Vineri, 29 iunie 2018, în organizarea Sindicatului din Învăţământ Neamţ, Asociaţiei Învăţătorilor şi revistei Apostolul, în sala Theodor Macarie a Liceului de Artă Victor Brauner din Piatra-Neamţ a avut loc Sărbătoarea Zilei Învăţătorului. Evenimentul a fost însoţit de lansarea oficială a numărului 211 al revistei Apostolul şi de cea de a treia ediţie a Premiilor iniţiate de această revistă. Amfitrionul acestei întâlniri a fost profesorul Liviu Rusu, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ, secondat la ceremonia de acordare a premiilor de prof. Mircea Zaharia, redactorul-şef al revistei şi economistul Iosif Covasan, directorul economic al S.L.L.I.C.S. Neamţ.
Prof. Liviu Rusu: Stimaţi invitaţi, dragi colegi, vă spun bun venit la sărbătoarea Zilei Învăţătorului, zi care se sărbătoreşte pe 30 iunie şi pe care noi am adus-o mai devreme. Manifestarea este organizată de Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ şi de Sindicatul Liber al Lucrătorilor din Învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică Neamţ. O colaborare deosebită, zicem noi, cu un beneficiu real pentru toţi colegii noştri din judeţul Neamţ. Invitaţii de onoare la această activitate sunt reprezentanţii instituţiilor administrative din judeţul Neamţ: dl. Tărantuş-Bărbuleţ Andrei-Octavian, consilier al preşedintelui Consiliului Judeţean Ionel Arsene, inspectorul şcolar general adjunct prof. Ioan Milea, prof. Florentina Moise-director al Casei Corpului Didactic Neamţ. Astăzi avem un auditoriu deosebit şi, zic eu, cea mai mare bucurie pe care o avem în această zi este că reuşim să adunăm laolaltă educatoare, învăţători, profesori din generaţii diferite. Vă rog să-mi permiteţi să-i salut în primul rând pe seniorii învăţământului nemţean, – George Grigorică, Gheorghe Amaicei, Iosif Francisc Gile, Alina Pamfil – oameni care au făcut lucruri deosebite pentru şcoala nemţeană – inspectori, inspectori generali şcolari, directori de şcoală, apoi să-i salut pe ceilalţi colegi şi să le urez, cu ocazia Zilei Învăţătorului, multă sănătate, fericire şi prosperitate”.
Tărantuş-Bărbuleţ Andrei-Octavian: „Este o mare bucurie pentru mine să mă aflu astăzi, alături de dumneavoastră, alături de cei care nu lipsesc din destinul niciunuia dintre noi. Vă transmit salutul preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ, domnul Ionel Arsene, şi vă asigur de tot respectul şi preţuirea dumnealui. Şi, totodată, permiteţi-mi să vă doresc mult spor în continuare, să vă continuaţi activitatea dând dovadă, aşa cum aţi făcut-o şi până acum, de devotament şi profesionalism. La mulţi ani! Şi permiteţi-mi să mă înclin în faţa excelenţei”.
Inspector general adjunct Ioan Milea: „E o onoare pentru mine să particip astăzi, aici, la această întâlnire şi vreau să spun următoarele: nobleţea profesiei de dascăl se întrupează din două calităţi care vin diametral opuse, respectiv din harul pe care ni-l dă Divinitatea şi din truda migăloasă care izvorăşte din conştiinţa noastră de dascăli. Această nobleţe ne ajută să luăm din noroi, cum spune Ţuţea, o bucată de lemn, s-o şlefuim şi să o facem mobilă de lux. Pentru acest lucru Inspectoratul Şcolar mulţumeşte tuturor cadrelor didactice pentru munca pe care o desfăşoară la catedră şi nu numai. Mesajul nostru este următorul: să fiţi sănătoşi, dumneavoastră împreună cu toţi cei dragi dumneavoastră. La mulţi ani tuturor cadrelor didactice şi o vacanţă care să vă întremeze şi care să vă facă din nou apţi de muncă în noul an şcolar ce se apropie. La mulţi ani!”
Directoarea Casei Corpului Didactic Neamţ, prof. Florentina Moise: „ Este un eveniment deosebit şi pentru că suntem în anul Centenarului şi aş vrea să considerăm şi această activitate o parte din sărbătoarea românilor. Daţi-mi voie să vă felicit, să vă spun La mulţi ani, putere de muncă, să vă salut cu tot dragul din tot sufletul meu, pentru că îmi văd mentori în sală, văd profesori de renume, cadre didactice pensionare care pe parcursul vieţii mele atât ca preşcolar, elev şcolar cât şi licean v-am cunoscut, vă stimez, vă iubesc, vă apreciez, iar instituţia Casa Corpului Didactic vă este mereu aproape”.
Preşedintele de onoare al AINT, prof. Gheorghe Amaicei: „În primul rând felicit colegii cu această ocazie şi vreau să spun că eu ţin foarte mult la armata noastră, a învăţătorilor. Mă frământă tot timpul trei lucruri: până când vor tot dispărea şcolile din mediul rural, din cătune, din sate? Până când noi, cadrele didactice, care deşi suntem organizate în asociaţii, în sindicate, în federaţii, vom rămâne dezbinaţi? Oare când vom reforma armata cadrelor didactice, care pe vremea ministrului Angelescu se numea Armata învăţătorilor?! Ceea ce mă frământă foarte mult este situaţia elevilor noştri. Vreau să mă adresez lor, să fie alături de dascălii lor. Să deschidă ochii şi să privească la rezultatele din judeţul Neamţ, la Evaluarea Naţională din acest an, 2018, când din cei 4058 elevi care vor participa la admitere în clasa a IX-a sau la o şcoală profesională, sunt doar 3 elevi cu nota 10 şi peste 1000 de elevi cu note sub 5, mai exact 1299 de cazuri. Dragi elevi, datoria voastră nu este de a lăsa totul în pasivitate. Gândiţi-vă la cele spuse de dascălii voştri, reflectaţi şi începeţi munca voastră cu încredere în voi, căci aşa a voastră va fi izbânda. Cu speranţa că aşa se va întâmpla, vă doresc multă sănătate, putere de muncă şi numai bucurii!”.
Întrucât dl. Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ nu a putut participa la această sărbătoare, fiind plecat într-o delegaţie în afara graniţelor, mesajul său către participanţii la eveniment a fost citit de dna. Gabriela Grigore, secretar-general al S.L.L.I.C.S. Neamţ. (N.R. Textul mesajului poate fi regăsit pe prima pagină a revistei noastre)
În deschiderea ceremoniei decernări premiilor, dl Mircea Zaharia a acordat un premiu special domnului inspector şcolar general adjunct Ioan Milea pentru că a fost alături de Premiile revistei Apostolul încă de la prima lor ediţie, şi pentru că la Conferinţa Sindicatului din Învăţământ Neamţ de la Văratec a afirmat, fără să se prefacă, că „are sentimentul că ne aflăm în aceeaşi tabără, indiferent de ce parte a baricadei suntem”. Dl. Mircea Zaharia a precizat că principalul criteriu în acordarea premiilor a fost performanţa dincolo de catedră, dar că ele se acordă exclusiv oamenilor de la catedră. Protocolul desfăşurării evenimentului e simplu: un laudatio rostit de cineva care cunoaşte bine activitatea nominalizatului este urmat de cuvântul acestuia şi decernarea premiului. „Ca la Oscar, dar fără covor roşu”.
Premiile revistei APOSTOLUL se acordă:
Prof. SABINA PETRARIU, director la Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vânători-Neamţ.
Laudatio – prof. Laura Elena Panaite: „Cu studii universitare la Iaşi, la Facultatea de Zootehnie şi Medicină Veterinară, în anul 1991 schimbă rigoarea de inginer pe fantezia inovativă de dascăl, intrând în rândul cadrelor didactice, la liceul din comuna Vânători-Neamţ, ca urmare a absolvirii de studii universitare de reconversie profesională. Parcurge pas cu pas treptele perfecţionării didactice prin susţinerea examenelor de specialitate, prin stagii de perfecţionare în ţară dar şi în străinătate. Devine mentor, profesor metodist, coordonator de centru pedagogic, expert în domeniul educaţional, membru în diferite comisii la nivel judeţean şi naţional, devine director adjunct la liceul din Vânători în anul 2015, iar actualmente este director al aceleiaşi instituţii. Îşi desfăşoară activitatea didactică în paralel cu o bogată activitate extracuriculară, în domenii variate. Doamna director Sabina Petrariu este un model pentru oricare cadru didactic, prin implicarea în orice fel de activitate legată de şcoală, prin dăruirea şi responsabilitatea de care dă dovadă, pri promovarea unui învăţământ de bună calitate. Pe de altă parte, omul Sabina Petrariu este întruchiparea modestiei, a bunului simţ, a respectului şi a echilibrului în viaţa de zi cu zi. Este un veritabil lider, un mentor şi un prieten pentru colegi, un exemplu pentru elevi. Cu adevărat, omul sfinţeşte locul, dar poate a fost adevărată şi reciproca: locurile au sfinţit omul”.
Prof. Sabina Petrariu: „Am venit de la o întâlnire a cadrelor didactice în Norvegia şi am învăţat multe lucruri interesante, dar ce vreau să subliniez este că toate cadrele didactice care au vorbit acolo înaintea mea mi-au întărit convingerea că trebuie să ţinem la tradiţia noastră şi să nu pierdem nimic, nimic din ce ne-a format ca popor român. Am văzut că norvegienii sunt foarte mult înaintea noastră în privinţa învăţământului, dar am înţeles şi noi, au înţeles şi ei, că noi avem ceva ce lor le lipseşte: nu mai au tradiţii. Şi văzându-ne în ziua în care noi am pregătit o zi românească, de dimineaţa până seara, cu o parte din obiceiurile pe care am reuşit să le ducem acolo, au spus aşa: ei trebuie acum să inventeze, să creeze tradiţii prin tinerii lor, pentru că nu mai au nimic din urmă. Nici muzică populară, nici costume, nici alte obiceiuri. Aş putea parafraza un proverb şi să spun că rădăcinile muncii sunt amare, dar roadele sunt dulci. Aşa s-a întâmplat şi cu acest premiu care mă onorează şi mă responsabilizează pentru a păstra învăţământul la un standard foarte ridicat. Doamne ajută! Vă doresc multă, multă sănătate şi pace”.
Profesor pentru învăţământul preşcolar CRISTINA IONESCU – Şcoala Gimnazială nr. 3 Piatra Neamţ.
Laudatio – prof. Ramona Roşu: „Sunt deosebit de onorată să îmi exprim admiraţia şi preţuirea faţă de o personalitate importantă din învăţământul preşcolar nemţean. Evidenţiem o personalitate puternică, un model de profesionalism, cu multă putere de muncă, dedicat carierei de educator, care a obţinut, pe parcursul a 40 de ani de activitate rezultate de excepţie, pentru care merită toată lauda. Descinde dintr-o familie de mari intelectuali ai învăţământului nemţean, confirmând că în ADN-ul său există talentul didactic. Este un merit certificat şi de Premiul de excelenţă „Domnu Trandafir” (2013), atribuit după ani de muncă şi acumulare de experienţă profesională. Este un reper al învăţământului nemţean, o certitudine a calităţii în educaţie şi dacă ar fi să definim profesionalismul pe tărâmul preşcolar, este suficient să spunem – profesor CRISTINA IONESCU!”
Prof. înv. preşcolar Cristina Ionescu– Şcoala Gimnazială nr. 3 Piatra Neamţ:
„Da, vreau să spun că provin dintr-o familie cu tradiţie: fratele cel mare al bunicului meu, învăţător, a murit în Primul Război Mondial, iar cel de-al doilea frate, învăţător de carieră, a fost considerat dispărut la Cotul Domnului, apoi unchi, mătuşi, doar un nume dacă aş mai da – familia Văideanu din învăţământul nemţean, familia Petraru – profesorul Petraru de la Dragomireşti şi mulţi, mulţi alţii.
Mă opresc un pic pentru a-i da un răspuns domnului profesor Amaicei, care-mi este foarte, foarte drag, şi care spunea că armata, învăţământul şi cultele – preoţii – sunt la fel ca misiune. Dar singurul lucru care le-a scăpat în cazul nostru este uniforma. Deşi s-a dorit să ne bage şi în uniformă la un moment dat. Şi să ştiţi că asta contează totuşi foarte mult, pentru că educaţie înseamnă şi ţinuta vestimentară. Să ştiţi că elevul îl place pe dascăl şi după cum se îmbracă. Îmi era drag un pulover al profesorului meu de matematică din liceu. Îmi plăcea parfumul unei doamne profesoare şi crema de mâini. Deci sunt lucruri care influenţează, pe toate canalele, ceea ce plămădim noi la clasă, în orice clipă.
Iar porecla mea era Smărăndiţa a popii, într-o vreme în care se repudia religia, într-un fel. Vă daţi seama cât de cuminte am fost. Ei, aşa că să nu ne mai supărăm pe copiii năzbâtioşi. Pentru că, până la urmă, ei duc motorul mai departe, ei ne reprezintă. Din liceu, ce să spun, da, mi-a plăcut. Dar să ştiţi că nu am mers la un liceu pedagogic pentru că am hotărât eu, copilul de clasa a opta. Un unchi, fratele cel mare al mamei, a venit de la Piatra-Neamţ la Ploieşti să le spună părinţilor: copilul vostru trebuie să urmeze tradiţia familiei, merge la Liceul Pedagogic din Piatra-Neamţ. A coincis cu mutarea tatălui meu la Piatra-Neamţ, deci am ajuns acolo. Mulţumesc dascălilor mei că m-au făcut să iubesc copilul şi să iubesc ceea ce încercam eu să îmi reprezint despre viitoarea meserie. Mai departe mi-a plăcut când am avut prima mea doamnă director, Dumnezeu s-o odihnească, a fost un om de excepţie, care nu m-a înfricoşat, ba dimpotrivă, m-a ajutat ca să rămân în acest învăţământ. Am avut parte de acele atingeri cruciale pe care le pomenea Noica, prin oamenii pe care i-am întâlnit. Dragi seniori, vă doresc multă sănătate, să vă bucuraţi de odihna bine meritată, iar dragi colegi care încă mai sunteţi în activitate vă doresc să trudiţi până la capăt cu acelaşi elan şi să nu abdicaţi niciodată de la calitatea unui dascăl ilustru”.
Prof. FLORIN MOLDOVANU, Colegiul Naţional „Roman Vodă” Roman.
Laudatio – prof. Monica Drimbe:
„Nu voi vorbi despre realizările lui Florin Moldovanu pentru că sunt foarte, foarte multe, începând de la olimpiade şi concursuri, terminând cu meseria de profesor… Ce pot să spun este că el a avut, are şi dăruieşte ceva de preţ. Spunea Dalai Lama aşa: dăruieşte persoanei pe care o iubeşti aripi pentru a zbura şi rădăcini pentru a se întoarce. Iar asta face prin propriul exemplu. S-a întors în locul unde s-a născut, profesează aici şi a demonstrat că se poate obţine succes şi în ţara ta. Şi motivele pentru a rămâne – probabil că le-a găsit în familie, în elevi, în prieteni, în ceea ce-l înconjoară. Se spune că unii oameni apar în viaţa ta ca o binecuvântare, alţii ca o lecţie de viaţă – asta a spus-o Maica Tereza. Florin a apărut în viaţa mea şi ca o lecţie, şi ca o binecuvântare, încă de mic copil. Pentru că a fost foarte isteţ, dădea soluţii neaşteptate la probleme şi încă de atunci a rămas cinstit, a rămas corect şi respectuos. Cariera lui didactică este strălucitoare, iar eu sunt mândră că m-a depăşit…”
Prof. FLORIN MOLDOVANU, Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, Roman: „Sunt onorat să primesc premiul revistei Apostolul, mulţumesc doamnei Monica Drimbe, profesoara mea de matematică, cea care mi-a dat aripi să zbor prin acele cuvinte pe care eu nu le-am uitat niciodată: „soluţia ta este mai bună decât a mea”. Sunt sigur că este şi o strategie didactică. Mulţumesc elevilor mei romanvodişti, care îmi dau aripi să continui, să mă autoperfecţionez”.
Prof. DAN ŢÂRDEA, profesor de arte vizuale la Liceul „Vasile Conta” din Târgu Neamţ şi la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” Vânători-Neamţ.
Laudatio – prof. Oana Grădinaru: „Este, pentru mine un moment unic, memorabil, să fiu în postura de a omagia personalitatea mentorului, cu o bogată activitate didactică şi artistică, care i-a adus un prestigiu recunoscut. La acestea se adaugă caracterul, profesionalismul, angajamentul faţă de tot ceea ce depinde de domnia sa, relaţionarea cu cei din jur, principii sănătoase, autoritate morală care completează o unică identitate, aceea a profesorului Dan Ţârdea. Format pe puternice fundamente creştine, este un om de speţă rară, unul dintre cei aleşi, un domn Trandafir din altă epocă. Altruist din fire, a influenţat viaţa celor care au avut şansa să-i fie în preajmă. A contribuit, de asemeni, la bunul renume pe care-l au cele două licee de a căror carieră se leagă numele domnului profesor. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: «Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu». În acest caz educatorul, profesorul este prin vocaţie şi artist, dublând astfel bucuria pe care o transmite celor din jur. Format pe puternice fundamente creştine, este un OM de speţă rară, dintre cei aleşi, un Domnul Trandafir din altă epocă.”
Prof. DAN ŢÂRDEA, profesor de arte vizuale la Liceul „Vasile Conta” din Târgu Neamţ şi la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” Vânători-Neamţ: „Sunt deosebit de onorat să mă aflu aici, în faţa dumneavoastră şi mă înclin cu respect în faţa dumneavoastră, a celor care, de la catedră, încercaţi de multe ori, în condiţii neprielnice, sau chiar împotriva voinţei copiilor, să faceţi educaţie şi instrucţie. Toată lumea ştie care sunt condiţiile în care lucrăm. Mulţumesc organizatorilor care au crezut de cuviinţă că activitatea mea merită să fie evidenţiată. Eu cred că toţi ne străduim să facem azi lucrurile mai bine decât ieri şi mâine mai bine decât astăzi. Vă doresc multă sănătate, încredere şi speranţă”.
Prof. VIOREL VANZARIUC, director al Şcolii de Artă „Sergiu Celibidache” Roman.
Laudatio: secretar Marcela Moise: „Există oameni cu care poţi să comunici, oameni care-ţi induc o stare de bine, oameni care te fac să te simţi tu, brusc să fii natural, firesc, uman. Un astfel de om este Viorel Vanzariuc. Care sunt cuvintele cheie asociate cu personalitatea domnului profesor? Dăruire pentru muzică, talent, perseverenţă şi implicare în tot ceea ce face. Traiectoria vieţii dumnealui a fost şi este îndreptată spre muzică. De aceea, în anul 1980, la Şcoala de Muzică înfiinţează cvartetul de coarde „Armonia”, formaţie camerală de prestigiu, cu care a susţinut numeroase recitaluri,(…) orchestra de muzică populară „Cununa Moldovei”, cu care şcoala se mândreşte, obţinând numeroase premii naţionale şi turnee în străinătate, (…) o nouă orchestră populară, „Moldova”, sub bagheta dirijorului Valentin Purice, (…) festivalul-concurs „Doruri Muşatine”, în parteneriat cu mai multe instituţii, festival care se bucură de un real succes. A dorit din tot sufletul ca şcoala să reziste, menţinând cât mai înaltă calitatea învăţământului, luptându-se atât cu cei ce doreau desfiinţarea şcolii de artă cât şi cu starea de degradare a clădirii. Asta se reflectă prin numărul mare de premii obţinute an de an de elevii noştri, atât la nivel naţional, cât şi internaţional”.
Prof. VIOREL VANZARIUC, director al Şcolii de Artă „Sergiu Celibidache” Roman: „Pentru mine este ora bilanţului. Este un bilanţ pozitiv, sigur că sunt subiectiv, dar las în urmă, zic eu, o şcoală puternică. Am organizat peste 1000 de concerte, copiii noştri au luat sute de premii la concursuri naţionale şi internaţionale. Elevii noştri sunt liceeni la licee bune, avem studenţi în ţară şi în străinătate, în Anglia, Scoţia, copii de care suntem mândri. În acelaşi timp cred că am format un colectiv foarte bun la şcoală, colectiv de specialitate, o parte adus de mine din Republica Moldova, o echipă valoroasă, cu care am câştigat premiile despre care vă vorbeam. Am preluat o şcoală generală cu promovabilitate zero şi am adus-o, după patru ani, la stadiul de a fi singura şcoală din oraş din care toţi copiii au trecut de acest examen. Într-un cuvânt pot să spun, fără să mă laud, că las în urmă performanţă. Le doresc la fel şi celor care vin după mine”.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA