1931 Apare cartea Numărul de aur – rituri şi ritmuri pitagorice în dezvoltarea civilizaţiilor occidentale de Matila Ghyka cu o prefaţă de Paul Valéry
Tatăl său, Matila Costiescu, a fost ofiţer, calitate în care a luptat în Războiul de Independenţă. După luptele de la Plevna a fost decorat de ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Mama sa era prinţesa Maria Ghyka. În 1891 Matila Ghyka pleacă la Paris cu mama sa. E înscris la şcoala „Sainte Anne” din Saint Ouen. În 1899 termină Şcoala Navală. Pleacă din nou la Paris înscriindu-se la „École supérieure d’électricité”, obţinând diploma de inginer electrician în 1905. A început să se preocupe de problema influenţei vieţii asupra legilor fizice care descriau comportarea materiei neînsufleţite, expunându-şi teoriile lui Gustave Le Bon şi lui Henri Poincaré. În timpul şederii la Paris a fost prieten cu Paul Valéry, Léon-Paul Fargue, Marcel Proust, Antoine de Saint-Exupéry. Publică în 1927 prima sa lucrare: Estetica proporţiilor în natură şi în artă. În acelaşi timp şi-a continuat scrierile în domeniul esteticii, cea mai importantă fiind Numărul de aur – Rituri şi ritmuri pitagorice în dezvoltarea civilizaţiilor occidentale publicată în 1931 cu o prefaţă de Paul Valéry. În 1945, la University of Southern California, Los Angeles a introdus în cursurile sale şi elemente metafizice, transformându-le în cursuri de simbolism, concentrându-se asupra teoriei matematice a ritmurilor în literatură. Îl ajută pe Dali colaborând cu el pentru definitivarea unora dintre tablourile la care Dali lucra în acea vreme. Este de menţionat Leda atomica, pentru care Ghyka a calculat proporţiile pentagonului în care este înscrisă figura principală a tabloului. Teoria numărului de aur, expusă de Matila Ghyka, l-a inspirat pe arhitectul francez Le Corbusier, al cărui ţel era să creeze proporţii armonice în spaţiile de locuit. În 1950, în vârstă de aproape 70 de ani, s-a retras în Europa, trăind pentru mai mulţi ani la Chapelizod, o mică localitate la vest de Dublin, Irlanda. După o viaţă în timpul căreia avusese prilejul să se bucure de toate onorurile, ultimii 15 ani au fost trişti.
Nu ştiu cine poartă răspunderea acestei nevrednicii strigătoare la cer: autorul neuitatului Le Nombre d’Or să fie silit, la bătrâneţe, să facă pachete la Bon Marché (pachete cu hârtie colorată, căci era săptămâna Crăciunului…!). Sunt sigur însă că el, Matila Ghyka, nu s-a plâns niciodată. Nimănui!
Mircea Eliade, Împotriva deznădejdii
1933 Gherasim Luca publică Roman de dragoste, în colecţia Alge, ilustrată de Jules Perahim
Avangardist de prim rang, teoretician al suprarealismului, poet. Gherasim Luca, fiul unui croitor evreu, s-a născut la Bucureşti, în ziua de 23 iulie 1913. Versurile cu care-şi începe activitatea în revista Alge au starea de spirit sfidătoare a revoltatului care neagă complet o lume. Este instaurat ca expresie artistică neconvenţionalul, şocantul, marginalul. Atitudinea insurgentă a lui Gherasim Luca se exprimă şi în planul publicisticii, acuzând cu fervoare „burghezismul artistic”. Aderând la concepţia marxistă, utilitară, a artei, poetul nu-şi poate renega vocaţia avangardistă. Devine un pledant al ideologizării „limitate”, „inteligente”.
Din 1938, a călătorit frecvent la Paris, unde a intrat repede în cercurile mişcării Suprarealismului. În 1952 a părăsit România, şi s-a mutat la Paris, prin Israel. La Paris va colabora cu alţi artişti celebri, producând un număr impresionant de colaje, desene, obiecte sau texte-instalaţii. Poetul este dublat de un original artist vizual, cum descoperim citind cartea sa Iubită cantitativ / Quantitativement aimée, publicată la Bucureşti în 1944, apoi în albumul Les Ora Quanta din 1946, în Vampirul Pasiv din 1945. Documentarul TV din 1988, Comment s’en sortir sans sortir, în care citeşte opt poezii, a făcut înconjurul lumii. Pe 9 februarie 1944, la vârsta de 80 de ani, s-a sinucis, sărind în Sena, exact ca prietenul sau, Paul Celan.
Alegeţi trei scaune, două pălării, câteva umbrele, câteva pietre, mai mulţi arbori, trei femei goale şi alte cinci bine îmbrăcate, şaizeci de bărbaţi, câteva case, vehicule din toate epocile, mănuşi, telescoape etc. Tăiaţi totul în bucăţi mici (de exemplu, 6×6) şi amestecaţi-le bine într-o piaţă largă. Reconstituiţi după legile hazardului sau cum vi se năzare şi veţi obţine peisajul pe care vi l-aţi dorit întotdeauna.
Gherasim Luca, Lecţie de cubomanie
1933 Benjamin Fondane publică volumul Rimbaud, Le Voyou
Poet vizionar şi tragic, gânditor existenţial dar nu existenţialist, comentator literar şi analist politic, apropiat de mediile avangardiste, dar adversar al oricărui extremism străin de spiritualitate şi de cultură. Acesta a fost B. Fundoianu / Benjamin Fondane, născut la Iaşi, în 14 noiembrie 1898, într-o familie de intelectuali. Debutează în periodice româneşti şi evreieşti, unde publică poeme şi traduceri din limba idiş, semnând, pentru întâia oară, B. Fundoianu, după toponimul Fundoaia, localitatea de provenienţă a tatălui. În decembrie 1923, emigrează în Franţa, unde, câteva luni mai târziu, îl va întâlni pe Lev Şestov, a cărui gândire îl va marca pentru totdeauna, făcând din studiile filosofice preocuparea centrală a perioadei franceze. O parte din eseurile închinate unor filosofi contemporani vor constitui materia volumului La conscience malheureuse (1936). La cartea de răsunet despre Rimbaud Rimbaud, Le Voyou, (1933) vin să se adauge Faux traite d´esthetique (1938) şi, postum, Baudelaire et l’expérience du gouffre (1947). De la Paris, cu ajutorul prietenilor din ţară, face să apară volumul de poezii Privelişti (1930). În martie 1944, este arestat, împreună cu sora sa, Lina, şi închis în lagărul de la Drancy. Prietenii au reuşit să obţină eliberarea lui, invocând faptul că era căsătorit cu o franţuzoaică. Poetul însă n-a vrut s-o părăsească pe Lina, al cărei destin l-a împărtăşit până la urmă. A murit în 1944 la Birkenau. Rămâne în istoria literaturii române ca înnoitor de sensibilitate şi tehnică poetică, iar în conştiinţa literară franceză şi europeană ca deschizător de drumuri în exegeza poeziei moderne.
Red.