Gleriile de Artă „Lascăr Vorel” au marcat debutul lunii februarie printr-o notă de prospeţime, adusă de expoziţia unei artiste care bate la porţile consacrării, încercând să-şi înscrie numele în panoplia artiştilor plastici nemţeni. Astfel, sâmbătă 4 februarie, la ora 11, în prezenţa unui public numeros, a avut loc vernisajul expoziţiei de pictură al Elenei Morozan.
Manifestarea a fost deschisă, ca de obicei, printr-un scurt cuvânt al pictorului Ştefan Potop, preşedintele Filialei U.A.P. a judeţului Neamţ.
Curatorul expoziţiei a fost binecunoscutul scriitor şi critic de artă Emil Nicolae, care a concluzionat: Întrebarea care se pune este de ce se apucă omul de pictură? De ce alege acest limbaj? Ce face un artist, un pictor? Se exprimă prin culori. Avem aici galben, avem roşu, combinaţii… cu care se exprimă starea primară şi se comunică într-un limbaj artistic. Elena Morozan a ales simbolistica cucuteaniană şi vedem că de fapt artista investighează şi aduce în actualitate nişte lucruri structurale, iar culorile şi cromatica sunt doar nişte pretexte.
În afară de lucrările cu amprentă cucuteniană expoziţia a mai cuprins o parte peisagistică, ce a adus în atenţie aspecte spectaculoase din zona Agârcia, surprinse în diferite anotimpuri. Am observat la artistă şi pasiunea pentru flori, surprinse de asemenea, ca de altfel întreaga expoziţie, într-o cromatică extrem de vie.
Elena Morozan a urmat iniţial cursurile Şcolii populare de artă din cadrul Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” din Piatra-Neamţ, în specialitatea pictură, la clasa profesorului Arcadie Răileanu, iar apoi cursurile de grafică, la clasa profesorului Radu Cristian Macavei. De curând absolventă a Facultăţii de Arte Vizuale şi Design din cadrul Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi, a avut mai multe expoziţii personale, printre care: Flori de primăvară (Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ – martie 2015); Dor de Brâncuşi (Cercul Militar Naţional, Bucureşti – ianuarie 2016; Central Plaza, Piatra-Neamţ – februarie 2016; Galeria „Top Art”, Iaşi – iunie 2017; Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga”, Cluj – septembrie 2017); Cuminţenia pământului (Cercul Militar Naţional, Bucureşti – aprilie 2018). Alături de acestea a participat şi la numeroase expoziţii colective în ţară şi în străinătate (Italia, Spania etc).
Prin această expoziţie am intenţionat să trezesc ceva din „amintirea milenară”, să realizez o întoarcere în timp spre zonele arhetipale ale culturii şi omenirii, spre timpurile primordiale, când fiinţa umană se contopea cu universul. Simbolurile ne vorbesc despre soare, pământ, etapele de existenţă umană ale fiecărui individ, dar şi despre etapele de existenţă ale unei comunităţi, ale unui popor, cu felul lui de a trăi, cu momentele vieţii şi legăturile lui cu cerul şi pământul. În viziunea mea, omul şi-a organizat dintotdeauna mediul de viaţă ca un microcosmos în care formele, semnele, simbolurile reprezintă codificarea proprie, un fel de ADN transmis din generaţie în generaţie.
Proiectul meu artistic vine cu o bogată încărcătură istorică, este un tărâm al interferenţelor între legendă şi mister, înfăţişând simbolurile specifice culturii Cucuteni. Acestea sunt filtrate prin imaginaţia mea artistică, dobândind o încărcătură pozitivă din punct de vedere cromatic dar şi compoziţional. Cred că cel mai bine mă regăsesc acum într-un gând al lui Mircea Eliade, care spunea că „a fi om înseamnă să cauţi semnificaţia, valoarea, să o inventezi, să o proiectezi, să o reinventezi” – a declarat protagonista expoziţiei la finalul vernisajului.
Parafrazându-l pe Emil Nicolae cu întrebările sale retorice, mi-am pus şi eu o întrebare la ieşirea de la eveniment: De ce să mergi la vernisaje? Pentru că e un moment monden când ai ocazia să-ţi saluţi prietenii iubitori de artă, şi mai ales pentru întâlnirea cu artistul, pe care poţi să-l vezi de aproape, să-i studiezi mimica, gesturile, stilul vestimentar, să-l auzi – ceea ce este o experienţă interesantă.
Gianina BURUIANĂ