u0163e. \u00cenv\u0103\u0163\u0103torii ne-au a\u015fezat c\u00e2te doi \u00een r\u00e2nd \u015fi, c\u00e2nd ajungeam l\u00e2ng\u0103 c\u0103ru\u0163e, ni se d\u0103deau o bucat\u0103 de friptur\u0103, o pl\u0103cint\u0103, un colac, se aprindea o lum\u00e2nare \u015fi ni se spunea. De sufletul lui…<\/p>\n
F\u0103ceam naveta cu trenul, de la Slobozia. \u00cen picioare aveam sabo\u0163i, ni\u015fte t\u0103lpi de lemn prinse cu ni\u015fte curele. Dirigintele Calin, profesor de naturale, m-a desc\u0103l\u0163at s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 am picioarele curate. Erau pline de praf. Mi-a tras o palm\u0103 de am v\u0103zut stele verzi. Am\u0103r\u0103ciunea mi-a trecut c\u00e2nd colegul Oaid\u0103 a luat o palm\u0103 de l-a bu\u015fit s\u00e2ngele pe nas. Nu eram singurul b\u0103tut. Exist\u0103 o solidaritate a celor umili\u0163i.<\/p>\n
Dar pe Calin, profesorul \u015fchiop \u015fi slab, aveam s\u0103 aflu anul trecut la o \u00eent\u00e2lnire de promo\u0163ie, \u015fi-l mai aminteau \u015fi al\u0163i fo\u015fti colegi. Ne preda Anatomia \u015fi fiziologia omului. Din Muzeul de \u015ftiin\u0163e naturale aducea un schelet complet, cu toate oasele omului. Trebuia s\u0103 le cuno\u015fti pe toate. Cum d\u0103deai gre\u015f, te trezeai lovit peste cap cu falangele \u015fi falangelele, bine legate cu s\u00e2rm\u0103. \u00cen trimestrul al II-lea, scheletul a r\u0103mas v\u0103duv.<\/p>\n
\u00cen via\u0163a de elev la \u201ePetru Rare\u015f\u201d am mai v\u0103zut o dat\u0103 stele verzi. Eram \u00een clasa a IV-a, anul 1947. St\u0103team la geam \u015fi priveam cerul. A intrat pedagogul. I s-a p\u0103rut c\u0103 fumez. M-a dus la director. Era Aurel Rotundu. Nu mi-a spus nimic, dar mi-a tras o palm\u0103, \u015fi am v\u0103zut din nou stele verzi. Durerea a fost mai mare, fiindc\u0103 eram \u00een clasa a patra. Via\u0163a m\u0103 maturizase prea repede.<\/p>\n
\u00cen liceu erau \u015fi profesori oameni. Dumitru Ailinc\u0103i, alias Dumitru Alma\u015f, scriitorul, mi-a fost profesor de Istoria Rom\u00e2niei \u015fi de geografie al aceluia\u015fi spa\u0163iu mioritic. Vorbea frumos, cu pasiune, ne povestea ce \u015ftia, nu dicta lec\u0163ia. Profesoara de Limba rom\u00e2n\u0103, Doamna Chetreanu, m-a preg\u0103tit pentru Capacitate. Mama a vrut s\u0103-i pl\u0103teasc\u0103. N-a luat niciun ban. Domnul Chiri\u0163escu, de Educa\u0163ie cet\u0103\u0163eneasc\u0103, c\u00e2nd intra \u00een clas\u0103 ne saluta reveren\u0163ios, parc\u0103 ar fi intrat \u00eentr-o sal\u0103 cu personalit\u0103\u0163i alese. La matematic\u0103, domnul Pascu, lini\u015ftit, calm, r\u0103bd\u0103tor. \u0162ilic\u0103 Velea \u2013 exigent, f\u0103r\u0103 p\u0103rtinire. A\u015f mai aminti pe domni\u015foara Braha, frumoas\u0103, elegant\u0103, dar sobr\u0103, respectuoas\u0103 cu elevii. Orele de Limba francez\u0103 erau a\u015fteptate. La sport, b\u0103tr\u00e2nul Gheorghiu ne lua \u00een parc, se a\u015feza pe o banc\u0103 din beton iar noi, pe un teren plin de pietre ne juleam genunchii aleg\u00e2nd dup\u0103 minge. A fost \u00eenlocuit de Iacobai, om cu r\u0103spundere fa\u0163\u0103 de meserie. Ne \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 s\u0103rim, s\u0103 alerg\u0103m, s\u0103 ridic\u0103m mingea la plasa de volei.<\/p>\n
Ultimul examen la \u201ePetru Rare\u015f\u201d a fost de capacitate, de trecere de la cursul inferior \u2013 etapa gimnazial\u0103 de azi, la cursul superior \u2013 cea de liceu din prezent. Se d\u0103dea examen la cinci obiecte: Limba rom\u00e2n\u0103 \u015fi Matematic\u0103 \u2013 scris \u015fi oral \u2013, Istoria Rom\u00e2niei, Geografia Rom\u00e2niei \u015fi Limba francez\u0103. La oral era prezent\u0103 toat\u0103 comisia iar noi, ca s\u0103 r\u0103spundem, treceam de la un profesor la altul. Cu acest examen s-a terminat rela\u0163ia mea de elev cu Liceul \u201ePetru Rare\u015f\u201d, nu prea pl\u0103cut\u0103, \u00eentr-o perioad\u0103 de r\u0103zboi \u015fi de foamete. Continuarea \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului liceal am f\u0103cut-o la Br\u0103ila, un ora\u015f cosmopolit, cu oameni cu alt\u0103 deschidere spre lume. Aveam s\u0103 revin la \u201ePetru Rare\u015f\u201d \u00een calitate de jurnalist \u015fi apoi de profesor de filosofie. Numai doi ani, dar cu multe imagini despre dasc\u0103lii \u015fcolii, de ast\u0103 dat\u0103 colegi.<\/p>\n
Not\u0103: Articolul de fa\u0163\u0103 reprezint\u0103 doar o infim\u0103 parte, descris\u0103, din via\u0163a mea de \u015fcolar, impus\u0103 de spa\u0163iul revistei. Restul se constituie \u00eentr-o carte cu multe zeci de pagini.<\/p>\n
<\/p>\n
Emil BUCURE\u015eTEANU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Era \u00een 1939, toamna, 15 septembrie, c\u00e2nd \u0163in\u00e2ndu-m\u0103 de fusta mamei, cu o traist\u0103 la \u015fold \u00een care se afla o carte (aveam s\u0103 aflu mai t\u00e2rziu c\u0103 se cite\u015fte abecedar), cu o pl\u0103cu\u0163\u0103 de ardezie, de care era legat…<\/p>\n