(urmare din num\u0103rul 199)<\/p>\n
<\/p>\n
\u00cenceputul de an \u015fcolar 1971-72 a fost destul de complicat. Prima dificultate major\u0103 p\u0103rea s\u0103 fie permanenta mi\u015fcare a elevilor de la cabinet la cabinet, opera\u0163iune care necesita un timp mai \u00eendelungat dec\u00e2t zece minute, pauza \u015fcolar\u0103 tradi\u0163ional\u0103. De asemenea, \u00een primele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, p\u00e2n\u0103 ce \u015fi profesorii \u015fi elevii s-au obi\u015fnuit cu cabinetele, laboratoarele \u015fi traseele, a existat o oarecare \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feal\u0103, generatoare de pierdere de timp. Dar \u00eencetul cu \u00eencetul totul a intrat \u00een normal.<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 aici, obiectivele prioritare fuseser\u0103 organizatorice \u015fi materiale. Cele organizatorice s-au rezolvat \u00eentr-un interval rezonabil de timp. Cele materiale, permanente, aveau s\u0103 fie mereu stresante, c\u0103ci noul model pretindea multe tehnologii \u015fi aparate de ultim\u0103 genera\u0163ie, \u00een vreme ce zestrea ini\u0163ial\u0103 a liceului fusese mai pu\u0163in dec\u00e2t modest\u0103.<\/p>\n
De acum \u00eenainte \u00eens\u0103, problemele esen\u0163iale erau perfec\u0163ionarea \u015fi evaluarea metodelor de lucru specifice, verificarea temeinic\u0103 a rezultatelor \u015fi trecerea treptat\u0103 la dispunerea elevilor, dup\u0103 aptitudini \u015fi preferin\u0163e, \u00een clase \u201especiale\u201d, \u00eencep\u00e2nd cu cele de matematic\u0103 \u015fi de biologie, pentru viitorii politehni\u015fti \u015fi studen\u0163i la medicin\u0103, excelent cota\u0163i la toate universit\u0103\u0163ile din \u0163ar\u0103, unde renumele liceului nostru era de notorietate.<\/p>\n
Ca s\u0103 fim bine \u00een\u0163ele\u015fi! Noi nu creasem noul model de lucru doar pentru un an sau doi, la \u201ece-o fi o fi\u201d, ci aveam \u00een vedere viitorul mediu, de cel pu\u0163in zece sau doisprezece ani, durata fireasc\u0103 a unui experiment \u015fcolar, sper\u00e2nd \u015fi c\u0103 explozia electronicii \u015fi informaticii, de pe atunci vizibil\u0103, nu poate \u00eent\u00e2rzia s\u0103 pun\u0103 \u00een fa\u0163a \u015fcolii rom\u00e2ne\u015fti o \u00eentors\u0103tur\u0103 revolu\u0163ionar\u0103.<\/p>\n
\u00cen urm\u0103torii ani, c\u00e2t am mai fost director al liceului, noul mod de organizare a \u00eenv\u0103\u0163\u0103rii \u2013 form\u0103rii, de\u015fi la \u00eenceput \u015fi cu o modest\u0103 preg\u0103tire prealabil\u0103 a profesorilor pentru acest nou tip de \u015fcoal\u0103, se dovedea nu doar valid, ci \u015fi deosebit de productiv, mereu \u00een mi\u015fcare pozitiv\u0103. Un interes firesc din partea celor care conduceau liceul, noul mod de lucru, azi generalizat \u00een \u0163\u0103rile avansate, ar fi putut s\u0103 se dezvolte cu succes.<\/p>\n
Dup\u0103 un timp, prin anii 1973-1975, veneau la noi delega\u0163ii, directori \u015fi dasc\u0103li din toat\u0103 \u0163ara, s\u0103 ia cuno\u015ftin\u0163\u0103 de nout\u0103\u0163ile introduse \u00een procesul didactic \u015fi de rezultatele ini\u0163iativei insolite.<\/p>\n
Odat\u0103 cu plecarea eminentului profesor doctor Constantin Pot\u00e2ng\u0103 din postul s\u0103u de la jude\u0163 \u015fi aducerea la conducerea sec\u0163iei de propagand\u0103 a comitetului jude\u0163ean al PCR a unui fost \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, reprezentant calificat al conservatorismului din \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt, adversarii de la \u201eRare\u015f\u201d ai experimentului, cu ajutorul direct al lui \u015etefan Bobo\u015f, \u015feful politic al jude\u0163ului, au putut ac\u0163iona f\u0103r\u0103 de opreli\u015fti.<\/p>\n
\u00cendat\u0103 dup\u0103 anul 1976, liceul a revenit, pas cu pas, la modelul \u201eclasic\u201d, obosit chiar \u015fi atunci, \u00een anii 70 ai secolului trecut \u015fi \u00eempietrit \u00een schem\u0103: o sal\u0103, o catedr\u0103, ni\u015fte pupitrele cu \u015fi f\u0103r\u0103 de capac, o tabl\u0103 neagr\u0103, cu cret\u0103 sau, vai! electronic\u0103 \u2026 \u015fi at\u00e2t. A, s\u0103 nu uit! Profesorii care verific\u0103, turuie \u015fi, dac\u0103 mai au timp, fixeaz\u0103 cuno\u015ftin\u0163ele; elevii care iau sau nu iau noti\u0163e. \u015ei poza lui Ceau\u015fescu. At\u00e2t!<\/p>\n
Era mult mai lesnicios pentru mentalit\u0103\u0163ile conservatoare, prea adesea biruitoare temporar, dar niciodat\u0103 definitiv, \u00eempotriva noului. Iar cei care au protestat totu\u015fi, ani la r\u00e2nd \u015fi cu vehemen\u0163\u0103, fa\u0163\u0103 de revenirea la un model \u015fcolar desuet (de exemplu doamna profesor Maria B\u00e2rl\u0103deanu, chiar \u015fi prin anii 1985 \u2013 90), clamau \u00een de\u015fert.<\/p>\n
Organele superioare ale \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului, care nu s-au opus niciodat\u0103 experimentului nostru, dar nici nu se ar\u0103tau a fi \u00eenc\u00e2ntate, au privit cu deta\u015fare ciudat\u0103 \u201ereclasicizarea\u201d.<\/p>\n
Cu aproape jum\u0103tate de secol \u00een urm\u0103, experimentul, poate greu de acceptat \u00een condi\u0163iile tehnice de atunci, ni se p\u0103rea nou\u0103, celor care l-am realizat, a fi o modest\u0103 tendin\u0163\u0103 de modernizare a \u015fcolii, \u00eentr-o variant\u0103 insolit\u0103.<\/p>\n
Am trecut la catedra unde eram titular \u015fi direc\u0163ia liceului \u201eCalistrat Hoga\u015f\u201d, \u00een persoana Silviei Popescu, ne-a f\u0103cut un dar pentru care recuno\u015ftin\u0163a mea este mereu vie: un laborator fonic, integral, utilat excelent audio-video, la nivelul anului 1976, a fost pus la dispozi\u0163ia catedrei de rom\u00e2n\u0103.<\/p>\n
Cu concursul permanent \u015fi nelimitat al inimosului profesor Eduard B\u0103lan, \u015fef de \u015fantier, \u015fi prin munca unui grup constituit din elevii s\u0103i, serali\u015fti, a prins fiin\u0163\u0103 cabinetul de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 \u015fi universal\u0103, \u00eenzestrat cu panouri care etalau istoria literaturii noastre, cu chipurile clasicilor, cu sinteze utile, pe scurt, cu ceea ce visam de un deceniu a fi ambian\u0163a potrivit\u0103 \u015fi foarte util\u0103 \u00een acest laborator intelectual. De la biblioteca liceului \u015fi cu larga contribu\u0163ie a profesorilor \u015fi a numero\u015fi elevi, a ap\u0103rut \u015fi o bibliotec\u0103 adecvat\u0103, bine \u00eenzestrat\u0103, inclusiv cu c\u0103r\u0163i rare, pre\u0163ioase, cu colec\u0163ii de reviste scumpe, de mare interes (Convorbiri literare, Luceaf\u0103rul \u015fi altele), cu aproape tot ce era necesar pentru un nou chip de a lucra.<\/p>\n
Cu elevii pu\u0163in numero\u015fi ai claselor de filologie, noi am continuat la \u201eCalistrat Hoga\u015f\u201d, pentru limba \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103 \u015fi literatura universal\u0103, ceea ce \u00eencepusem la liceul concurent.<\/p>\n
Concluziile pot fi trase din declara\u0163iile unui fost elev, acum profesor universitar, prorector al Universit\u0103\u0163ii din Suceava:<\/p>\n
\u201e\u2026Iar eu f\u0103cusem \u00een liceu \u015fi teoria literaturii, \u015fi literatur\u0103 universal\u0103\u2026, citisem adic\u0103 marea literatur\u0103 critic\u0103 de care colegii mei, la facultate, \u00een anul I, abia auzeau. Dup\u0103 examenul de treapt\u0103 \u2026 aflasem deja de Hugo Friedrich, de Marcel Raymond, de alte nume mari \u015fi fundamentale\u2026 .\u201d<\/p>\n
(Fragment din interviul dat de profesorul universitar doctor Mircea A. Diaconu \u015fi publicat \u00een ziarul \u201eCeahl\u0103ul\u201d. Mi-am \u00eeng\u0103duit obr\u0103znicia s\u0103 scot din text numele proprii \u015fi c\u00e2teva propozi\u0163ii, fiind aici o demonstra\u0163ie, nu un panegiric. Sper c\u0103 fostul meu elev m\u0103 va ierta!)<\/p>\n
<\/p>\n
Posteritatea a f\u0103cut, \u00een felul ei, dreptate. Sala \u00een care func\u0163iona cabinetul de literatur\u0103 de la \u201eHoga\u015f\u201d are acum numele unui profesor emerit, c\u0103ruia i-am purtat totdeauna un nestr\u0103mutat \u015fi ad\u00e2nc respect, dar \u2013 asta e \u2013 nu \u015fi numele Silviei Popescu \u015fi al lui Eduard B\u0103lan, cei care construiser\u0103 cabinetul folosit de to\u0163i profesorii de rom\u00e2n\u0103 ai liceului, mai mult sau mai pu\u0163in celebri.<\/p>\n
Acum, cunosc\u00e2nd bine \u015fcolile din \u0163\u0103ri dezvoltate ale Occidentului european, unde se lucreaz\u0103 adesea cam cum visam noi cu cincizeci de ani \u00een urm\u0103, sunt convins c\u0103 experimentul de la \u201eRare\u015f\u201d putea (\u015ei poate!) fi un real model, nou \u015fi eficient, \u00een organizarea \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului gimnazial \u015fi liceal din Rom\u00e2nia.<\/p>\n
Dar pentru asta avem nevoie de un nou tip de dasc\u0103l, recrutat din spuma intelectual\u0103 a noilor genera\u0163ii, tineri \u00eenzestra\u0163i cu voca\u0163ie \u015fi, mai ales, cu dorin\u0163a de a face.<\/p>\n
S\u0103 fie asta o ve\u015fnic\u0103 utopie?<\/p>\n
<\/p>\n
Mihai-Emilian MANCA\u015e<\/p>\n
<\/p>\n
din Piatra-Neam\u0163 \u2013 Nevers, Fran\u0163a, 2017<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
(urmare din num\u0103rul 199) \u00cenceputul de an \u015fcolar 1971-72 a fost destul de complicat. Prima dificultate major\u0103 p\u0103rea s\u0103 fie permanenta mi\u015fcare a elevilor de la cabinet la cabinet, opera\u0163iune care necesita un timp mai \u00eendelungat dec\u00e2t zece minute,…<\/p>\n