![\"\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2017\/12\/14-ap204-foto1.jpg\")
<\/a>\u00cencepusem s\u0103 m\u0103 obi\u015fnuiesc \u00een or\u0103\u015felul primului meu Teatru, t\u00e2rg alt\u0103dat\u0103 lini\u015ftit, oaz\u0103 a amintirilor \u015fi a nostalgiei, unde la umbra castanului sau bradului, \u00een zilele frumoase de var\u0103, se bea cafelu\u0163a \u015fi se servea dulcea\u0163a de gut\u0103i sau afine, cu ap\u0103 rece \u00een palici aburit. Se citea ziarul, sau \u015fedeau bunicii cu ochii \u00eenl\u0103crima\u0163i, a\u015ftept\u00e2nd la poart\u0103, cu coatele pe gard, s\u0103 vin\u0103 din gar\u0103, nepotul sau nepoata de la Ia\u015fi sau de mai departe. Lini\u015ftea \u015fi tihna or\u0103\u015felului-sta\u0163iune \u00eencepuse s\u0103 fie tulburat\u0103 de zgomotul ma\u015finilor grele, macarale \u015fi buldozere, dar mai ales, de glasul tinere\u0163ii adus\u0103 cu ordin de reparti\u0163ie.<\/p>\nTrezit zgomotos la via\u0163\u0103, Piatra-Neam\u0163 primea c\u00e2teva genera\u0163ii de tineri instrui\u0163i \u00een \u015fcolile de chimie, pu\u015fi pe treab\u0103, s\u0103 \u00eenal\u0163e Roznovul \u015fi S\u0103vine\u015ftiul. Cinematograful, Liceul Rare\u015f, Liceul Pedagogic, Muzeul,… medici celebri… \u015fi mai cu seam\u0103 Teatrul au determinat pe mul\u0163i tineri s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 pentru totdeauna un loc aici, la poalele muntelui Pietricica. Arti\u015ftii teatrului, speran\u0163e confirmate mai t\u00e2rziu pe marile scene rom\u00e2ne\u015fti, sim\u0163eam nemijlocit respectul, tandre\u0163ea \u015fi dragostea oamenilor m\u00e2ndri de locul \u015fi rostul nostru \u00een via\u0163a lor. \u015ei, asta ne alimenta dorin\u0163a de a fi cei mai buni, dar nu numai dorin\u0163a, ci \u015fi ambi\u0163ia \u015fi str\u0103dania, de a fi fruncea, vorba t\u00e2n\u0103rului inginer Ionic\u0103 \u015eoimu, prietenul lui Traian St\u0103nescu \u015fi Sandu Laz\u0103r, dar, \u015fi al meu, care n-a rezistat dorului de b\u0103n\u0103\u0163ean, s\u0103 se fac\u0103 oltean.<\/p>\n
Cum locuiam \u00een teatru, \u00eempreun\u0103 cu prietenul meu Mihai M\u0103descu, \u00eemi pl\u0103cea \u00een serile c\u00e2nd nu jucam s\u0103 stau lini\u015ftit \u00eentr-un col\u0163 de sal\u0103 \u015fi s\u0103 urm\u0103resc publicul cum reac\u0163ioneaz\u0103 la minunile ce se \u00eent\u00e2mplau pe scen\u0103. M\u0103 bucuram de pun\u0163ile ce se stabileau \u00eentre colegii mei de pe scen\u0103 \u015fi chipurile tinere\u0163ii f\u0103r\u0103 fard, partenerii no\u015ftri din sal\u0103. M\u0103 \u00eenc\u0103rcam suflete\u015fte \u015fi m\u0103 preg\u0103team s\u0103 fiu tot at\u00e2t de bun artist cum se dovedeau a fi Traian St\u0103nescu, Alexandru Laz\u0103r, Ion Fiscuteanu, Cornel Nicoar\u0103, Dan Borcea, Traian P\u00e2rlog… Schimbam p\u0103reri cu Mihai \u015fi ne \u00eentorceam \u00een cabina de deasupra secretariatului literar. Deschideam geamul spre Pietricica \u015fi ne a\u015fezam la mas\u0103, la cina s\u0103racului… ro\u015fii, p\u00e2ine neagr\u0103 \u015fi ap\u0103 de la chiuvet\u0103. Vorbeam, vorbeam, mai mult eu. Mihai m\u0103 \u00eeng\u00e2na din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. De la geamul de sub cabina noastr\u0103, valuri de fum repetate ne umpleau camera. Se lucra la secretariatul literar \u015fi se fuma \u00een draci. Edy Covali \u00ee\u015fi f\u0103cuse un obicei de a citi \u015fi scrie \u00een lini\u015ftea teatrului dup\u0103 ce plecau to\u0163i. Dup\u0103 ce plecau publicul, arti\u015ftii \u015fi personalul tehnic, ma\u015fini\u015ftii, recuzitierii \u015fi plasatoarele, Edy \u00eempreun\u0103 cu Paul Findrihan \u00ee\u015fi g\u0103seau de lucru sorbind nechezol, uneori cafea natural\u0103 \u015fi fum\u00e2nd \u0163ig\u0103ri Carpa\u0163i f\u0103r\u0103 filtru. De cele mai multe ori erau \u00eenso\u0163i\u0163i de c\u00e2\u0163iva prieteni, medici \u015fi profesori din ora\u015f. Fumau, discutau, povesteau \u015fi jucau \u00eent\u00e2mpl\u0103ri hazoase. Cascade de r\u00e2s sp\u0103rgeau lini\u015ftea serii. R\u00e2sul cel mai de r\u00e2s era al lui Edy, g\u00e2lg\u00e2itor \u015fi contagios.<\/p>\n
Nu-mi dau seama de ce n-am fost prieten apropiat de Edy. \u00cemi impunea respect. Un respect pe care nu-l afi\u015fam, dar \u00eel aveam, f\u0103r\u0103 dubii. Regretul a venit mai t\u00e2rziu, e tardiv. Am pierdut prietenia unui om instruit care m\u0103 pre\u0163uia \u015fi eu n-am \u00een\u0163eles atunci dragostea lui pentru teatrul ce-l vedea slujit de mine.<\/p>\n
Eduard Covali avea chipul unui adolescent, r\u0103mas \u00een candoarea copilului de 15 ani, ascult\u0103tor de mama. L-am v\u0103zut \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri \u00eenso\u0163indu-\u015fi mama pe strada g\u0103rii \u015fi m\u0103 apucase un dor de acas\u0103 cum rar mi se \u00eent\u00e2mplase.<\/p>\n
Scund, dar armonios \u00een toate \u00eentrupat, rotund la fa\u0163\u0103, cu ten m\u0103sliniu, cu ochi negri ageri \u015fi juc\u0103u\u015fi care se \u00eentristau repede, dar tot at\u00e2t de repede se luminau, cu spr\u00e2ncene negre frumos conturate, cu nasul delicat potrivit deasupra suturii gurii expresive, cu p\u0103rul prematur grizonat, cu c\u0103rare pe st\u00e2nga. Totdeauna elegant, \u00eengrijit \u00eembr\u0103cat, cu \u0163inut\u0103 de licean, ager \u00een mi\u015fc\u0103ri \u015fi cu mobilitate facial\u0103 deosebit\u0103. Tob\u0103 de carte. \u015etia taina \u015fi istoria multor lucruri din multe domenii. Cuno\u015ftea foarte bine c\u00e2teva limbi str\u0103ine. Despre teatru \u015ftia tot \u015fi ceva pe deasupra. Putea s\u0103 fie un bun actor. Observa\u0163iile ce le f\u0103cea la prest\u0103rile noastre artistice erau f\u0103r\u0103 menajamente, dar nu cu r\u0103utate subliniate, \u015fi nu jignea prostia, o \u00eemb\u0103ls\u0103ma cu umor de calitate. I s-au f\u0103cut mari nedrept\u0103\u0163i \u00een anii de \u015fcoal\u0103 \u015fi a avut de escaladat grele necazuri de care nu s-a pl\u00e2ns, nu le-a discutat niciodat\u0103 \u00een public.<\/p>\n
L-a ascultat pe Ion Coman \u015fi a stat \u00een umbra acestuia, ani \u00een \u015fir f\u0103r\u0103 vreun beneficiu. Coman \u00eel pre\u0163uia \u015fi avea \u00eencredere \u00een gusturile lui Edy. De fapt Edy era totul, \u00een gustul estetic al Teatrului Tineretului. \u015ei-a risipit talentul pentru a ridica Teatrul la cel mai \u00eenalt nivel na\u0163ional. Fenomenul Piatra-Neam\u0163 i se datoreaz\u0103 \u00een mare m\u0103sur\u0103 lui. Cunosc\u00e2nd teatrul din interior a scris pentru tineri \u015fi s-a specializat \u00een arta regizorului de teatru. Ca director, l-a continuat pe Coman \u015fi l-a dep\u0103\u015fit.<\/p>\n
Recitindu-i scrisorile primite dup\u0103 plecarea mea de la Teatru, constat foarte t\u00e2rziu c\u0103 n-am r\u0103spuns multor invita\u0163ii f\u0103cute cu ocazia unor evenimente festive. Am tot am\u00e2nat cu g\u00e2ndul c\u0103 e timp pentru toate, dar timpul s-a gr\u0103bit, n-a avut r\u0103bdare.<\/p>\n
Piesele de teatru scrise de Eduard Covali \u00ee\u015fi pot g\u0103si locul oric\u00e2nd \u00een repertoriul unui teatru care are tineri dornici de afirmare. \u015ei-a risipit talentul scriind scenarii pe care nu le-a adunat, cum ar fi fost normal, precum \u015fi traducerile f\u0103cute \u00een timp, au fost l\u0103sate prad\u0103 uit\u0103rii. P\u0103r\u0103sind temele teatrale \u015fi-a p\u0103strat stilul \u015fi a scris superbe tablete, pe care \u00eentr-un t\u00e2rziu le-a adunat \u00een volumul Crochiuri contemporane. Aceasta, spunea el, pentru c\u0103 a iubit limba rom\u00e2n\u0103, pentru c\u0103 i-au pl\u0103cut cuvintele \u015fi taina lor, a dat t\u00e2rcoale c\u0103r\u0163ilor. A tradus teatru, poezii, a f\u0103cut adapt\u0103ri. Zicea c\u0103 a scris s\u0103 se joace, dar, din joc \u015fi risc se na\u015fte pasiunea \u015fi pasiunea \u00een via\u0163a lui Eduard Covali a fost Teatrul. Nu i-a fost greu s\u0103 vad\u0103 via\u0163a din jur. Caractere \u015fi Pic\u0103tura de otrav\u0103 din Crochiuri contemporane, reprezint\u0103 g\u00e2ndurile omului de teatru care nu s-a cramponat de via\u0163\u0103 \u015fi \u00een afara s\u0103lii de spectacol.<\/p>\n
Nu i-am cunoscut prietenii de\u015fi puteam s-o fac. Nu-l cuno\u015fteam bine \u015fi la v\u00e2rsta aceea m\u0103 temeam de inteligen\u0163a lui \u015fi de analizele reci, f\u0103r\u0103 laude, pe care, p\u0103c\u0103tos cum eram, le a\u015fteptam. Laudele au venit dup\u0103 ce am plecat din Teatrul Tineretului. De ce nu le-am primit atunci, c\u00e2nd le a\u015fteptam, de ce? Se \u00een\u0163elegea bine cu familia inginerului Pamfil \u015fi doamna Adria Alm\u0103jan, so\u0163ia inginerului, ne ciupea cu gramatica ei. M\u0103 feream \u015fi \u0163ineam oleac\u0103 distan\u0163\u0103. (\u2026)<\/p>\n
Mult\u0103 vreme am crezut c\u0103 secretarul literar al Teatrului m\u0103 detest\u0103. Nu era a\u015fa. Dar, fire suspicioas\u0103 \u015fi rezervat, m\u0103 feream de oamenii pe care-i b\u0103nuiam din alt\u0103 lume, nu din lumea mea. \u00cenc\u0103 odat\u0103 m\u0103 \u00een\u015felasem, la capitolul intui\u0163ie \u015fi prima impresie, cu doi intelectuali de excep\u0163ie, Eduard Covali \u015fi Adria Pamfil Alm\u0103jan, ilu\u015ftrii mei colegi de la Teatrul Tineretului. (Octombrie, 2017)<\/p>\n
<\/p>\n
\u00a0Dionisie VITCU<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
Dedesubtul \u201eam\u0103r\u0103ciunii\u201d absolventului Vitcu venea at\u00e2t din faptul c\u0103 nu se putea debarasa de accentul moldovenesc (\u015fi \u00een realitate nici nu dorea asta), c\u00e2t \u015fi din acela c\u0103, \u00eenainte de a face liceul \u015fi IATC-ul, a fost efectiv tractorist, calitatea intelectual\u0103 care nu-l entuziasma prea tare pe mi\u015ftocarul perpetuu, care era Eduard Covali. De aceea Vitcu a \u015fi plecat la Ia\u015fi, unde putea s\u0103 fie cel mai tare dintr-o echip\u0103 f\u0103r\u0103 prea multe stele, pe c\u00e2nd la Piatra-Neam\u0163 nu era dec\u00e2t un actor talentat, dintr-o echip\u0103 talentat\u0103. Dar, oricum, de\u015fi a str\u0103lucit pe Bahlui, cu sufletul a r\u0103mas pe Bistri\u0163a. Chit c\u0103 o recunoa\u015fte dup\u0103 ce i s-a mai vestejit dragostea pentru tractoare\u2026 (M. Z.)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Lui Edy, in memoriam, trandafiri t\u00e2rzii de toamn\u0103 \u00cencepusem s\u0103 m\u0103 obi\u015fnuiesc \u00een or\u0103\u015felul primului meu Teatru, t\u00e2rg alt\u0103dat\u0103 lini\u015ftit, oaz\u0103 a amintirilor \u015fi a nostalgiei, unde la umbra castanului sau bradului, \u00een zilele frumoase de var\u0103, se bea…<\/p>\n